Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:50 23 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Lucruri minunate ascunse în pulberea veacurilor. Cetatea antică Trosmis - Iglița, prăduită „până la lingură de lemn“

ro

21 Sep, 2019 00:00 652 Marime text

În volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, semnat de istoricul constănțean Stoica Lascu, am descoperit o descriere a vestigiilor arheologice de la ''antica Trosmis" (lgliţa), apărută în "România Trans-Dunăreană", I, din octombrie 1880.

Cetatea antică Trosmis - Troesmis, aflată în nord-vestul Dobrogei, pe malul Dunării, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia, este acoperită azi de ruine. Situl cuprinde bogate vestigii arheologice, „urme neşterse ale unei vechi posesiuni romane”.

Autorul textului apărut la sfârșit de secol XIX realizează un pitoresc tablou al amplasamentului, cu detalii asupra proprietății și a modului în care Moré - francezul care a dobândit peninsula de la Sultan, după „resbelul” din Crimeea - a administrat comorile „ascunse în pulberea veacurelor”:

„Antica Trosmis - Igliţa formează uă peninsulă înconjurată de trei părţi de apele Dunărei, cracul Macinulul. Partea iei este mai mult petroasă având uă înălţime de la 8 la 10 metr din apele Dunărei. Partea iei ostică formând uă terasă de aluvion aşezată pe calcariu se întinde până în braţul munţilor de la Cerna şi Greci cu uă înălţime aproximativ de 30-40 metrI de la nivelul Dunăre. Toată această peninsulă formează actualmente proprietatea d-lui Moré, un francesu cu reşedinta în Igliţa.
D. Moré a căpătat această proprietate de la Sultan după resbelul Crimeei şi-a dobândit atuncea, după stăruinţele sale un firman Imperial, pentru a lua în stăpânire localitatea Igliţa pustie pe acele timpuri. D. Moré stăruise mai cu seamă pentru căpătarea acestei localităţi, de oare ce, cunoştea ca aici a fost uă dată vechia Trosmis, cunoscută lumei savante şi despre care şi "Petters" dă uă schiţă în descrierea călătorielor sale.
Şi în adever că în această localitate s'au găsit cu profusiune minunate comori de antichităţi şi urme neşterse a uneI vechi posesiuni romane.
Igliţa stă pe cracul Măcinului trei ore depărtare sudică de la acesta, având spre sud satul Turcoaia vestit prin granitul ce posedă, populat de români, şi spre nord satul Carcalău populat de lipoveni.

În timpul resbelului, nu rămăsese în Igliţa de cât palatul d-lui Moré (uă frumosă casă construită de d. Moré şi nesfirşită încă) şi un bordei care servea de osândă. În present Igliţa posedă şi câteva familii germane strînse de proprietarul moşiei de prin Dobrogea.
D. More, pe lângă acuisiţiunile feluritelor antichităţi cu care formase un museu magnific, apoi se ocupa şi cu fabricarea varului, a cărămidilor şi cu esportul pietrei.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

La un chilometru în faţa Igliţei, peste Dunăre, în mijlocul unui teren băltos, stă aşa numitul munte Plassova, care aprovisionează Galaţul şi Brăila cu cea mai mare parte de peatră pentru pavage şi zidiri. Această piatră cunoscută supt numele de piatră verde. În Igliţa se ved şi se descoper pe fiecare zi urmele unei antice şi dispărute civilisaţiuni. CanalurI aquedecurI, valuri de pământ, fortăreţe, zidiri întregi de pietre pline cu felurite inscripţiuni, monede antice, toate ne vorbesc de un popor care a dispărut de mult de pe arena lumei, dar care esistă în istoria iei supt numele de Romani. Aici trebuie de sigur să fi esistat vechia Trosmis romană, port însemnat bogat şi căutat de negoțul antic. El stă situat pe un crac de Dunăre, care acum nu mai departe de cât 50 de anI, era cracul principal navigabil al Dunărei.”

 

Nesfârşitele ruine şi comori ale Igliţei, deși în parte pierdute, nu sunt încă întru totul secate

 
Autorul articolului deplânge, în continuare, soarta comorilor de piatră și a vestigiilor traficate, risipite sau furate în timpul războiului ruso-turc.

„Igliţa posedă la adâncimI variate în sânul pământuluI adevărate comori şi remăşiţe preţioase ale antichităţiI. D. Moré deşi formase, vrându ne vrându, un museu destul de bogat cu propria sa cheltuială, totuşi mulţimea petrelor estrase din ziduri supterane, în atât de mare în cât domnu Moré se gândi a face din ele un adeverat trafic. El făcu în acestu scop sepături imense pentru scoaterea petrilor mai cu seamă că ele erau foarte căutate pentru zidirea temeliei bisericei Grece din Brăila. Petrile ast-fel estrase, aveau uă mărime până la un metru cubic şi mai purtau diferite figuri şi inscripţiuni romane pe ele. Ele au fost desfiinţate fără milă şi cioplite şi cu dânsele s'au zidit fundamentul bisericei Grece din Brăila. D-l Moré ca curiositate a păstrat câte-va din acele petre, de pe inscripţiunile cărora se găsescu Facsimile în manuscriptul d-luI Veickum presentat Academiei Române.

Cea mai mare parte din inscripţiuni monede antice, figuri diferite, lanţuri, unele găsite împietrite în comorile nesecate ale Igliţei, au fost descoperite şi luate de către un vapor frances în 1864. Acest vapor de resbel frances a făcut uă vară întreagă cercetări şi săpături în Igliţa şi a luat cu el mulţime de antichităţi care se pot vedea şi astă-zi în museul din Paris. Între descoperirile de atunci de află şi nişte chiupuri formate de pământ ars şi pline cu grâu. În 1864 vaporul frances de resbelu care făcea săpăturile pentru descoperiri, tocmise între alţii şi 14 lucrători tătari pentru această lucrare. Aceşti tătari de şi aveu uă sumă bunicică de primit de la comandantul vaporului pentru săpăturile efectuate, totuşi într'o bună noapte 10 din tătari se făcu nevezuţi şi nici s'au maI dat vr'o dată de urma lor.

Toată lumea a bănuit că ei nefiind bine păziţi, au găsit uă comoară de monede în aur și argint în săpăturile făcute şi s'au făcut nevezuţi cu dânsu. D. Moré poseda uă colecţiune monstră de monede antice de toate mărimele în aur, argint, bronz şi aramă; museul său ajunse la oare-care reputaţiune în Dobrogea. Cu toate acestea, în aste locuri sălbatice şi supt uă administrație ca cea turcească, era greu de aşi păzi cine-va averea. D. Moré fu prădat în mai multe rânduri de către locuitorii satului Turcoea, din care vre uă zece încă supt administraţia turcă, au fost prinşi şi încarceraţi.

Cu ocasia resbeluluI actual ruso-turc şi în timpul când d-l Moré se afla în oraşul Tulcea, Igliţa fu călcată de cazaci în unire cu locuitorii comunei Turcoea şi fu predată până la lingură de lemn. Uă pagubă însemnată făcută lumei savante, căci toate monedele şi cea maI mare parte din lucrurile museului fură furate.
Opinia Dobrogenilor este, că ori câte săpături s-au făcut în acele terenuri şi ori cât de mare a fost estrasul de tot felul de antichităţi, totuşi acele nesfârşite ruine şi comori ale Igliţei nu sunt, nici pot fi încă de tot secate. Dacă s'ar încerca noi cercetări şi sepături la faţa locului s'ar găsi încă lucruri minunate ascunse în pulberea veacurelor!”

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“  
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu


Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Citeşte şi:

#citeșteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Școala - o prioritate a administrației din Dobrogea recent revenită la România

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Esploraţiuni oficiale“ la preluarea Dobrogei de către români, în urma Tratatului de la Berlin

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sosirea autorităţilor militare româneşti în Tulcea, prilej de sărbătoare şi speranţă
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România, în viziunea lui Grigore Cobălcescu

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Generalul Averescu, aclamat în Piaţa Ovidiu din Constanţa

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Mihai Eminescu despre anexarea Dobrogei - „Noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate“
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România - eforturi comune ale patrioţilor dobrogeni pentru ridicarea noii provincii

Ti-a placut articolul?

Comentarii