Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:55 21 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

12 decembrie-Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

ro

12 Dec, 2018 01:11 1004 Marime text
 
,,Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri”.
 
Suntem în jurul anului 270, pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337)  şi a fiului său Constanţius al II-lea (317-361), în Aschia din Cipru.
 
Aici lângă Trimitunda, aproape de Salamina se naşte acest Sf. Părinte Spiridon. De tânăr se îndeletnicea cu păscutul caprelor şi oilor. A rămas văduv şi fiica sa Irina peste puţin timp a murit, iar el s-a călugărit.
 
Un om cu alese calităţi, icoană de virtute şi model de urmat. Lumea credincioasă simţind în el puterea harului, l-a ales preot şi după aceea episcop al locului.
 
A primit darul minunilor ,,căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat, şi izgonea duhurile rele numai cu cuvântul”.
 
În locul mitrei, datorită simplităţii sale mereu a purtat un potcap sau culion, făcut din papură în formă de coşuleţ: numit în greceşte ,,spiris" (Σπυρις).
Iată, numele de Spiridon!
 
Pentru dreapta  credinţă suferă la anul 295 persecuţia împăratului Maximinian  (250–310).
 
Rugăciunile lui alungă duşmanii credinţei, depărtează seceta, ploile cu revărsari năvalnice şi hrăneşte mulţimile pe timpul foametei.
 
Îi convinge prin minuni  pe păcătoşi să se mărturisească şi preface şerpii în aur, ca să aline sărăcia şi necazurile oamenilor. După persecuţii şi exil, participă la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), alături de cei 318 Sfinţi Părinţi, care purtau semnele torturilor şi prigoanelor dezlănţuite de muribundul imperiu.
 
Aici mărturiseşte unitatea Sf.Treimi şi adevărul că Hristos este ,,de o fiinţă cu Tatăl”.
 
Sfântul ia în mâna sa o carămidă, face deasupra ei semnul Sf.Cruci şi se roagă, zicând: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh."
 
Pământul rămâne în palmă, focul se înalţă, iar apa curge. Dacă trei lucruri pot sta împreună, dar Treimea Sfântă, nu?
 
A orbit pe hoţi, pe alţii i-a ruşinat şi a pus la loc capetele cailor tăiate de eretici, atunci când  s-au dus la Sinod.
 
Om simplu la port, cu puţină carte, dar un mare duhovnic şi păstor de suflete: „Virtutea este mai presus decât minunea“ (Sf.  Ioan Guă-de-Aur).
 
Salvează oraşul de foamete întorcând din drum corăbiile cu grâne şi vindecă oamenii de boli cumplite. Porunceşte chiar celor morţi să spună adevărul: „Fiică Irino, unde este odorul de aur care ţi s-a încredinţat spre păstrare? Şi aşa şi-a recăpătat înapoi aurul femeia aceea.  „Dormi de acum, fiica mea, până ce te va deştepta Domnul tuturor, la învierea cea de obşte”.

Slujeşte cu îngerii sf. Liturghie, şi convinge pe cei bogaţi să facă milostenie.
 
Înspirat de puterea Duhului Sfânt îl înfruntă pe filozoful Tertie cu tăria şi logica Cuvântului: „În numele lui Iisus Hristos, fii atent la cuvintele mele filosofule, şi ascultă ce vreau a-ţi zice!”

I-a potolit pe retorii înfierbântaţi de sofisme şi a înmuiat inimile rătăcite.
 
Ca un apologet care credea doar în Hristos, Sfântul Spiridon celor necredincioşi le spune: „Există un singur Dumnezeu, Creator al cerului şi al pământului. El a făcut Puterile cereşti, a zidit pe om pornind de la ţărână şi a creat, în acelaşi timp, toate lucrurile văzute şi nevăzute. Prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său fost-au făcute cerul şi pământul, frământarea mărilor, tăria cerului, născutu-s-au animalele, fost-a modelat omul, cea mai minunată dintre creaturile Sale. Noi ştim aşadar că Cuvântul este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi. Noi credem că, pentru noi, S-a născut din Fecioară, a fost răstignit şi îngropat. Credem ca El a înviat grabnic şi noi vom învia împreună cu El, că El ne-a dăruit viaţă curată şi veşnică.. că El iarăşi va să vină ca să judece pe toţi oamenii şi să judece (sever) faptele noastre, cuvintele şi gândurile noastre. El este de aceeaşi natura (homoousios) cu Tatăl, egal în demnitate, şi împărăţeşte împreună cu El. Nu eşti de acord, filosofule?
 
Iar acesta a răspuns: să credeţi acestui Sfânt Păstor, căci cuvintele acestuia nu sunt nimic altceva decât Cuvintele lui Dumnezeu”.
 
Trece la cele veşnice în anul 348 la vârsta de 78 ani, şi este îngropat în Biserica Sf. Apostoli din Trimitunda.
 
Saracinii atacă cetatea, iar credincioşii ca să nu fie profanat mormântul îl dezgroapă.
 
Mare minune! Sfântul era întreg. Moaştele au fost duse la Constantinopol, iar după 1453 în Serbia şi apoi sunt întoarse acasă de către preotul Georgios Kalohairetis. 
 
Fiind tămăduitor de multe boli  şi grabnic ajutător, popoarele ortodoxe l-au luat ocrotitor şi chiar veneţienii l-au cinstit atunci când au stăpânit cetatea.
 
Bresle de meseriaşi precum tăbăcarii, cojocarii, ciubotarii, îl au patron.
 
În anul 1716  când insula Corfu era asediată de turci, Sfântul i-a scăpat nevătămaţi şi minunea este sărbătorită în fiecare an la 11 august. 
 
Sf. Spiridon este grabnic înplinitor al rugăciunilor tuturor celor care îl cheamă, ieşind de multe uneori din raclă. Anual i se schimbă veşmintele şi se văd papucii lui tociţi şi prăfuiţi, sub privirea uimită a tuturor pelerinilor şi turiştilor din Cherchira (Corfu).
 
Cu binecuvântarea episcopului de Pafos, Biserici şi Mânăstiri din toată lumea primesc aceste daruri: care poartă pe ele bucăţi de pământ şi iarbă.
 
,,Bucură-te, cel ce eşti cu îngerii slujitor; Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârşeşte minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă" (acatist).
 
L-au  îmbrăcat  veneţienii ca semn al preţuirii cu veşminte arhiereşti cusute cu fir de aur, dar spre uluirea tuturor au găsit dimineaţa odăjdiile podobite deoparte lângă raclă, iar Sf. Spiridon avea aceleaşi veşminte modeste.
 
„Sărbătoare luminată, praznic cu totul sfinţit ne stă înainte; veniti, credincioşilor, să ne bucurăm de el! Să urmăm blândeţii lui, nerăutăţii, bunătaţii, iubirii de oameni şi marii lui înţelepciuni, cu care printre arhierei a strălucit ca o lumină”. (slujba vecerniei)
 
Atunci când Sfântul călător pleacă să împlinească rugăciunile celor care îl cheamă în ziua aceea, Sf. sale Moaşte  sunt călduţe şi trupul sfânt prăfuit.
 
 Într-o zi preoţii unei Biserici din Ierusalim care are hramul sfântului, l-au văzut pe Sf. Spiridon că se uita pr fereastra sf.Lăcaş, şi se spune că a rămas ca şi  icoană, pictat pe acel geam. (Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia).
 
Azi credincioşii ortodocşi din Corfu sunt în procesiune cu Sf. sale Moaşte, mulţumind lui Dumnezeu pentru acest dar: Sf. Spiridon.
 
La fel se sărbătoreşte şi în sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor şi în prima duminică a lunii noiembrie: zile în care locuitorii insulei îşi amintesc de faptele  lui minunate.
Biserica unde se găsesc Moaştele Sfântului Spiridon este aproape de Mitropolie (100m), pe nişte străduţe înguste, pietruite. Clădiri vechi ce păstrează şi influenţa mediteraneeană, cu o istorie frământată a vremurilor trecute.

Tot în Corfu, în Biserica PanaghiaSpiliotissa, închinătorii cinstesc după vrednicie şi Moaştele Sf. împărătese Teodora a II-a (11 februarie), apărătoarea Sf. Icoane: Împărăteasa Ortodoxiei.

Sfinţenia şi Sfinţii nu au măsura timpului şi spaţiului:,, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V.16).
Duhul vicleniei nu poate fi înlăturat într-o lume secularizată cu lozinci pline de intelectualism sau cu vorbe deşarte, ci  prin Credinţă.
 
Adevărul despre Împărăţia Cerurilor nu poate fi ascuns sau falsificat la nesfârşit! ,,Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? (ep. sob. Iacov II,20).
 
Lumea este sătulă de vorbe şi promisiuni. Vrea Fapte Bune, care nu sunt rodul întâmplării, ci unei vieţi dedicate aproapelui şi lui Dumnezeu.
 
Văzând pilda trăitorilor Evangheliei, oamenii pot găsi ,,Calea, Adevărul şi Viaţa”. Credinţa cea dreaptă dacă este  mărturisită şi  trăită creştineşte, face minuni în toate timpurile.
 
Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! (acatist).
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii