1 ianuarie 2019 - Tăierea împrejur cea după trup a Domnului. Sfântul Vasile cel Mare şi mama sa, Sfânta Emilia (Anul Nou)

,,Ce noimă e aici? Dumnezeu, Stăpânul vremii şi al vieţii noastre, ne-a dat să încheiem un an şi să intrăm în altul. În această clipă de trecere ce se cuvine oare? Să ne înălţăm mâinile către cer şi să dăm mulţumită Domnului pentru milele Sale cele trecute şi să-L rugăm să prelungească bunăvoirea Sa şi pe viitor”. (Sf.Teofan Zăvorâtul).
 
Timpul nu este doar un concept, sau o unitate de măsură în care este încadrată viaţa pământenilor, ci o ,,secvenţă” în universurile Veşniciei. Ştiinţa constată că este un ,,moment” în care se regăseşte tot cosmosul. Timpul este dăruit de Creator şi totul are un sens, un scop, dar îl înţelegem mereu cu întârziere.
 
Unii spun că e o întâmplare sau hazard, dar nouă ne este dat ca ,,Azi" să lucrăm Mântuirea. Mereu vorbim de ,,timpul pierdut”, pe care îl vrem înapoi, deoarece am înţeles menirea.
 
Ca oameni religioşi şi ortodocşi, păstrători ai ,,vechilor cazanii'', măsura o dă Evanghelia care este deasupra timpului, fiindcă:,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu”. ( Luca XXI, 33).
 
Zeităţile antichităţii precum Cronos şi Ianus aparţin trecutului, pe când Hristos este Alfa şi Omega, şi avem identitate: nume. Ne-am purtat ca  nişte fii ,,risipitori”, anul trecut.

Doamne, iartă-ne!

Suntem conştienţi că nemărturisirea dăunează genetic, şi vom da socoteală. Deşi ,,materia” are prioritate pentru mulţi din noi, vrem să ,,adunăm” cu râvnă în fiecare zi, credinţă şi duhovnicie! Pervertirea noastră nu trebuie motivată de avalanşa civilizaţiei, pentru că  Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar ,,mâncare şi băutură'', ci Liturghie.
 
,,Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece”. 
 
„Maşiah“ - Unsul, Hristos este Fiul lui Dumnezeu care va agonisi un alt popor, căruia îi va da un alt nume, şi va ţine  o altă sărbătoare, împlinind astfel toate profeţiile.
 
Tăierea împrejur face parte din prescripţia Legii Vechi,  ca Legământ  încheiat de Dumnezeu cu Avram. (Facerea XVII,12).
 
Domnul vrea ca lumea să înţeleagă în felul acesta, că El a rămas ,,Dumnezeu adevărat şi Om adevărat”.
 
 Suntem Creştini (Χριστιανοί ), botezaţi în numele Sfintei Treimi, şi cinstim ziua de Duminică:
,,Pentru aceea Dumnezeu L-a preaslăvit şi I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume, pentru că întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor dedesubt, şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava Lui Dumnezeu - Tatăl''. (Filip.II,9-11).
 
,,Urmarea lui Hristos” este Calea sfinţeniei, pe care Biserica  ne îndeamnă să o dobândim!
 
Este 1 ianuarie, şi mulţumim lui Dumnezeu!
 
Biserica cinsteşte  azi şi pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, născut la anul 330 în provincia Capadocia, dintr-o familie creştină cu părinţi credincioşi. A deprins în casa părintească virtuţi alese şi a primit educaţie creştinească de la mama sa Emilia şi bunica Macrina, încât toţi cei 9 copii şi mama lor au ajuns sfinţi şi monahi.
 
Este ales Arhiepiscop de Cezareea, în anul 370, şi trece la cele veşnice la 1 ianuarie 379.
 
A slujit oamenilor şi lui Dumnezeu, fiind cunoscut după vrednicie  cu numele de  Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Se spune că nu cunoştea decât drumul şcolii şi al bisericii. Educaţie, credinţă şi sfinţenie! Învaţă la Unversitatăţi renumite în acest secol al IV-lea (socotit  de Aur al creştinismului) din Constantinopol , Atena şi la Şcoala din Nicomidia, avându-l profesor pe înţeleptul Libaniu.
 
„El a fost retor între retori înainte de a primi catedra de sofist, filosof între filosofi înainte de a asculta lecţii de filosofie, iar ceea ce este mai de seamă, el a fost preot pentru creştini înainte de hirotonie”.(Sf. Grigorie Teologul).
 
Aici îl  are coleg pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361-363), intuind că  acesta va fi un prigonitor înverşunat al creştinilor: ,,Nu ştie imperiul ce viperă creşte la sânul său.”
 
Din viaţa sf. Mercurie aflăm cum  împăratul în drum spre Orient, pentru a-i înfrunta pe perşi se opreşte în Capadocia, unde Sf. Vasile era episcop. Fiindcă nu l-a aşteptat cu onoruri şi daruri, i-a promis că la întoarcere va distruge oraşul. Şi s-a rugat Sf. Vasile la  icoana Maicii Domnului şi a sf. Mercurie, împreună cu poporul.
 
Şi deodată a dispărut  icoana, şi când a apărut, Sf. Mercurie ostaşul lui Hristos avea suliţa înroşită.
 
Se consemnează că atunci moare Apostatul prigonitor pe câmpul de luptă, fiind străpuns de o suliţă.
 
,,Chiar în acelaşi timp, în îndepârtatul razboi, Iulian a fost însuliţat de un ostaş necunoscut, care îndată...s-a făcut nevăzut. Iar ticălosul Iulian, luând sânge din rana sa a aruncat in sus către cer şi, grâind hule asupra lui Hristos, a zis: ,,ai biruit, Galileene!"
 
A priceput cam târziu, că cine se împotriveşte lui Dumnezeu pierde. 
 
Sf. Vasile intră în monahism, împărţind averea moştenită şi urmează viaţa ascetică, mergând in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. După pustnicie se întoarce în Pont şi întemeiază o Mânăstire alături de prietenul şi colegul de studii, Sf. Grigorie de Nazians.
 
Statorniceşte în scris cartea ,,Despre regulile monahale”, o culegere de texte duhovniceşti ca o Filocalie, canoane, şi ne lasă moştenire Sf. Liturghie care-i poartă numele (se săvărşeşte de 10 ori pe an). Un erudit cu opere omiletice, apologetice, exegetice, dogmatice, panegirice...
 
Dacă vrei să înţelegi cum a zidit Dumnezeu ,,Cerul şi pământul”, citeşte ,,Xexaimeron''-ul,  care argumentează Creaţionismul! Dacă doreşti să afli  lucrarea Sf.Treimii în lume deschide, tratatul ,,Despre Duhul Sfânt''!
 
Când trebuie să-ţi aperi credinţa învaţă, din Omiliile la Psalmi! Slujeşte lui Dumnezeu şi oamenilor, povăţuind: ,,Cuvânt către tineri”. Nu poţi negocia cinstea şi credinţa, care trebuie ferită de erezii şi filozofii ,,închipuite”! Filantrop desăvârşit câştigă respectul semenilor, şi bunăvoinţa lui Hristos. Raiul nu se deschide fără milă şi iertare, fără virtuţi! Aceştia sunt Sfinţii noştri care sunt pomeniţi în calendare şi sinaxare.
 
Nu poţi schimba o lume ,,săracă” şi lacomă doar prin slogane. Omul bun sfinţeşte locul! Credeţi că mai auzeam de Sfinţi, dacă ei s-ar fi complăcut în ,,apucăturile” lumii care fuge de Dumnezeu?
 
Învăţătura şi moştenirea o pune în slujba semenilor, ca să rodească. Acestea sund modelele adevărate! A văzut de ce are nevoie lumea acelor vremuri, când era destulă suferinţă!
 
A construit azile, spitale, leprozerii, şcoli, orfelinate: cunoscute sub numele de ,,Vasiliade.'' 
 
Aceasta ar trebui să fie şi preocuparea  lumii noastre, care se vrea mai bună!
Întrajutorarea...,,Să nu fii legat cu sufletul de nimic din cele de aici”.
 
Nume regesc ,,Bazileos'', Sf. Vasile cel Mare lasă ortodoxiei Sf. Liturghie şi Molidvele de exorcizare, ca să poţi birui pe cel rău.
 
,,Luaţi bine seama cum umblaţi nu ca nişte neînţelepţi ci ca cei înţelepţi răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele". (Efeseni.V 15-16).
 
Să ascultăm de Hristos şi Biserica Lui, nădăjduind în Sfânta Treime şi rugăciunile Maicii Domnului şi  Tuturor Sfinţilor.
 
,,Doamne, binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta. Păzeşte pe binecredinciosul popor român de pretutindeni şi dăruieşte sporire în toate faptele cele bune.
Dăruieşte de sus bunătăţile Tale: sănătate şi mântuire şi întru toate bună sporire!” (rugăciune).
 
La Mulţi Ani!