#scrieDobrogea Muftiii cultului musulman în perioada 1947-2018 (II)

După instaurarea regimului comunist în România, muftiu al cultului musulman va deveni Iacub Mehmet (1947-1990), aflat în bune relații cu autoritățile de la putere.
Într-o dare de seamă asupra Cultului Musulman din România, muftiul Iacub Mehmet informa asupra situației musulmanilor din Medgidia, 1.662 de credincioși, conform statisticii realizate la 25 ianuarie 1948, pe teritoriul județului Constanța.
 
A avut o activitate intensă, colaborând cu Ministerul Cultelor, dorind organizarea unui congres islamic la care să participe credincioși din statele comuniste, inclusiv din Uniunea Sovietică. Propune organizarea unui pelerinaj la Mecca cu ocazia Kurban Bairamului.
 
La întâlnirea din 1975 au participat cei mai importanți lideri spirituali din România: Iacub Mehmet, muftiul Cultului Musulman din România, mitropolitul ortodox Teoctist, arhiepiscopul ortodox Teofil Herineanu și episcopul romano-catolic Márton Aron demonstrează toleranța religioasă existentă într-un stat comunist, care dovedea o „liberalizare“ după 1970.
 
Baș muftiu al cultului a fost Etem Curt Mola, care era născut la 1 aprilie 1884, la Medgidia, fiind absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia, promoția 1906, deținând între 1915-1943 funcțiile de hoge, muftiu și baș muftiu. În anul 1920 este ales baș muftiu, fiind un om bogat din Medgidia, care avea reședință la Constanța și era omul liberalilor aflați la guvernare. Acesta a deținut funcția până la desființarea acesteia în 1943.
Cunoscut pentru acțiunile naționaliste pro-turce, a lansat o serie de manifeste, apeluri și chemări prin care instiga la acțiuni antisovietice. A sprijinit refugiații din Crimeea.
Acțiunea informativă a fost desfășurată în perioada 18 octombrie 1951 - 31 iulie 1964 (decedase la 10 decembrie 1963). Într-un document al Securității se specifica: „Cultul mahomedan, după numărul de credincioși și clerici, ocupă al doilea loc după cultul ortodox. De la început trebuie arătat că aderenții cultului mahomedan sunt locuitori de naționalitate turcă și tătară“.
 
Muftiul Osman Negeat (1990-2000) s-a născut în Valea Dacilor la 1 aprilie 1941, fiind absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia, promoția 1959. A stabilit contacte cu statele arabe și a participat la simpozioane internaționale pe tematică religioasă islamică. A avut vocație și nu a fost în niciun fel intimidat de către autoritățile comuniste. A urmat această carieră fiind sfătuit de părinți, dar nu a regretat niciodată această alegere, după cum personal afirma.
 
Muftiul Bagâș Șanghirai (2000-2005) a fost absolvent al Seminarului Musulman de la Medgidia, promoția 1967, fiind un membru fondator al UDTTMR, după căderea regimului comunist.
 
Muftiul Muurat Iusuf (din anul 2005 până în prezent) s-a născut în Medgidia, desăvârșindu-și pregătirea teologică în Turcia. A avut carieră didactică la Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși“ Medgidia. Este un factor activ în ceea ce privește păstrarea credinței strămoșești și transmiterea acesteia generațiilor viitoare. Este un factor de echilibru și toleranță în largul spectru al credințelor existente astăzi, condamnând ferm manifestările fundamentaliste islamice din statele arabe.
 
După 1878 până în anii 1921-1922, muftiii erau propuși de statul român și confirmați de Seibul Islam, salarizarea fiind făcută de ambele părți. Astfel, între 1895-1898, au fost certuri între doi candidați, impunându-se Seid Ahmed Bechir. Până în 1908, muftiii se schimbau la cel mult patru ani. Un mandat îndelungat l-a avut Hafuz Rifat ( 1909-1914). După 1920, muftiatele se vor conduce independent.
 
În perioada regimului comunist nu a existat o politică din partea autorităților de a suprima instituțiile religioase islamice. Muftiatul, având sediul la Constanța, și-a continuat activitatea. Muftiul, conducător al comunității religioase islamice era asistat de un colegiu sinodal (Sura al - Islam), compus din 23 de membri, aleși prin vot secret de un consiliu al comunității. Dintre aceștia, 5-6 membri aveau obligația de a administra posesiunile fundațiilor religioase islamice (vakâf). Muftiatul s-a confruntat cu două probleme importante, și anume: degradarea cimitirelor și a geamiilor și insuficiența numărului de hogi.
 
Muftiatul a fost implicat activ în stabilirea unor contacte cu lumea islamică, prin organizarea unor vizite în 1972, în Maroc, Liban și Irak, în 1973 în Egipt, în 1976 în Libia. Aceste vizite au fost organizate în condițiile stabilirii unor relații diplomatice și economice între statul român și statele arabe.
 
În anul 1978 se lua măsura importării Coranului, iar în anii 1980-1982 se publica Revista Cultului Musulman, difuzată în rândul comunității musulmane, de Biroul Muftiatului.
 
Muftiatele s-au desființat în anul 1945, singurul rămas fiind cel de la Tulcea, deoarece aici exista o comunitate musulmană numeroasă în comparație cu alte județe, după cum spuneau autoritățile comuniste.
 
În anul 1963, clerul musulman era salarizat de stat cu 475 de lei. Imamii erau numiți de muftiu cu acordul Ministerului Cultelor. În perioada comunistă, hogii practicau această ocupație din vocație. Uneori lucrau suplimentar pentru a obține venituri suplimentare. Lucrau la G.A.C., în activități fizice. Regimul descuraja viața spirituală. Se constată un absenteism de la slujbele religioase, având în vedere prezența la muncă a enoriașilor, dar și temerea acestora de a nu fi identificați de autoritățile comuniste.
 
Prezența la slujbele religioase aparținea în mare parte bătrânilor. Serviciul hogilor era de multe ori transferat în spațiul privat al familiei musulmane (cununii, botezuri, înmormântări, citirea Coranului). Familia musulmană are rolul de a păstra tradiții, obiceiuri și practici religioase. Deși nu acorda o mare importanță manifestărilor religioase, statul român a finanțat, este drept, cu sume infime, Cultul Musulman din România.
 
Conducerea Cultului Musulman din România s-a preocupat și se preocupă de bunăstarea tuturor membrilor comunității musulmane, fiind adepta toleranței religioase și poziționându-se împotriva acțiunilor fundamentalist-islamice.
 

Despre Adrian Ilie

 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius“ Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. Școala Gimnazială „Constantin Brâncuşi“ Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul MEN.
Membru al Societăţii de Știinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi“ Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul MEN (Istorie / Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV.
 
Citeşte şi:  
 
#scrieDobrogea 
Muftiii cultului musulman în perioada 1878-1947 (I) (galerie foto)