#citeșteDobrogea Povestea de iubire a sculptorului Cornel Medrea. 131 de ani de la nașterea celui care a înnobilat cândva perla litoralului

Poate părea surprinzător să-l mai readuci în atenție pe sculptorul și profesorul Cornel Medrea acum, când aproape toate lucrările sale monumentale care au înnobilat cândva stațiunea Mamaia zac aruncate cine știe pe unde, pradă paraginii.


 
Ardeleanul din Miercurea Sibiului, născut pe 8 martie 1888, a lăsat Constanței lucrări de o deosebită valoare artistică. Într-un dialog purtat cu criticul de artă dr. Doina Păuleanu, o somitate în domeniu, am aflat că originile sale ardelenești aveau să-i condiționeze orientarea și cariera, pentru că el își va face studiile la Budapesta, la Școala de Arte Decorative, unde nimerește în clasa unui profesor reputat și învață o bună meserie. Asta după ce acasă făcuse Școala de Arte și Meserii. Fiu de țăran, de condiție modestă, dar cu părinți care au dorit să-l sprijine și să îi deschidă o carieră didactică, la finalul studiilor Medrea se întoarce în țară, dar va pleca în vechiul regat, înainte de război.
 
Face parte dintr-un grup mare de artiști mobilizați la ideea reginei Maria (înrolați ca să imortalizeze scene de război), alături de Jalea (care își pierde mâna), de Ștefan Dimitrescu, de Oscar Han și mulți alții. La fel cum de altfel se întâmplase și în vremea Războiului de Independență, când regele Carol I, care nu era încă rege la vremea aceea (devenit în 1881), i-a luat pe Nicolae Grigorescu, pe Alexandru Satmari, Sava Henția și pe George Demetrescu Mirea și au zugrăvit acel război.
 
Revine apoi în Regat, se impune ca sculptor, participă la expoziții oficiale, pătrunde în mediul artistic, își găsește prieteni, este bine văzut, bine primit, primește comenzi oficiale și ajunge profesor la Academia de Belle Arte (care mai apoi se transformă în Institut de Arte Plastice), în locul lui Dimitrie Paciurea, care tocmai încetase din viață. Cornel Medrea a fost profesor timp de aproape trei decenii, între 1933 și până în 1964, când a murit. Era un om foarte stimat, pentru că știa meserie. Era un profesor distins, iubit de studenți pentru generozitatea sa, pentru climatul pe care îl crea în jurul lui.
 
În acest context, o cunoaște pe Ada Georgescu (Geo) (1917-1992), eleva care avea să-i ajungă cea de-a doua soție, în ciuda diferenței de aproape 30 de ani dintre ei. Cel mai probabil prestigiul de care se bucura maestrul a copleșit-o pe tânăra de doar 20 de ani. Fiică a unui celebru avocat din București, viitoarea doamnă Medrea l-a iubit foarte mult. După ce a încheiat studiile cu Cornel Medrea, a plecat la Paris să studieze la Ecole des Beaux Arts, după care s-a întors în țară unde sotii Medrea aveau sa primeasca numeroase comenzi.
 
Cornel Medrea a făcut parte din grupul de artiști care au admis transformările din anul 1948 (debutul comunismului in Romania), a primit comenzi - busturi și basoreliefuri cu lupte -, dar fără să facă concesii realismului socialist. Au fost sculptori care au știut să se descurce trecând de la un tip de abordare către cel care s-a impus după 1948, dar reușind în același timp să se remarce ca un soi de oameni de care era nevoie, tocmai ca să se demonstreze că avem artiști și că arta și pasiunea pentru frumos sunt sprijinite.
 
Cornel Medrea a fost foarte iubit pe litoral, iar o parte din lucrări au fost donații, altele fiind comenzi foarte bine plătite, făcute de Vasile Vâlcu, un mare admirator al său. La origine bulgar, Vasile Vâlcu (numit în februarie 1971 prim secretar al Comitetului Județean de Partid din Constanța) a fost bun prieten cu un alt renumit sculptor, Boris Caragea, pe care l-a sprijinit foarte mult și astfel avea să cunoască o pleiadă de artiști valoroși cărora le-a înlesnit comenzi. Spre exemplificare, un bust de-al lui Stalin ajungea sa fie platit si cu 10.000 lei in conditiile in care un salariu nu depasea 1.000 lei.
 
Revenind la sculptorul Cornel Medrea, în 1948 face donația către stat care a constituit Muzeul Medrea, deschis ani mulți chiar în fața Institutului de Arte din București. Avea să se închidă în anul 2004, pentru că acea casă boierească a fost retrocedată. Lucrările aparțin Muzeului Municipiului București și au peregrinat prin diverse locuri. O parte din sculpturi sunt expuse la Palatul Parlamentului, iar restul sunt depozitate.
 
Sursa foto: Captură YouTube TVR („Glasul pietrei“, un documentar realizat in anii '70 despre sculptorul Cornel Medrea. Este intervievat despre activitatea sa, sursele de inspirație, modul în care lucra, crezul său artistic. Imagini cu atelierul și operele sale).