Fosta șefă a uneia dintre cele mai importante instituții din Tulcea, condamnată definitiv la Constanța (motivare)

 

• Laurenţia Mariana Militaru a fost achitată pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuzul în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit – fapte din anul 2013 şi 2015.

 

• Magistrații de la Curtea de Apel Constanța au ajuns la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

 
Judecătorii de la Curtea de Apel Constanța au motivat decizia prin intermediul căreia Laurenţia Mariana Militaru, fost director al Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică Tulcea, trimisă în judecată de procurorii DNA Constanţa, a fost condamnată definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare.
 
Fost șefă a Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică Tulcea a fost acuzată de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (faptă din anul 2012).
 
Curtea de Apel Constanța a decis achitarea Laurenţiei Mariana Militaru pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuzul în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit – fapte din anul 2013 şi 2015. Magistrații au ajuns la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
 
Rechizitoriu DNA
 
În rechizitoriul întocmit, procurorii DNA Constanţa au reţinut următoarea stare de fapt: „În perioada 2012 - 2013, inculpata Militaru Laurenţia-Mariana, în calitate de director al Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică Tulcea, a încheiat la preţuri supraevaluate două contracte cu societatea comercială administrată de inculpatul Vizireanu Mircea-Radu, cu ocazia atribuirii unor lucrări de execuţie privind întreţinerea şi amenajarea sediului Direcţiei“.
 
„Cele două contracte atribuite în mod nelegal au vizat «lucrări de reparaţie instalaţie canalizare subsol» şi «achiziţie cazan de apă caldă pentru centrala termică» în valoare totală de 87.535 de lei, lucrări ce au fost efectuate doar în proporţie de aproximativ 10%, cu toate că preţul a fost achitat integral. Totodată, produsul ce a făcut obiectul celui de-al doilea contract a fost achiziţionat la un preţ vădit supraevaluat, de peste trei ori mai mare decât preţul real al pieţei.
 
În cursul anului 2015, inculpata Militaru Laurenţia-Mariana, în aceeaşi calitate şi beneficiind de ajutorul inculpatului Bănuţ Bogdan, a încheiat cu societatea administrată de acesta din urmă un contract privind achiziţia de «lucrări de reparaţie instalaţie / reţea termică» în valoare totală de 110.030 de lei. Şi în această situaţie, lucrările contractate au fost parţial efectuate, cu toate că preţul contractului a fost achitat integral“, conform DNA.
 
Motivare
 
În motivarea deciziei de condamnare, judecătorii de la Curtea de Apel Constanța arată, printre altele, că „reaua-credință a inculpatei rezultă din modalitatea în care a acționat, justificându-și opțiunea contractuală prin intermediul unor oferte scrise de care, din punct de vedere legal, nu era nevoie, însă pe care nu le înregistrează în corespondența instituției,ofertele sunt emise de persoane apropiate inculpatei pe baza unor antemăsurători de strictă specialitate semnate de instalatorul (...), dar întocmite de alte persoane – potrivit relatărilor acestuia, martorul nu beneficia de un calculator pentru a întocmi un astfel de deviz (ca formă) – nu urmărește execuția lucrării prin persoane specializate, potrivit L. nr. 10/1995, tolerând astfel abaterile sesizate, însă recepționează lucrarea prin intermediul unei comisii formată din lucrători ai DSP Tulcea, plătește sume exagerate pentru lucrări care aparent au fost propuse de instalatorul (...), iar banii ajungând la un apropiat de–al inculpatei“.
 
„Este posibilă și conivența martorului (...) cu ocazia realizării antemăsurătorilor, însă o asemenea ipoteză nu este probată“, au mai precizat magistrații.
 
„Simpla neglijență a inculpatei în nedesemnarea unui diriginte de șantier care să fi sesizat neconcordanțele dintre antemăsurători și lucrările efectiv puse în operă nu este justificată de natura relațiilor dintre ofertanți și inculpată, dar nici de vigilența și specializarea inculpatei în materia achizițiilor – potrivit relatării martorei (...), potențialii achizitori discutau direct cu inculpata în biroul acesteia, inculpata fiind implicată activ în procedurile de achiziții, nimic nu se decidea fără acordul său – astfel încât atitudinea subiectivă a inculpatei nu poate fi acceptată în această formă“, se mai arată în motivarea instamnței de apel.
 
Față de toate cele ce au precedat, Curtea reține că infracțiunea analizată există, a fost comisă de inculpată și aceasta ar fi acționat cu vinovăția cerută de lege.
 
Referitor la legea penală mai favorabilă inculpatei, Curtea a găsit că în mod corect prima instanță a apreciat-o ca fiind Codul penal din 1969, argumentul actual fiind reprezentat de sancțiunea ce urmează as fi aplicată inculpatei și modalitatea de individualizare judiciară a executării acesteia la care instanța de apel se va opri.
 
„Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, Tribunalul a greșit indemnizând inculpata prin prisma vârstei, a pregătirii acesteia și a lipsei antecedentelor sale penale și aceasta pentru că un comportament pozitiv nu reprezintă decât un semn de normalitate într-o societate corect structurată, iar vârsta și pregătirea inculpatei reprezintă factori care au facilitat acesteia comiterea infracțiunii în prezenta judecată“, mai arată judecătorii Curții de Apel.
 
„Prin urmare, se impune reformarea hotărârii primei instanțe în sensul celor de mai sus, înlăturând dispozițiile art. 74, alin. 1, lit. a – art. 76, lit. c CP din 1969 și majorând pedeapsa principală aplicată inculpatei (...) pentru săvârșirea infracțiunii de abuzul în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (faptă din anul 2012), de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare, minimul special prevăzut de dispozițiile art. 132 din L. nr. 78/2000, în varianta legislativă existentă la data de 21.05.2012, în referire la art. 248 CP din 1969, cuantum stabilit prin observarea consecințelor faptei inculpatei și a circumstanțelor sale personale, fără a face abstracție de durata procedurii judiciare și data comiterii faptei“.
 
Curtea, în raport cu criteriile de mai sus, apreciază ca pronunțarea condamnării la pedeapsa închisorii reprezintă un avertisment suficient pentru inculpată în sensul de a nu mai comite noi infracțiuni, chiar dacă pedeapsa nu s-ar executa în regim de detenție, urmând să suspende sub supraveghere executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de cinci ani compus din durata pedepsei, la care se adaugă intervalul de 2 ani, stabilit de instanță conform art. 86² CP din 1969.
 
Sursa motivare: rolii.ro
 
Motivarea Curții de Apel Constanța poate fi citită integral accesând secțiunea Documente.
 
Dosarul a fost soluționat, potrivit datelor noastre, de judecătorii Andreea Ianca și Virgil Marius Ungureanu, de la Curtea de Apel Constanța. 
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
 
Doi inspectori ANAF, reținuți de DNA