Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:15 20 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Hristos a Înviat!

ro

28 Apr, 2019 13:01 1198 Marime text
,,Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor”. De aceea creştinii mărturisesc: Adevărat a Înviat!

Astfel toate au un sens şi un rost, pentru că ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.
Duminică dimineaţa în prima Zi a săptămânii, femeile mironosiţe au găsit Mormântul gol şi doi îngerii în veşminte strălucitoare le-au întrebat zicând: ,,De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit”. 



Este Înviere şi toate se lămuresc deoarece ,,Acesta era întru început la Dumnezeu”.
Aşa ne spune Evanghelia Sf. Ioan (I,1-17) care se citeşte la Slujba Învierii, şi mărturia este adevărată! S-au împlinit Scipturile, dar şi ,,dorinţa”protivnicilor care cereau lui Iisus să dovedească că este Fiul lui Dumnezeu.
 
De Înviere are parte lumea văzută şi nevăzută: ,,Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Învierea aparţine lui Dumnezeu şi este universală. Slujba propriu-zisă începe afară pe treptele bisericii, unde participă creaţia. Aici începe  sublima cântare ,,Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.  

În unele zone, conform tradiţiei, uşile Bisericii se închid, apoi între preot şi un credincios se rosteşte dialogul psalmului 23, scris de împăratul David.
Slujitorul bate în uşă cu toiagul crucii, zicând: ,,Deschideţi mai mari, porţile voastre, şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă, ca să intre Împăratul slavei! Cine este acesta, Împăratul slavei? Domnul, Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război! Deschide-ţi porţile! Acesta este Împăratul slavei! Domnul puterilor!”
Este Împărăţia Lui Dumnezeu despre care Hristos ne spune că ,,nu este din lumea aceasta”.
Venim şi primim lumină ca să risipim întunericul şi intrăm în Biserica Slavei Sale întemeiată de El pe acest pământ, ca să fim în Rai şi să ne Bucurăm de înviere, cântând slujba Canonului care istoriseşte toate cele ale Învierii.
Îi mulţumim în Sfânta Liturghie Pascală şi nu lipsesc cei adormiţi întru nădejdea Învierii. Auzim Cuvântul de învăţatură al Sf. Ioan Gură de Aur în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Invieri a lui Hristos.
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sîu. De s-a ostenit cineva postind, să-si ia acum răsplata. De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpănul... Unde-ţi este moarte, boldul? Unde-ţi este iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos Şi viaţa stăpâneşte”.
Este Iisus Hristos Mântuitorul, Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, acest Adevăr pe care nu l-a priceput Pilat şi toţi care I s-au împotrivit Istoriei Sale.
Suntem sloboziţi şi libertatea aduce Lumina lui Hristos, care luminează tuturor! 
Fraţi creştini, acesta este Crezul nostru!
,,A înviat a treia zi după Scripturi!”. A împlinit toate profeţiile, iar moartea a fost învinsă. Este un nou început; ,,Aceasta este Ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa”.
Este adevărul Scripturii ca ,,Sărbătoare a Sărbătorilor”.
Să ne bucurăm şi să nu ne pierdem timpul căutând... Învierea depăşeşte înţelegerea necredincioşilor pentru că nu sunt preocupaţi de mântuire. Dumnezeu nu poate muri! Răspunde la toate întrebările, puse de cei care s-au înhăitat cu tâlharii şi nu poate fi acoperită de lespedea mormântului, nici tăinuită.
Învierea este experimentată, argumentată, verificată de timp. Creştinătatea o întăreşte cu sfinţi, mucenici, Taine sfinte şi moaşte şi  Iisus Hristos este cu noi ,,până la sfârşitul veacurilor”.
Învierea nu este doar tradiţie, este verificată împreună de toţi cei care L-au văzut şi au îngenunchiat cu Ap. Toma rostind ,,Domnul Meu şi Dumnezeul Meu” (Evanghelia în 12 limbi).
Învierea nu este o filozofie, cu inima se crede în adevăr şi prin viu grai se propovăduieşte. Dacă nu vrei să ,,dispari” definitiv, trebuie să fii fiu al învierii.
Acel condiţional ,,dacă nu voi vedea, nu voi crede” primeşte răspuns: ,,Vino şi Vezi!” 
Biserica zidită pe credinţa apostolilor nu poate fi biruită de porţile iadului, deoarece temelia ei este Învierea. Evenimentul nu poate fi scos din contextul istoriei şi protagoniştii sunt destui: Tiberiu la Roma, împărat şi pe vremea lui Ponţius Pilat.
Spiritul este superior materiei, iar neînţelesul se dezleagă, Dumnezeu guvernează propria Creaţie.
Cei care s-au împotrivit învierii au căzut ca şi cei străfulgeraţi de îngerul care a dat piatra de pe mormânt. Creştinismul cântă învierea, fiind cea mai mare Minune, care schimbă conştiinţele şi putem privi spre Răsărituri. Învierea este pentru toată suflarea şi trebuie să ne îmbrăţişăm, nu mai suntem singuri. Să iertăm şi să ne închinăm şi noi Învierii Sale cele de a treia zi! Învierea aparţine lui Dumnezeu şi este universală. Mântuitorul nostru învie cu acelaşi trup care este îndumnezeit şi nu mai are trebuinţă de cele materiale. După Înviere, El este înveşmântat din nou, cu mărirea pe care o avusese de la Dumnezeu, mai înainte ca lumea să fie. Slujba  deslușeşte prin cânt tot planul mântuirii lumii acesteia.
,,În El locuieşte trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii, ca să împace cele de pe pământ, şi cele din ceruri”.
Învierea depăşeşte timpul şi spaţiul în care noi ne trecem anii, drept pentru care convinşi, slăvim veşnicia. Taina nu poate fi redusă doar la un fenomen natural şi raţional, pentru că sufletul nostru are multe însuşiri şi tânjeşte după Creator. Să ne dea Domnul înţelepciune ca să ne convingem că ,,Nu avem aici, cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea ce va să fie”.
Dumnezeu iubeşte lumea dovedind că iubirea e mai tare decât iadul. Sărutarea pascală nu este doar un gest liturgic, ci o poruncă care trebuie trăită profund şi împlinită. O zi de Duminică, care desparte întunericul de lumină, viaţa de moarte, risipind negurile şi rostim: ,,Cu adevărat a înviat!”
,,Cea mai frumoasă sărbătoare, este conştiinţa curată căci nu mulţimea celor ce se adună în biserici se ia în seamă, ci virtuţile pe care ei le practică; nu hainele acelea preţioase, ci evlavia lor; nu masa îmbelşugată, ci grija pentru suflet, toate acestea fac la un loc, adevărata sărbătoare creştină” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Păstraţi Învierea în sufletele voastre şi în Neamul Românesc! Bucuraţi-vă de acest Adevăr pe care-l rostim ca o propoziţie a Veşniciei. Hristos a Înviat!
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii