Politică, pile și alte mizerii – o poveste despre mine și mulți alții

De când am terminat facultatea, acum 11 ani, am înghițit multe mizerii. De la joburi prost plătite sau neplătite,  până la directorași numiți politic, agramați și tontovani, cu slugile lor pupincuriste și arogante.Am văzut bătrâni cu pensii mizerabile care îndeasă popilor bani în sutană, asociații de proprietari care opresc gazele pentru că bogații blocului, culmea, uită să-și plătească întreținerea, oameni umili, supuși, fără inițiativă.

Am văzut cum tulbur seninătatea unor prieteni, rude, cunoștințe cu fiecare ieșire a mea din zona de confort, atât de specifică națiunii noastre și tentativa lor de a pune frână proiectelor mele înainte de a le începe. Nu știu dacă e lipsă de perspectivă sau rea intenție pentru că n-am pierdut timpul analizând.

De la casa în care locuiesc, pe care toți o vedeau un proiect irealizabil, la profesie și viața sentimentală.

Îmi amintesc un moment din perioada în care lucram în televiziune și nu ne mai primeam salariile. M-am dus atunci cu CV-ul, destul de bogat pentru cei 20 și un pic de ani pe care-i aveam atunci, la un om bine-nfipt în funcție.  Mi-a recomandat să fiu hostess într-un supermarket, nu de alta dar îi adusesem și emisiunile mele culturale pe un CD. De atunci n-am mai căutat un job și m-am hotărât să mă reprofilez.

După ce am terminat specializările în nutriție, NLP, fitoterapie, cromoterapie și Reiki și am obținut avizul de liberă practică, mi s-a spus că nimeni nu va da banii pentru o dietă personalizată. După ce am avut primii pacienți, mi s-a spus că diplomele mele n-ar fi ok, că-ți trebuie diplome poleite semnate de trainer cutăriță, unul din cei populari pe Facebook, fără aviz de liberă practică.

Când m-am înscris la Pshioterapie prin Artă și Ecopsihologie în altă țară, mi s-a spus cu ironie că e egală cu zero în România, țara oamenilor formați pe la facultăți particulare sau pe la seminarii de un weekend. Când le-am arătat negru pe alb că e recunoscută internațional, mi-au spus că ecopsihologia e un rahat. Exact așa! Ei deștepti și cercetătorii răhățesc câte-o terapie din asta, mult prea simplă pentru complexitatea minții românului.

Nu m-am oprit acolo pentru că am simțit nevoia să învăț, la fel cum și în alte domenii ale vieții mele am simțit nevoia să iubesc așa cum am chef, să cumpăr orice bordei doresc și să-mi permit să ascult/citesc/privesc  ce aleg, nu ce e difuzat.

Prin urmare, din toate mizeriile astea, am învățat următoarele:

1.Chiar dacă ai șefi sub nivelul tău, fii flexibil! Numai așa poți avea ceea ce ți-ai propus. Nu trebuie să-i demonstrezi că tu ești deștept și el e prost, ci să-ți atingi scopul.

2.Când cineva nu-ți răspunde la telefon și nu te caută (posibil angajator, prieten, iubit), nu înseamnă că nu are timp, ci că nu ești între prioritățile lui.

Nu lăsa pe nimeni să stea în calea visului tău. Nu te lăsa demoralizat de persoane negativiste, ci înconjoară-te de oameni care te susțin!
Poți avea succes și fără să intri în politică. Sunt apolitică total și sper că așa voi rămâne.
Învață din fiecare eșec și străduiește-te să schimbi situația pentru că, făcând aceleași lucruri, vei avea aceleași rezultate! Cu alte cuvinte, reprofilează-te dacă lucrurile nu mai merg pentru că e mai ușor să înveți, decât să mori de foame sau să-ți plângi de milă.

Autor: Oana Catanoiu
Sursa: mala-hierba.com