Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:21 18 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Pilotul Emil Ghinea, din Mangalia, speră să participe şi la două etape de Campionat European „Bine ai venit în Bronx!“

ro

29 Jul, 2014 00:00 2085 Marime text
Pilotul Emil Ghinea, din Mangalia, campionul naţional en-titre la clasa H3 a întrecerii de viteză în coastă, şi-a îndeplinit un vis din copilărie, acela de a concura la curse, pe bolizi nărăvaşi, în competiţii pline de adrenalină

În cei trei ani de când participă la viteză în coastă, tânărul a cucerit două titluri supreme şi o medalie de argint, iar în acest an, speră să reuşească să participe şi la două etape de Campionat European. După ce, între 2011 şi 2013, Emil a folosit o maşină Renault 5GT Turbo, în acest sezon, a optat pentru un Renault Clio RS V6 Trophy.

Caracteristicile tehnice ale celor doi bolizi diferă, maşina actuală având şi tracţiune pe spate, astfel că pilotul de 35 de ani se află în plin proces de familiarizare cu ea. Lucrurile merg însă bine, iar la cea de-a patra etapă din acest sezon de la H3, desfăşurată la Sinaia, a cucerit şi primul loc întâi, performanţă care i-a adus urcarea pe prima poziţie în clasamentul clasei.

„E foarte greu de controlat“

„Până în această stagiune, am mers cu un Renault 5 Turbo, pe care l-am construit eu, alături de prieteni şi de mecanicii mei de la Sf. Gheorghe. Acum mergem cu o maşină de uzină, serie limitată. În toată lumea s-au construit 134 de bucăţi. A mea este unicat în România şi maşina numărul trei dintre cele 134. La cealaltă maşină am mers cu tracţiune faţă, acum am trecut la tracţiune spate. Toată lumea m-a întrebat de ce nu am trecut la 4X4. Uite că n-am vrut! Bătrânii curselor mi-au zis «Bine ai venit în Bronx!», pentru că tracţiunea spate e foarte greu de controlat. Nu se compară cu tracţiunea faţă şi cea 4X4. În acest an, asta învăţ să fac. Este mai greu, dar deja am început să mă acomodez cu maşina. Teoretic, din ce am înţeles de la cei care folosesc acest tip de maşină, durează cam un an până deprinzi pe deplin tracţiunea spate. În plus, eu merg direct la cursă. Nu am unde să mă duc să mă antrenez. Maşina stă la Sf. Gheorghe, iar eu, la Mangalia. Nu dispun nici de fondurile necesare să mă pregătesc şi în afara concursului, să ne cunoaştem mai bine. Dar se pare că am început să mă obişnuiesc cu ea“, a declarat Emil Ghinea. Pilotul se bucură pentru victoria de la Sinaia şi pentru urcarea în fotoliul de lider al clasei H3. „Merg la bătaie până la finele anului, să vedem dacă pierdem titlul sau nu. Eu sunt pregătit de orice surpriză, pentru că e o maşină nouă. Nu am mers trei ani cu ea, precum cu cealaltă. Experienţa o capeţi atunci când participi“, arată Emil. 

A fost şi copilot la raliuri

Tânărul spune că, prin participarea la curse, şi-a îndeplinit un obiectiv pe care şi-l fixase de mult timp. „Am visat la maşini şi la curse de la 14 ani şi s-a întâmplat în 2011, la 33 de ani, la viteză în coastă. Am mers şi la raliu, anul trecut, în calitate de copilot. În 2014, aş vrea să particip şi la două etape de Campionat European, sper să şi găsesc susţinerea necesară. E un sport foarte frumos, dar şi extrem de scump“, spune Emil Ghinea.

Traseul, numai la deal

Campionul naţional din Mangalia explică diferenţele dintre raliu şi viteză în coastă. „Sunt două discipline diferite. Raliul e ceva mai complex, se desfăşoară şi pe asfalt, şi pe macadam, chiar şi pe zăpadă. Campionatul Naţional de Viteză în Coastă se ţine numai pe asfalt şi, ca să înţeleagă toţi, se merge la deal, numai în rampă. La raliu sunt mai multe speciale. La ambele secţiuni, concursul durează două zile. La coastă se parcurge un traseu care poate avea o lungime între 3 kilometri şi puţin până la 5,250 de kilometri, precum cel de la Rânca. La Râşnov, sau pe Transalpina, la Rânca, startul se ia undeva jos şi ajungi să ai o creştere de altitudine de 700-800 de metri“, precizează Emil Ghinea.

Ti-a placut articolul?

Comentarii