Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
01:06 26 01 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Adeverinţa ANAF nu mai este suficientă la Constanţa Probleme pentru deţinuţii care cer eliberarea, deşi au de achitat daune

ro

12 Dec, 2019 00:00 1009 Marime text

 
Probleme pentru deţinuţii care vor să beneficieze de eliberare condiţionată: judecătorii constănţeni au început să-i ia la bani mărunţi pe cei ce nu-şi achită datoriile către stat ori către victimele lor şi care se folosesc de formalităţi pentru a dovedi că n-au de unde. Concluziile se desprind din Raportul privind activitatea comisiei de liberare condiţionată pentru Penitenciarul Poarta Albă şi pentru celelalte centre de reţinere şi arestare de pe raza judeţului.
 
Veşti proaste pentru deţinuţii de la care statul ori victimele agresiunilor au de recuperat bani: nu mai este suficientă adeverinţa ANAF pentru eliberarea condiţionată, chiar dacă în ea scrie că respectivul nu a înregistrat venituri după momentul închiderii sale. Mai exact, potrivit Raportului privind activitatea comisiei de liberare condiţionată, „se are în vedere împrejurarea că nu este suficientă simpla depunere  de către ppl. (n.r. persoana privată de libertate) a unei adeverinţe ANAF din care rezultă că ppl. nu a obţinut venituri impozabile în perioada ulterioară condamnării definitive“.
În acest sens, acelaşi document menţionează faptul că este necesar ca deţinutul „să facă dovada imposibilităţii de achitare a obligaţiilor civile inclusiv prin depunerea unei adeverinţe emise de către Primăria localităţii de domiciliu cu privire la bunuri mobile / imobile impozabile din patrimoniu“.
 
Raportul priveşte eliberările condiţionate ce s-au solicitat în perioada trimestrului al II-lea al acestui an (lunile aprilie - iunie) pentru persoane încarcerate la Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, Penitenciarul Spital Constanţa - Poarta Albă şi Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv Constanţa.
 

Și cei condamnaţi pentru omor deosebit de grav vor afară

 
Conform documentului citat, printre motivele pentru care cererile de eliberare condiţionată formulate de deţinuţi au fost respinse de judecători se numără natura faptei săvârşite, gradul insuficient de implicare în activităţile educative, antecedentele penale ale persoanei, dar şi faptul că deţinuţii au mai beneficiat anterior de eliberări condiţionate.
 
În ce priveşte gravitatea faptei, merită amintite câteva cazuri ce atrag atenţia din Raportul citat anterior. Astfel, printre deţinuţii constănţeni ce au vrut să fie eliberaţi pentru „bună purtare“ se numără persoane condamnate pentru omor, respectiv omor calificat, ori omor deosebit de grav, persoane cărora legea le dă dreptul de a formula astfel de solicitări de eliberare condiţionată. Pentru exemplificare, cităm cazul deţinutului C.S., persoană aflată în executare unei sentinţe de 25 de ani, pentru omor deosebit de grav. Cu alte două propuneri de eliberare la activ, cererea deţinutului a fost analizată de instanţa de judecată. Magistraţii, însă, au respins cererea, iar la baza deciziei lor au stat mai multe considerente, respectiv natura faptei, (ne)implicarea în activităţile lucrative, neimplicarea în activităţile educative, termenul de pedeapsă îndepărtat, dar şi faptul că are antecedente penale.
 
Deţinutul D.T., condamnat la 22 de ani de închisoare tot pentru omor deosebit de grav, a fost subiect al altor trei propuneri anterioare. Și în cazul său, judecătorii au respins eliberarea, pentru motive similare cazului deţinutului C.S. În mod asemănător s-au desfăşurat lucrurişle şi pentru condamnatul A.I., aflat în executarea unei pedepse de 22 de ani, primită tot pentru omor deosebit de grav.
 
Iar acestea sunt doar trei exemple dintr-o listă mult mai lungă.
 
În ce priveşte deţinuţii condamnaţi pentru fapte de furt, respectiv furt calificat ori tâlhărie, judecătorii au constatat fie că persoanele respective mai beneficiaseră şi anterior de liberare condiţionată, fie că „nu există indicii temeinice că pedeapsa şi-a atins scopul“.
 

„Prejudiciu mare nerecuperat“

 
O atenţie sporită merită însă cazurile în care este vorba fie despre prejudiciu neachitat, fie despre daune ori cheltuielile de judecată ce încă nu au fost plătite de persoanele găsite vinovate şi condamnate definitiv. Astfel, în cazurile în care deţinuţii au considerat suficientă adeverinţa ANAF care atestă faptul că nu au realizat venituri ulterior încarcerării, aceştia au constatat că s-au înşelat amarnic: instanţa nu a considerat dovada suficientă.
Potrivit sursei citate anterior, în motivele de respingere a propunerii de liberare condiţionată se menţionează fie că „Adeverinţa ANAF pentru perioada în care a fost încarcerat este irelevantă“, fie că este „insuficientă“, fie, în cazul unei persoane condamnate pentru evaziune fiscală, că există un „prejudiciu mare nerecuperat“.
 
În plus, în cazul unui bărbat condamnat pentru tentativă de omor, judecătorii au argumentat că acesta „a obţinut venituri din muncă şi nu a achitat obligaţiile civile“, iar în cazul deţinutului P.V. condamnat pentru lovire sau alte violenţe s-a reţinut că „nu a achitat cheltuielile judiciare“. Pentru deţinutul L.G., condamnat pentru tâlhărie calificată, s-a respins eliberarea pentru că nu a achitat obligaţiile civile, iar în cazul unui alt bărbat găsit vinovat de omor s-a arătat că există un „prejudiciu mare nerecuperat“.
 
Nu în ultimul rând, trebuie amintit şi cazul deţinutului V.M., condamnat la doi ani şi cinci luni pentru furt calificat şi pentru care instanţa a apreciat că „adeverinţa ANAF şi cea emisă de Primărie nu sunt suficiente“.
 
De altfel, Raportul privind cererile de eliberare condiţionată menţionează faptul că „se mai constată din considerentele instanţelor de judecată faptul că, la analizarea propunerii se are în vedere, în anumite situaţii (de ex., în cazul infracţiunilor ce au rezultat prejudicii materiale importante – evaziune fiscală, înşelăciune etc.) ca persoana privată de libertate să fi achitat sau să fi depus diligenţe pentru achitarea prejudiciului, cel puţin în parte, chiar dacă infracţiunea a fost săvârşită sub imperiul Codului Penal de la 1969“.
 

Vârsta, indiciu pentru bunuri

 
În plus, legat de cazuri unde s-a decis că adeverinţa ANAF este insuficientă sau irelevantă, instanţa a stabilit că „se presupune că este evident că ppl. nu a obţinut venituri impozabile în timp ce era încarcerat“. Aşa se face că judecătorii au decis că este necesară o adeverinţă de venit eliberată de ANAF şi pentru perioada anterioară încarcerării, pentru a se verifica dacă persoana a obţinut anterior venituri din care ar putea achita obligaţiile civile.
 
Este de subliniat, tot aici, faptul că judecătorii au stabilit că nu este suficient nici ca deţinutul ce doreşte să fie eliberat să achite doar cheltuielile de judecată, fără să achite daunele materiale ori morale la care a fost obligat prin sentinţă, în lipsa unei dovezi de imposibilitate obiectivă de achitare. Cu alte cuvinte, deţinutul trebuie să facă dovada faptului că efectiv nu are surse din care să poată achita daunele pe care a fost obligat să le plătească. Mai mult, dacă deţinutul a efectuat muncă remunerată, acesta trebuie să înceapă să achite cel puţin parţial obligaţiile civile pentru a putea fi eliberat, întrucât adeverinţa ANAF ori cea eliberată de Primărie şi amintite anterior nu sunt suficientă pentru a-i garanta biletul de ieşire din închisoare.
 
Un ultim aspect ce trebuie menţionat este cel potrivit căruia unii dintre judecătorii constănţeni au apreciat că „vârsta persoanei private de libertate conduce la concluzia că nu este exclus ca aceasta să aibă bunuri şi sume de bani care nu cad sub incidenţa adeverinţelor de venit ANAF şi a celei eliberate de Primăria localităţii de domiciliu“. Cu alte cuvinte, în funcţie de vârsta deţinutului care cere eliberarea pentru bună purtare, s-ar putea stabili şi dacă acesta ar deţine şi alte bunuri din care şi-ar putea achita datoriile către stat înainte de a i se permite să iasă din arest.
 
Citeşte şi:
 

Deţinuţii, arestaţii preventiv şi pacienţii de la Spitalul Judeţean au votat cu urna mobilă

Deţinuţii care nu au beneficiat de legea recursului compensatoriu ar putea primi o compensaţie financiară

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii