Interviu live Gheorghe Moldovan - „Din punct de vedere etnic, suntem un exemplu, dar, din păcate, nu știm să ne promovăm brandul care se numește Dobrogea“ (video)

Albești este o comună în județul Constanța formată din satele Albești (reședința), Arsa, Coroana, Cotu Văii și Vârtop. Cum s-a dezvoltat comuna Albești în ultimii 100 de ani  am aflat, la Interviu Live, de la primarul localității,. Interviul video îl puteți urmări Gheorghe Moldovan aici:
 
 
Astăzi nu cred că ne putem imagina România fără Dobrogea, nu ne putem arăta cum ar arăta țara fără ieșirea la mare, fără Deltă, fără Constanța, fără Tulcea, fără obiectivele minunate din aceste județe, și, de ce nu, fără Albești, pentru că și acolo aveți o cetate frumoasă, chiar dacă nu este atât de vizibilă, dar care poate, cu timpul, va deveni. Aveți Hagieni, un loc minunat, care ar trebui exploatat, și să se regăsească la un moment dat în destinațiile de vacanță ale celor care vin să viziteze Dobrogea. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest an, centenar?
 
Pentru noi este un privilegiu și o mare bucurie să poți să trăiești acești 100 de ani de la Marea Unire. Și eu care sunt ardelean de origine și știu cum sunt oamenii de acolo. Eu vin de la Bistrița, și să prind și 140 de ani de la venirea Dobrogei la țară mamă,  chiar că este o bucurie pe care puțini o trăiesc în viață  și chiar ne putem bucura și să transmitem generațiilor care vin , așa cum și noi am primit o țară frumoasă, unită, cu Dobrogea alături de ea. Să le transmitem această țară generațiilor care vin, dar să le transmitem cu  bucuria pe care o trăim noi acum.
Să nu se termine aici.
 
Când ați început să vă simțiți dobrogean?
 
Mi-a fost mai greu la început, fiind o zonă total diferită, dar dragostea pentru meseria mea și posibilitatea de a putea să faci ceea ce am învățat în școală, aici în Dobrogea pentru că este o zonă bogată din toate punctele de vedere. Mi-am putut desfășura meseria la cele mai înalte niveluri. Aici am găsit jumătatea mea,  am întemeiat o familie și este o dragoste foarte mare pentru această zonă a țării. Mă bucur că am putut să ajung aici și să îmi realizez visurile din tinerețe.
 
Simțiți că aparțineți acestei zone? Societatea de atunci probabil că nu își putea imagina cum această regiune va fi în cele din urmă reintegrată în granițele românești. Atunci exista acea opoziție, cauzată de faptul că Dobrogea otomană era preponderent rurală, față de Ardeal, fără infrastructură, fără instituții moderne cum arăta Albești, acum 100 de ani?
 
Prima atestare, deși pe teritoriul comunei noastre este o cetate veche din sec. III-IV  a Ch., a fost  la 1856, când au fost aduși aici tătari și turci, de atunci apar primele date. Au fost așezați în două zone. Comuna  era Sarighiol și Acbași, pentru că erau calcare de culoare albicioasă. Acbași înseamnă „cap alb”. De aici a venit denumirea Acbași o perioadă.
 
În 1890-1891 prin venirea nemților din Basarabia și Rusia,  s-au stabilit între cele două cătune. În jur de 60 de familii au dus la sistematizarea centrului  comunei,  cu case înalte, garduri de piatră, cu  beciuri, cu pivnițe, au dus la dezvoltarea comunității.
Erau și două case de rugăciune. Acolo a fost invitat și regele Carol,  în 1894 au venit și români din Ardeal, Moldova, din Buzău, apar primele semne lăsate de familii românești  pe locurile lăsate de nemți. Au conviețuit foarte bine aceste etnii, se vede și astăzi acest lucru pentru că Dobrogea este o zonă multietnică.
 
La 1878 una dintre problemele Dobrogei era puzderia de etnii. Ele își puneau problema cum să fie integrate fără conflicte. Timpul a demonstrat că nu au fost conflicte majore.
Astăzi cum trăiesc etnicii la Albești?
 
Mulți au plecat din Albești, din păcate, o parte, la refugiul din 1916-1918, nu s-au mai întors, comuna Albești a fost evacuată în totalitate, au plecat la Istanbul. Eu am fost șocat, fiind influențat din Ardeal, cât de bine se pot împăca aici etnicii. Cei mai buni prieteni ai mei în acea perioadă erau turco-tătari. Toți sărbătorim împreună, se face schimb de experiență de sărbători.
Dobrogea este un exemplu pentru multe zone ale țării.
Nu știm să ne promovăm, din păcate, brandul care se numește „Dobrogea”. Ar trebui să-l promovăm, pentru că este un exemplu pentru multă lume.
Sunt etnii care trăiesc de mai bine de 140 de ani aici. S-au dezvoltat frumos, s-au dat unii după ceilalți, s-au întemeiat familii.
 
Revenind la anii 1980, pentru că ați trăit și perioada de dinainte de 1989, care au fost cele mai importante perioade, când comună Albești a început să se dezvolte?
 
Fiecare etapă din istoria noastră a avut anumite influențe. Înainte de comunism, Albești a avut un privilegiu a fost centru de CUASC. Toate unitățile erau deservite de unitățile mecanizate din Albești. Lucrau foarte mulți oameni. S-au făcut locuințe pentru tineri specialiști.
Erau medici, ingineri, era maternitate. Până la sfârșitul anilor  80. Când proprietarii nu au mai fost lăsați să distribuie valoare muncii. Marea majoritate a lucrărilor agricole o făceam cu oamenii din afara județului, pentru că mulți locuitori au plecat. Veneau oameni din Oltenia, Moldova, Maramureș.
 
A fost al treilea val,  la sfârșitul anilor 80, majoritatea muncilor se făceau manual.
Astăzi sunt mai multe avantaje în agricultură.
Imediat după revoluție a fost instabilitate, cei mai buni oameni au fost înlocuiți. A fost o perioadă de stagnare. Au fost înlocuiți cu asociații care creșteau animale, cultivatori de teren, fermieri. Astăzi se cunoaște că cei care au dus greul în comună au fost agricultorii. Albești este comună preponderent agricolă are 12000 ha. de teren. Avem teren arabil, pășuni, oamenii de etnie turco-tătară creșteau animale.
 
Cum trăiesc oamenii în Albești acum, la 100 de ani de la întemeierea statului român modern?
 
Se bucură de libertatea obținută. Deși această libertate nu este așa ușor de dus. Facem eforturi, pentru că este comună formată din 5 sate la distanță foarte mare cu multe drumuri, cu străzi interioare, kilometri de drumuri, un drum  județean. De la Albești la Coroana sunt 7 km de drum județean, care nu arată cel mai bine.
 
Există discrepanțe mari între cetățenii din Albești și Coroana sau Vârtop?
 
Sunt, dar nu foarte mari. În Coroana sunt unele drumuri care arată foarte bine. Dar  distanța dintre sate presupune  să aducem copiii la școală și la grădiniță se fac 4-5 drumuri  pe zi. În anii anteriori nu aveau cu ce veni copiii la școală, veneau pe jos. Acum sunt 3- 4 microbuze.

În școală ce se întâmplă, sunteți mulțumit?

Școala a fost construită în 1906, înainte majoritatea erau turci, tătari și nemți, 47% erau nemți, 38% erau turco-tătari,  doar 10% erau români. Majoritari erau românii deoarece locuitorii din Limanu au venit la Albești. Clădirea a fost renovată în fiecare an pentru ca condițiile să fie bune. Prioritatea au fost copiii. Școala are condiții moderne.
Se fac eforturi mari, fiind aproape de Mangalia, vin profesori mai buni. Am încercat să implicăm copii în activități extra școlare, sportive, educative.
Problema este menținerea legăturii cu familia. Sunt părinți plecați. Școala noastră face un festival național, cu participarea a 6-7 județe: „Sunt mândru de portul meu” în fiecare an. Încercăm să îi ducem la sala de sport, avem ansamblu de dansuri. Și școala cum arată impune respect. 
La Cotu Văii este o școală nouă. Sunt implicați, am avut șefi de promoție la liceul din Mangalia din Cotu Văii.
 
Albești este localitate agricolă datorită bogăției în terenuri. Poate cu timpul va avea o altă față.
Avem două inițiative. Una în satul Arsa unde s-a făcut un loc de joacă pentru copii  Ograda veselă, vin  3000 de copii pe an să își  desfășoare activitatea în timpul verii. Avem și la Albești un tânăr care se ocupă de activități turistice.
 
Aveți niște comori la Albești. Pe de o parte, cetatea, care aparține de Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța,  aveți pădurea Hagieni unde, bănuiesc nu vă dă voie Ministerul Mediului să interveniți, fiind zonă protejată. Administrația ce poate face ca cei care vin în zonă să aibă ce vizita?
 
Cetatea este un obiectiv de vizitat și căutat de turiști. Vin studenții din București, la Hagieni. Fiind rezervație naturală, nu se poate face practică. Pentru Cetate am făcut un proiect împreună cu bulgarii.  Drumul până la cetate trebuie modernizat, de maxim un km.
Avem garanția că drumul va fi reabilitat de Consiliul Județean Constanța anul viitor. Sper să se țină de cuvânt.
 
Cetatea antică este deosebită. Zidurile sunt compuse din blocuri mari de piatră care nu au fost fixate cu nici un liant. A rămas o enigmă pe care nici arheologii nu au reușit să o descopere. Este considerat unul dintre cele mai importante situri din întreaga țară... Recent ZIUA de Constanța a  sărbătorit  memoria lui Adrian  V. Rădulescu. Este unul dintre cei care au demarat săpăturile, a fost directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. El rămâne în istorie prin ceea ce a realizat, și el a început primele săpături la Albești cu studenții din acea perioadă.
Cum arată cetatea? Se poate vizita?
  
Sunt multe situri care trebuie valorificate. Sunt peste 300 de situri arheologice.
Anual se fac săpături, le făcea  prof. Georgescu de la Mangalia. Este nevoie de o investiție pentru păstrare, împrejmuire, publicitate. Am discutat cu Muzeul din Constanța să facem un Muzeu la Albești.
 
Unde vreți să îl faceți?
 
Dacă ne reușește proiectul să facem o școală nouă, vom face muzeul pe locul unde este vechea școală. Am fost în Bulgaria la Toshevo, la ei în muzeu  sunt elemente asemănătoare cu istoria Dobrogei.
Dacă s-ar investi în activitatea de săpături arheologice am avea șanse să găsim și noi aur.
S-au găsit multe monede de-a lungul timpului.
 
Intenționați să exploatați și din punct de vedere turistic această zonă?
 
Sunt discuții cu o firmă de consultanță și cu muzeul să facem un proiect transfrontalier. Acolo sunt finanțările mai ușoare. Este un proiect de durată.
La Hagieni, accesul este mult mai facil.
Este sălbăticie, natură intensă  de  400 ha, și lângă ea este o mănăstire în construcție. Mănăstirea este a Arhiepiscopiei, îi mai ajutăm și noi.  În comună avem 5 biserici câte una în fiecare sat. În Cotu Văii biserica este monument istoric. În momentul refacerii picturii s-a descoperit portretul regelui Carol.
 
La ce va gândiți pe viitor pentru Albești, pentru a trasa noi orizonturi pentru cei tineri?
 
Noi nu putem trăi izolați, trebuie să ne raportăm la valorile spirituale și  la ideea de a nu face rău. Am dezvoltat activități culturale și am dus copii la  Marmaris, în Turcia, în Italia, în Bulgaria, în Republica Moldova, în țară, peste tot. Am avut o reciprocitate în Marmaris, anul acesta am fost în Turcia. Copiii socializează, sunt cei mai sinceri, cei mai curați.
 
Care sunt personalitățile care au făcut cinste localității?
 
Sunt foarte mulți din toate timpurile, înainte de comunism, Dinu Ianculescu, actor și scriitor, nu mai este. A jucat la Teatrul Național, la Teatrul actorilor de film „Constantin Nottara”, Teatrul Tineretului, Teatrul Mic. 40 de ani de teatru și film, a colaborat cu Teleenciclopedia, era vocea de sâmbătă seara. Părinții lui au avut moșie la Albești. Anul trecut a decedat. Părinții lui erau importanți în zonă. O avem și pe doamna Guner Akmolla, scriitoare, de etnie tătară, membru al Uniunii Scriitorilor, profesor de limba și literatura română. Tatăl ei a fost hoge, deținut politic, este alături de noi la orice eveniment la care o invităm. Sunt și ingineri, medici, frații Anica și dr. cardiolog Salim Belgin, care are origini la Albești.
 
Vă rog să revenim la actualitate, prezentul influențează viitorul copiilor. La ce lucrați, ce proiecte aveți, ce veți lăsa pentru următorii 100 de ani?
 
La 100 de ani de la Marea Unire nu avem voie să dăm greș. Sunt multe dezamăgiri, multă lume își dorește să fie bine.  Am încercat să fac tot ce am putut. În condițiile în care erau foarte multe de făcut la început. Pe primul loc a fost asigurarea educației. Am modernizat toate spațiile pe care le-am avut dar am ajuns la concluzia că trebuie să facem și ceva nou. Avem două grădinițe în comună, construite noi, una finanțată de Ministerul Educației la Albești și o grădiniță la Cotu Văii, prin finanțare europeană, unde să stea copii și după-amiază, cu asigurare de cantină în program after school.
La acea școală nouă pe care vrem să o facem la Albești, modernă cu multe dotări la ultimele cerințe.
 
Când va fi gata?
 
După ce semnăm contractul de finanțare, în doi ani va fi funcțională. În 2021, credem noi.
Referitor la infrastructură, am făcut câteva străzi, în Vârtop,  nu am văzut bucurie mai mare pe copiii care stăteau cu bicicletele pe stradă. Avem proiecte de 100 miliarde, de infrastructură, în licitație, pentru 11 km. Sunt costuri foarte mari.
 
Cine stabilește prețurile?
 
Proiectantul, în funcție de piață. Oriunde, kilometrul de asfalt costă la fel. Nu mai acceptă nimeni să facem drumuri de proastă calitate. Trebuie să țină 100 de ani o stradă.
Sunt 5 sate și a trebuit să stabilim care sunt prioritățile. Au fost sate care au avut numai drumuri de pământ. La Albești și Cotu Văii, satele cele mai mari. La Coroana sunt drumuri bune, la Arsa sunt bune, mai este drumul județean care este vital, și trebuie să reușim să îl facem. Este aproape de orașul Mangalia. Cu sprijinul CJC sper să se realizeze.
 
Cum stați cu curățenia, am înțeles că gestionați singuri salubritatea?
 
Este o problema mare, dar am reușit să educăm oamenii. Nu este atractiv pentru nici o firmă de salubrizare să ia suprafețe mari. Am avut o tentativă prin care noi trebuia să plătim, primăria, și noi nu încasam și a venit Curtea de Conturi și ne-a imputat banii. Atunci am făcut firma noastră de salubrizare,  urmează să mai luăm o mașină prin fonduri europene.
Vor fi costuri mai mari pentru că s-a închis groapa de gunoi la Albești și mergem la Costinești. Sunt angajați 7-8 oameni din Albești la serviciul de salubritate, cetățeanul trebuie să înțeleagă că lucrăm pentru el.
 
Ce faceți la iarna, sunteți pregătiți?
 
Ne-am descurcat cu mijloacele noastre  în  comună, în interior ne descurcăm, problemă sunt drumurile județene. Oamenii nu înțeleg că nu  trebuie să circule când viscolește.
 
Am înțeles corect că aveți și un proiect pentru un cămin cultural pe fonduri europene?
 
Am avut fonduri europene 500.000 de euro folosiți pentru dotarea căminului cultural costume, instrumente muzicale, încălzire,  o parte pentru dotarea unui cămin mai mic, și o altă problemă este un cămin depus pe Compania Națională de Investiții.
Prioritate sunt stadioanele pentru campionatul european și Catedrala Mântuirii Neamului.
Nimeni nu mai are încredere, nu mai are răbdare.
 
De unde atâta pesimism? Au dreptate oamenii?
 
Lucrurile nu se pot face peste noapte dacă în fiecare an se făcea câte ceva. Dacă nu erau atâtea discuții și, atâtea bețe în roate, și atâtea  proceduri, avize care expiră, te țin pe loc. Legislația care permite multe. Timpul trece repede,  mai sunt contestații la licitații. Proiectantul consultantul și beneficiarul trebuie să fie în același timp o echipă. Merg foarte greu investițiile. Mulți lucrează cu reținere, trebuie să facem lucrurile cât se poate de repede.
 
Domnule primar, vă rog să ne spuneți cine este Omul Centenar al comunei Albești?
 
Călin Ion, un om simpatic și foarte lucid. Are 94 de ani, împliniți de Sf. Dumitru, pe 26 octombrie. Mai sunt două persoane apropiate de vârsta lui. Este un sat de oameni longevivi.
 
Are multe povești frumoase, cred că își dorește liniște în țară și sănătate. El a fost gestionar, a lucrat  în agricultură,  a fost vânător. Fiind mai mic de statură, a fost bănuit că a fost legionar, după vârsta de  26 de ani, după căsătorie,  a fost singur să se înroleze în  armată. Undeva în Timișoara și-a făcut stagiul militar. Se întreba de ce nu îl ia în armată. Mulți fug de acest lucru și el a cerut să se înroleze. A fost invitat la o oră de istorie la școală să povestească ce evenimente a trăit.
 
Cum va sărbători Albeștiul Ziua Dobrogei, Ziua Națională?
 
Vom marca, în mod cert, aceste momente. Am făcut în fiecare an, vom face și anul acesta cu copiii de la școală, cu toate generațiile din ansamblu și vom aduce și alte ansambluri. Vor pleca la Alba Iulia, cu ansamblul, aproape toți membrii.

 

Citește și: 

 

Fostele colonii Sarighiol și Acbasi, exodul populației din anii '70, cetatea antică și rezervația Hagieni, sub lupa ultimilor 100 de ani! (documente + galerie foto)