Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:03 07 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#sărbătoreşteDobrogea141 Mariana Solomon, director DJST, şi scriitorii Ovidiu Dunăreanu şi Vartan Arachelian, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

ro

25 Nov, 2019 00:00 1164 Marime text
La mulţi ani, Dobrogea, la 141 de ani de când a fost alipit acest tărâm multietnic, bogat în cultură, având un relief unic în România şi Europa, la patria-mamă! 141 de ani de când 14 etnii trăiesc la un loc, având religii diferite, însă fără să existe ură. Este un pământ unde armonia, diversitatea şi complexitatea fac un algoritm greu de înţeles pentru ochii unui străin, dar care este un sistem perfecţionat de-a lungul anilor.
 
Embleme ale culturii, sportului, administraţiei publice, autorităţilor locale, ale muzicii sau ale teatrului, ale spiritualităţii şi reprezentării etnice au transmis câte un călduros mesaj. Cotidianul ZIUA de Constanţa vă aduce la cunoştinţă mesajele ambasadorilor Dobrogei despre acest teritoriu - casă pentru sute de mii de persoane.
 

Mariana Solomon, director executiv Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa

 
Sunt dobrogeancă, aici m-am născut şi mi-am construit personalitatea de adult, prin educaţie şi sport. Dobrogea este o invitaţie de a descoperi tărâmul cu care natura şi timpul au fost generoase, ne-au dăruit Marea Neagră, Dunărea, Delta Dunării şi spiritualitate multiculturală. Cele mai importante trei valori pe care le au dobrogenii sunt multiculturalitatea, ospitalitatea şi adaptabilitatea. Aş compara Dobrogea cu oraşul Dubrovnik, din Croaţia. Dobrogea poate să strălucească prin efortul fiecărui om ce locuieşte aici sau doar îi trece pragul pentru puţin timp. Noi suntem trecători, Dobrogea este eternă. La mulţi ani, dobrogeni! La mulţi ani, Dobrogea!
 
Vartan Arachelian, jurnalist şi scriitor, realizator de programe pentru radio şi televiziune, autor de anchete şi reportaje, ne-a transmis un mesaj video:
 

 

Ovidiu Dunăreanu, scriitor, publicist

 
„Vraja Dobrogei – mărturisea Tudor Arghezi – nu se aseamănă cu niciun alt fenomen din câte am trăit în ţările străine. Le-aş asemăna prin sentiment, fără să le fi cunoscut decât mental, cu Egipetul Sfinxului care tace mut de mii de ani, şi cu Iudeea” (…) „Iubite prieten aproape uitat, vino în Dobrogea României. Toate drumurile duc acolo, ca altădată la Roma. Spiritul de curiozitate îţi va fi pe deplin satisfăcut. Însă bagă de seamă şi pregăteşte-ţi un moral rezistent. Dobrogea uimeşte, se strecoară lin şi dulce, pe nesimţite. Ea intră în sânge şi nu mai poţi să scapi de obsesia ei. Dobrogea te soarbe. Fii atent!”.
 
O natură a contrastelor, misterioasă şi subtilă, inconfundabilă, îi defineşte acestui spaţiu românesc un statut special, făcându-l să poarte, permanent, o taină, pe care numai pământurile foarte vechi o au. Dobrogea are un duh al ei, de nedefinit în cuvinte. O geografie de o frumuseţe inefabilă, năvalnică, dar şi austeră, pluriformă, îi conturează o înfăţişare unică.
Dar nu numai natura ei este extraordinară, ci şi istoria. În Dobrogea, istoria a pulsat cu vigoare din timpuri imemoriale. Aflată la confluenţa culturilor – mediteraneană, orientală, balcanică şi central europeană – ea a fost, dintotdeauna, o vatră autentică şi rafinată de civilizaţie autohtonă, s-a constituit, prin secole, într-un adevărat focar de întreţinere vie a romanităţii, de iradiere a creştinismului, într-un spaţiu esenţial de afirmare şi continuitate a elementului românesc între Dunăre şi Marea Neagră. „Dintre ţările ce alcătuiesc România de azi – afirma Vasile Pârvan – Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…”
 
Dincolo de natura şi istoria ei fabuloasă, Dobrogei îi mai sunt specifice afluxurile unor râuri de sânge. Aduse de viiturile vremurilor peste românii băştinaşi, ele au impus o coloratură omenească dintre cele mai originale şi mai expresive, mai eterogene şi cosmopolite. „Caracterul de mozaic etnografic al Dobrogei – nota Constantin Brătescu – nu se dezminte în niciuna din epocile istoriei sale. Aşa a fost soarta acestei ţări, aşezată la răspântia atâtor drumuri mari.” Din analiza modelului de convieţuire ce s-a creat aici, lipsit de note conflictuale, se pot desprinde reguli şi principii, ce merg a sta la baza oricărui dialog interetnic.
 
O altă caracteristică a acestui spaţiu ar fi aceea că magicul şi ludicul se îmbină în obiceiurile de peste an, evidenţiind înclinaţia dobrogenilor către descifrarea misterelor lumii, dar şi către joc şi destindere. Oamenii de aici, cum am mai spus-o, au darul povestitului. În răspunsul său la chestionarul lui Nicolae Densuşianu, la 1895, un învăţător din Cuzgun (Ion Corvin de astăzi) consemna: „Poporul din această zonă, în zilele marilor sărbători, face mese la care se adună mulţi oameni; la aceste praznice, care mai de care începe a spune ceva sau vreo istorioară.” Cele câteva volume de „basme şi povestiri tulcene”, din seria Arta povestitului în Dobrogea, culese de preotul şi profesorul Gheorghe Mihalcea, din comuna Horia, judeţul Tulcea, aşa cum le-a auzit din gura unor povestitori ţărani, bătrâni şi tineri (apărute, în ultimii ani, sub îngrijirea, demnă de toată admiraţia, a poetului şi jurnalistului Olimpiu Vladimirov) – vin să ilustreze pe deplin acest har înăscut al dobrogeanului. Și nu întâmplător el caută povestea. Numai sub ocrotirea ei, naratorul popular se simte apărat, numai prin intermediul ei, el încearcă să descopere semnificaţiile legăturilor dintre om şi realitatea în care acesta se integrează.
 
În special, pentru mine, partea de sud-vest, dinspre Dunăre, dar şi dinspre graniţă, a Dobrogei, mi se relevă, la fiecare întâlnire cu ea, ca un tărâm uluitor, cu orizonturi care se întind din real până în legendă, mai puţin cunoscut din punct de vedere cultural.
Colţul acesta îndepărtat, unde ispitele civilizaţiei citadine ajung mai greu, merită o mai mare atenţie, iar un tânăr şi talentat etnolog, dacă l-ar investiga, precum proceda altădată Stan Greavu-Dunăre, ar avea de câştigat enorm.
Mitul şi legenda au asigurat oamenilor de aici accesul la eternitate, le-au facilitat iniţierea în tainele existenţei şi ale nonexistenţei, au democratizat, prin mijlocirea fantasticului, misterului şi fabulosului, înaintea credinţei chiar, societatea rurală din zonă.
 
 Acesta este şi motivul pentru care miturile, legendele, poveştile, istorisirile de tot felul au dăinuit tuturor intemperiilor istorice şi sociale ce s-au abătut nimicitoare, deseori, asupra acestor locuri. Oamenii de aici, în schimb, nu sunt nişte sceptici, nişte resemnaţi, ei sunt plini de vioiciune şi ştiu să ia viaţa în piept şi s-o trăiască demn, cu înţelepciune şi fervoare.
Comunitatea rurală, pe care o evoc, este una însetată de spectacol, avidă să ştie, să vadă şi să audă tot ce e cu putinţă.
 
Nesaţul acesta e satisfăcut în cadrul unor obiceiuri precum: Udatul ginerilor, Alergările de cai, Dezlegatul fetelor, Strigarea peste sat, Cucii, Judecarea pomului sterp, Mascaţii, Turca, Paliile, Paparudele, Scaloianul, Vasilca sau Siva, Ielele, Marţiseara, Marina, Păpuşa, Dragobetele, Babindenul, Filipii, Rusaliile, Ursitorile, Vârcolacii, Scosul la Sânziene, Zborurile sau Bâlciurile ori Panairurile anuale şi câte altele. Oamenii ştiu că aceste datini „sunt de când lumea”, că poartă în ele adevăruri şi întâmplări de la începutul timpului.
 
Nu întâmplător, participând la ele, ori „punându-le în scenă”, pentru câteva clipe, au, şi ei, sentimentul că sunt veşnici.
Fenomenul dobrogean, despre care fac adesea referiri, nu mă preocupă sub aspectul lui formal, de suprafaţă – pitoresc, superficial, strict regionalist –, rupt de Fenomenul românesc, ci în straturile lui profunde, ca parte a modelului ontologic al spaţiului şi omului românesc. Specificul dobrogean, pe care îl evoc, se integrează specificului naţional, cu nota lui de originalitate, „mai subliniat”, cum ar spune G. Călinescu, şi anume el reprezintă partea de „meridionalism”, partea solară, a arhitecturii noastre sufleteşti şi spirituale.
 
Citeşte şi:
 
#sărbătoreşteDobrogea141 Simona Halep, fost loc 1 WTA, general-locotenent (r) Gelaledin Nezir şi bateristul Ionuţ Micu, de la Compact, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

#sărbătoreşteDobrogea141 Ambasadorul SUA, Hans Klemm, fosta handbalistă Elena Frîncu, directorul Aeroportului M. Kogălniceanu, Bogdan Artagea, şi directorul Bibliotecii Judeţene Constanţa, Corina Apostoleanu, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141 Carmen Aldea Vlad, autoarea Imnului Dobrogei, Ilie Floroiu, fost atlet, şi Vladimir Volkov, consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Col. Daniel Popa, inspector-şef ISU „Dobrogea“, Toma Enache, regizor, şi Ovidiu Cupşa, directorul CERONAV, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Sorin Colesniuc, director MINAC, Dănuţ Jugănaru, director CCINA, Chris Groninger, director Damen Mangalia, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Judecătorul Cristian Deliorga, profesorul Vasile Nicoară şi Cătălina Ponor, campioană olimpică, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Cătălin Grasa, director SCJU, Daniel Georgescu, director CN ACN, şi canoistul Ivan Patzaichin, mesaje de Ziua Dobrogei

14 noiembrie 1878 Sărbătorim Dobrogea alături de cei care i-au cercetat bogata istorie! Mesaje ale istoricilor constănţeni de Ziua Dobrogei (documente)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Gheorghe Hagi, lt.-col. Daniel Mihai Ferencz şi Yedil Utekov, director general Rompetrol Rafinare, mesaje de Ziua Dobrogei
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii