Legenda Brazdei lui Traian de la Cheia Un balaur trimite şi azi răutăţi asupra oamenilor

Demult, demult, cică se afla la Mehadia un balaur mare, mare, cu trei capete, care mânca vitele oamenilor şi le făcea mare pagubă. Ca să scape lumea de aşa prăpăd, un voinic pe numele său Traian, a pornit să se lupte cu el. Şi s-au luptat amândoi mult şi bine şi când spre miazăzi, când spre miazănoapte, ba au ajuns să se ia la trântă şi în Marea Neagră, fără a se putea răpune unul pe altul. Până a dat Dumnezeu puteri cât pentru zece şi voinicul a răzbit pe balaur şi l-a scurtat de două capete. Pe cale să-i crească la loc capetele, balaurul a luat-o la fugă spre Cheia, gonit din urmă de Traian care nu voia să lase treaba neîncheiată. Când fugea, coada balaurului uriaş făcea o dâră mare care şi azi se vede ca un şanţ de-i zice lumea Brazda lui Traian. O s-o vedeţi când treceţi pe lângă Almăjel. L-a gonit voinicul ce l-a gonit, iar la Cheia l-a ajuns şi i-a tăiat capul ce-i rămăsese. Dar ce să vezi ?! Altă năzdrăvănie. Capul balaurului a zburat şi s-a vârât într-un stei de piatră.
De acolo trimite şi azi răutăţi asupra oamenilor şi din el iese musca ce vine în timpul verii de omoară vitele creştinilor.      

Sursa: Tony Brill - Locuri şi Legende - Legende geografice româneşti - Ed. Pentru turism Bucureşti