Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:48 06 02 2023 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Cuvântul scris - Cuvântul care zidește La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. (Ioan 1-1)

ro

23 Apr, 2022 00:00 2271 Marime text
  • Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor.
 
HRISTOS A ÎNVIAT!
 
Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul după cuviinţă să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pământul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ.
 
Astăzi este ziua Invierii Domnului, biruința impăcării, surparea războiului, stricarea morții și infrângerea diavolului. Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău? (Osea 13, 14; I Corinteni 15, 55).Astăzi ușile de aramă le-a zdrobit Stăpânul Iisus Hristos și pe însăși numirea morții a schimbat-o, căci nu se mai numește moarte, ci somn. Mai înainte de venirea lui Hristos si de iconomia Crucii, însuși numele morții era foarte înfricoșat.
 
Unii se vor intreba: cum se poate spune că Domnul Cel Înviat a biruit moartea, când oamenii încă mor? Cei care vin în aceasta lume prin pântecele mamei lor o vor părăsi prin moarte si mormânt. Aceasta este regula. Numai că, pentru noi, cei care murim întru Hristos, moartea nu mai este o prăpastie adâncă întunecată, ci nașterea la viața nouă și intoarcere în patria noastră. Pentru noi mormântul nu mai este un întuneric veșnic, ci poarta la care ne așteaptă îngerii minunați ai lui Dumnezeu. Pentru toți cei care sunt îndestulați de dragoste pentru Preafrumosul si Iubitorul Domn Iisus Hristos, mormântul s-a facut doar ultima împiedicare până a ajunge inaintea feței Lui - și această împiedicare este neputincioasă, ca pânza de păianjen. Și astfel slăvitul Apostol Pavel striga: "Pentru mine viața este Hristos si moartea, un câștig" (Filipeni 1:21). Cum să nu fi biruit Domnul moartea, când moartea nu se face vazută înaintea Lui? Mormântul nu mai este o prăpastie adâncă, pentru că El a umplut-o cu Sine; nici mormântul nu mai este întuneric pentru că El l-a luminat; nici frica si groaza nu mai este pentru că El arată începutul, nu sfârșitul; nici nu este patria noastră veșnică, ci numai ușa către patrie.
 
Alții se vor întreba: cum se poate spune că Domnul Cel Inviat a biruit păcatul, când oamenii încă păcătuiesc? Domnul a biruit păcatul cu adevărat. El a biruit păcatul prin zamislirea și nașterea Sa fără de păcat; apoi prin viața curată și fără de păcat de pe pământ; apoi prin suferința Sa pe Cruce, El fiind Cel Drept; și în cele din urma El a încununat această biruință prin Invierea Sa cea slavită. El S-a făcut leacul, leacul potrivit si de netăgăduit, împotriva păcatului. Cel care este lovit de păcat numai de Hristos poate fi tămăduit. Cel care nu dorește să cadă în păcat, numai cu ajutorul lui Hristos poate schimba această dorire în realitate. Când oamenii au descoperit vindecarea variolei, ei au spus: am biruit aceasta boală! Ei au spus același lucru când au descoperit vindecarea pentru amigdalită, durere de dinți, gută și alte boli asemănătoare: le-am biruit!
 
Dacă oamenii, chiar și astăzi, păcătuiesc, și păcătuind ajung la pieire, aceasta nu înseamnă că Hristos nu a biruit păcatul, ci numai faptul că acei oameni nu au luat acel leac, unul si numai unul, împotriva bolii lor aducătoare de moarte; aceasta înseamna, fie că nu Il cunosc destul pe Hristos ca leac, ori, dacă Il cunosc pe Domnul, ei nu iau folos de la El, dintr-o pricină sau alta. Dar istoria arată, prin mii și mii de glasuri, că cei care folosesc acest leac pentru sufletele lor si îl iau în trupurile lor, se tămăduiesc și se fac întregi. Cunoscând slăbiciunea ființei noastre, Domnul nostru Iisus Hristos a pregătit leacul pentru cei credincioși, ca acestia să Il ia ca hrană si băutură sub chipul văzut al pâinii și al vinului. Aceasta a făcut Iubitorul de Oameni din dragostea Lui nemăsurată pentru oameni, pur și simplu pentru a le ușura apropierea de leacul de viață dătător împotriva păcatului și a stricăciunii aduse de păcat. Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el ... și va trăi prin Mine.
 
Astăzi este Paștile Domnului. Astăzi Hristos, Viața noastră, a biruit moartea, iadul și pe diavolul. Astăzi ni s-au deschis porțile raiului și ale Impărăției Cerurilor. Astăzi îngerii se bucura împreună și preamăresc pe Dumnezeu.Deci să lepădăm din casele și inimile noastre toată răutatea, toată întristarea și păcatul și să primim cu bucurie pe Hristos Cel Înviat. Să ne sărutăm duhovnicește frate cu frate, să ne împăcăm, să ne iubim unii pe alții căci astăzi am dobândit iertarea si mântuirea prin Înviere. Nimeni să nu fie trist, nimeni să nu-și piardă credința si nădejdea în necazurile vieții, căci Hristos Cel Înviat este cu noi. Il purtăm în noi si rămâne în veci cu noi, de vom rămâne în dragostea Lui și-I vom păzi poruncile.
Cu această credință dătătoare de viață, care ne da putere si biruință, să cântăm împreună cântarea Invierii: "Hristos a inviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le". Amin.

Lumina şi căldura Paştelui să ne încălzească sufletele, să ne lumineze minţile, să ne deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi.
 
Obiceiuri de Paști
Noaptea, după primul cântat al cocoșilor, toată suflarea satului se scoală pentru a pleca la slujba de Inviere. Inainte de a pleca de acasă toți oamenii, vârstnici și tineri, se spală pe fața cu un ou roșu și un bănuț de argint, în credința că vor "fi sănătoși ca oul si curați ca argintul". Apoi bărbatul ia coșul cu pasca si întreaga familie se indreaptă către biserică.

Altă dată, semnalul de plecare la biserică era dat cu secălușe iar în timpul slujbei de Inviere se aprindeau focuri în jurul clădirii și se împușca cu aceleași secălușe.
După slujba de noapte, bucovinenii iși ordonează, pe două rânduri în jurul  bisericii, coșurile cu pască, pentru a fi sfințite de către preot. La întoarcerea spre casă, fiecare duce în mână și lumânarea aprinsă la Inviere.
Altă dată, în momentul în care intra în casă, capul familiei afuma cu lumânarea de la Inviere semnul crucii pe "meșter - grinda" (bârna transversală), ceea ce facea posibilă aflarea vechimii unei case după numărul de cruci afumate pe care le avea in "casa cea mare".
După o scurtă perioadă de odihnă, toți membrii familiei se așează la prima masă festivă de Paște, dar nu înainte de a se spăla, încă o dată, în mod ritual, cu oul roșu și banul de argint. Festivitatea este deschisă de cel mai vârstnic bărbat din familie care ciocnește primul ou roșu cu soția sa, apoi ciocnește ouă cu toți ceilalți.
Ciocnitul ouălor roșii se face cu solemnitate și cu respectarea unor reguli precise: persoana mai in vârstă, de obicei bărbatul, lovește violent "capul" oului ținut de partener, în timp ce rostește "Hristos a Inviat" iar partenerul îi răspunde "Adevărat a Inviat". In prima zi, duminica, ouăle se ciocnesc "cap la cap", a doua zi, "huscă la huscă" iar în cea de-a treia zi, și "burtă în burtă".
Fiecare membru al familie trebuie sa mănânce mai întâi un ou sfințit după care  consumă din toate bucatele sfințite la biserică. Abia după aceasta se poate mânca din celelalte feluri de mâncare așezate din abundență pe masa festivă.
In zilele de Paști existau interdicții severe: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare iar masa de Paști nu se ridica timp de trei zile. Astăzi, în a doua zi de Paști, finii se duc in vizită la nași, cu colaci, pască si ouă roșii iar copiii merg la părinți. Nașii ii ospăteaza pe fini, după care merg impreună la hora satului, acolo unde, cu totul întâmplător, se mai poate intâlni scrânciobul cel mare (Dorna Arini, Broșteni, Bosanci).
In Bucovina, se obișnuia să se construiască, pentru zilele de Paști, scrâncioburi mici, pentru copii, în fiecare gospodărie, și un scrânciob mare, pe toloaca satului, pentru tineri. Acesta din urmă era facut din lemn, avea forma unei roți uriașe, montată pe doi stâlpi verticali. Perechile de tineri se așezau si se "învârteau" pe cele patru scaune montate pe roată, în timpul în care ceilalți se prindeau în hora satului. Uneori, tinerele neveste se "învârteau" și ele in scrânciob crezând că, în acest fel, cânepa le va crește mai mare. In credina locală, scrânciobul era reprezentarea simbolică a corpului lui Iuda, cel care s-a spânzurat în grădina în care l-a vândut pe Iisus iar trupul său s-a legănat în copac timp de trei zile.
In după - amiaza primei zile de Paști, înainte de vecernie sau după aceasta, lumea satului, tineri si bătrâni, se aduna în curtea bisericii pentru a ciocni ritual ouă, pentru a bate toaca și a trage clopotele, petrecând împreună clipe de neuitat.
In cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paști avea loc stropitul ritual cu apă, în amintirea readucerii la viață a fetei de evreu, leșinată la aflarea veștii învierii lui Iisus, prin stropirea ei cu apă de către tinerii ce treceau întâmplător prin zonă. Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat iar marțea fetele ii udau pe feciori. Obiceiul contemporan, de a stropi cu parfum rudele si prietenii vizitați a doua zi de Paști, este o reminiscență târzie si "emancipată" a acestei datini.
Prima săptămână de după Paști, ce se incheie cu Duminica Tomei, este numită Săptămâna Luminată. Se crede ca "cine moare în această săptămână merge direct in rai". Din aceasta săptămână încep cele nouă joi și cele nouă marți numite "oprite", despre care se credea că sunt periculoase pentru grindină. "Joile oprite" erau serbate de către femei prin abținere de la muncile casnice, crezându-se că, astfel, se asigură sănătatea oamenilor si prosperitatea turmelor și se fereau semănăturile, viile si livezile de grindină, furtuni, brume și înghețuri târzii. Ciclul acestor sărbători se incheia cu cea de-a noua joi, numită "Joia Verde" sau "Joia bulcilor".
Asociația „ Suflete deschise ” vă urează ca sărbătoarea Sfântă a Invierii Domnului să reverse asupra voastră sănătate, belșug și bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfântă să vă ridice sufletele spre noi trepte spirituale și să vă călăuzească pașii pe drumul vieții.
 
„Asociaţia Suflete deschise” - Constanţa, str. Nicolae Iorga nr. 87, judeţul Constanţa
tel.fax: 0241/660580
 
 
 
 
 
 
Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?

Comentarii