Interviu online cu Gaby Raica „Cu o preselecţie naţională la Eurovision nu se face primăvară“

Pe mulţi i-a ridicat de la stadiul de „anonimi“ la cel de „staruri“. Cu o modestie aparte, spune că a contribuit doar cu o cărămidă la succesul celor care ne-au încântat şi încântă urechile
  
Gaby Raica, căci despre el vorbim, ar putea fi numit inepuizabilul prezentator al tuturor hiturilor. Sub efectul omului de radio şi de televiziune din Constanţa ne-am aflat ieri, în direct pe www.ziuaconstanta.ro, în cadrul unui interviu online. Gaby Raica ne-a vorbit despre formaţii şi cântăreţi, despre perioada de glorie a radioului, despre şlagăre şi hituri.
 
Pe Mihai Trăistariu, dar şi pe mulţi alţii i-aţi promovat, contribuind într-un procent destul de mare la succesul lor. Cu care dintre ei aţi mai păstrat legătura?
 
Cu Mihai Trăistariu am făcut câteva emisiuni de succes la fosta televiziune constănţeană MTC, mai precis în anul 1998, când Mihai câştigase locul doi la secţiunea de interpretare a Festivalului de muzică uşoară Mamaia, din păcate, şi el fost… La sugestia mea, bunul meu prieten Costi Ioniţă, care activa la acea dată într-o formaţie proprie, ce se numea Valahia, l-a cooptat cu mare succes pe Mihai în trupă. Ce a urmat se ştie. Pe lângă Costi Ioniţă, am un alt prieten drag cu care ţin legătura, Laurenţiu Duţă. În acea perioadă, am contribuit la promovarea trupelor pe care el le promova. Acelaşi lucru l-am făcut şi cu bunul meu prieten Adrian Ordean (la mulţi ani, Adi!) şi cu mulţi alţii.
 
Ce melodii se ascultau în perioada de glorie a radioului şi ce se ascultă acum? Cât de mult s-a schimbat gustul publicului în materie de muzică?
 
În perioada de glorie a radioului, se asculta MUZICĂ. Acum, nu se mai ascultă. Marii eroi ai fenomenului muzical, din păcate, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie. În urma lor… vid.
 
Sunteţi nostalgic după industria divertismentului de altădată?
 
Desigur, mai ales că altădată industria divertismentului beneficia de aportul unor personalităţi care, din păcate, acum nu mai sunt în viaţă: Jean Constantin, Nicu Constantin, Dem Rădulescu, Nae Lăzărescu, şi exemplele pot continua. Astăzi, nu văd artişti de calibrul lor care să îi înlocuiască.
 
Credeţi că radioul mai are acelaşi impact puternic în ceea ce priveşte lansarea unui artist?
 
Diversificarea posturilor radiofonice a dus, inevitabil, la o diluare a fenomenului muzical deja precar. Casele de producţie încearcă să-şi promoveze artiştii prin intermediul sâcâitorului „heavy-rotation“, ceea ce nu este un lucru prea bun. Fenomenul Radio Vacanţa, fiindcă a fost un fenomen în perioada anilor ᾿70 - ᾿80 - ᾿90, nu se mai repetă, din păcate. Acum, văd că se promovează can-can-urile şi tot ce este mai rău.
 
Să întoarcem clepsidra şi să mergem în anii în care aţi contribuit la lansarea artiştilor. Care este amintirea ce vă fură un zâmbet?
 
Una dintre cele mai nostime amintiri este legată de regretaţii mei prieteni şerban Georgescu, coleg cu mine la Radiodifuziunea Română, şi soţia sa, Mădălina Manole. Datorită faptului că, la începutul anilor ᾿90, ei erau prieteni, şerban nu prea putea să o promoveze pe Mădălina fără să nască controverse din partea oamenilor de bine. Promovarea ei mi-a revenit mie şi cred că m-am achitat foarte bine de sarcini. Absolut toate hiturile lui şerban le-am lansat în primă audiţie în emisiunile mele radiofonice, apoi în televiziune. Discul Mădălinei, intitulat „Ei şi ce“, a fost orchestrat, tot la sugestia mea, de către prietenul Adrian Ordean, iar recitalul ei de la Festivalul Mamaia 1994 a fost încununarea eforturilor mele, când până şi duşmanii au recunoscut că duetul şerban Georgescu - Mădălina Manole reprezintă un fenomen în România. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
 
Prin experienţa dumneavoastră de redactor muzical, este condiţia de artist la fel de neînţeleasă ca în trecut? De asemenea, unde credeţi că se îndreaptă industria artistică în România?
 
Noi nu avem artişti în adevăratul sens al cuvântului. Pe artişti îi găsim în America, Anglia, Italia etc. La noi, din verigile lanţului numit showbiz lipsesc câteva zale. Asta e.
 
Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer, Adrian Daminescu, Angela Similea. De ei ne aducem aminte mereu. Pe ei îi ascultăm şi astăzi. Dacă am sări în viitor, de cine ne vom aduce aminte din prezent?
 
şi pe lângă ei, ar mai fi reprezentanţii rock-ului românesc, ai dance-ului românesc… etc. Astăzi, din păcate, la televiziuni vedem emisiuni de gen importate din exterior pe bani frumoşi, marile festivaluri nu mai sunt, iar cu o preselecţie naţională la Eurovision nu se face primăvară. Îmi pare rău că artişti consacraţi prestează pe la nunţi sau diverse evenimente, să-şi poată câştiga existenţa. Este umilitor.
 
Ce „calităţi“ trebuia să aibă o melodie ca să devină un şlagăr, cum se spunea pe vremuri?
 
În primul rând, şlagărul îl face publicul. În 1998, o colaboratoare de-a mea, de la MTC TV, pe nume Alina Lăzărescu, a avut o piesă la secţiunea Creaţie a Festivalului Mamaia. Piesa se intitula „Amândoi“, era compusă de Adrian Ordean şi era fredonată până şi de muncitorii ce executau butaforia scenei. Acesta este şlagărul.
 
Se întâmplă o magie, un je ne sais quoi, când ascultăm unele melodii. Ce piesă pe care aţi promovat-o vă transportă cel mai mult într-o altă lume?
 
Am participat la naşterea multor hituri în România. Pot spune că, atunci când ascult, o părticică din inima mea se conectează la magia acelor vremuri. Se produce un arc în timp, ceea ce este un sentiment foarte plăcut. Aşa cum spunea marele solist Rod Stewart, fiecare melodie spune o poveste.
 
Vă e dor de o voce frumoasă care a intrat într-un nemeritat anonimat?
 
Da. Aşa cum am arătat mai sus, este vorba de Alina Lăzărescu, cea care a fost cel mai bun produs pe care l-am promovat. Dacă nu interveneau probleme colaterale, acum era Celine Dion de România.
 
Ilinca şi Alex Florea, artiştii care vor reprezenta România la Eurovision Song Contest 2017, la Kiev, au spus că îşi doresc să prezinte un show exploziv în competiţia muzicală. În viziunea dumneavoastră, cum ar trebui să arate un astfel de spectacol?
 
Concursul Eurovision, în primul rând, este unul de creaţie. Piesa trebuie cântată foarte, foarte bine. Apoi show-ul… Oricum, Televiziunea Română îşi rezervă drepturile de prezentare a piesei. Melodia este o compoziţie a bunului meu prieten Mihai Alexandru, compozitor extrem de talentat şi care respectă toate regulile succesului. După cum se ştie, concursul Eurovision este un concurs politizat şi de aceea nu-mi pun mari speranţe în ocuparea primului loc.
 
Cred că o persoană are nevoie de mult curaj pentru a se expune în faţa publicului. Din punctul de vedere al omului de radio şi televiziune, ce sfat aveţi pentru tinerii performeri care se află la început de drum sau în căutare de inspiraţie?
 
Pe lângă curaj şi talent, viitorul artist trebuie să aibă şi bani, foarte mulţi bani… Condiţia necesară şi suficientă. Restul vine de la sine.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa