Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:29 14 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Legenda Plajei Tataia şi a bătrânului care a murit în singurătate

ro

26 Jul, 2014 00:00 9928 Marime text
Plaja Tataia a fost, în perioada interbelică, una dintre cele mai populare din Constanţa. Situată în spatele Universității „Ovidius“, alături de plajele Duduia și Modern, era frecventată de constănțenii și turiștii care nu-și permiteau deplasarea până în Mamaia. În apropiere se afla Parcul Tataia, o potecă ducând direct pe plajă. Parcul se întindea inițial pe 94.000 de metri pătrați, fiind înființat de căpitanul Al. Șteflea în anul 1914. Pe plaja respectivă a fost amplasată o baterie de coastă în anul 1927, dotată cu tunuri navale/antiaeriene. Aceasta a fost denumită oficial „Tudor“. Bateria a fost modernizată după război, fiind dotată cu tunuri B-13 de fabricație sovietică, de calibrul 130 mm.

Legenda spune că numele acestei plaje vine de la un bătrân singuratic ce trăia aici pe la începutul veacului trecut, într-un bordei, foarte aproape de malul mării. Nimeni nu îi știa povestea, de unde venise și cum îl chema, dar mulți cumpărau guvizii prinși zilnic sau scoicile adunate de el. În fiecare dimineață, bătrânul lua un scăunel de lemn și îl punea în apă, apoi se cocoța pe el, aruncând nada. Undița îi era un băț de stuf, meșina - o sfoară albă, momeala - midia găsită din belșug, iar plumbul - o bucățică de fier găsită din întâmplare. Seara, bea o gură de lapte de la capra ce îl însoțea mereu sau mânca o salată din grădina de zarzavat pe care și-o înjghebase lângă bordei. Așa a trăit Tataia ani buni, fără să deranjeze pe cineva, mereu gata să dea sfaturi sau să ajute oamenii. Treptat, vecinătățile bordeiului au început să se aglomereze, dar pe Tataia nu îl deranja prea tare acest lucru. Ba chiar mai stătea, uneori, la taifas cu birjarii ce veneau din centru și făceau popas pentru turiști, înainte de a-i duce la Mamaia. Într-o zi, Tataia trecu în lumea celor drepți. Bordeiul său se strică în dese furtuni, dar plaja care îi luă numele bătrânulului a rămas acolo, pentru constănțeni. (Petre Covacef - „Povestea Farului Genovez“)

http://www.black-sea.travel/legenda-plajei-tataia/

Ti-a placut articolul?

Comentarii