Drama tinerei condamnate in locul alteia (galerie foto)

Povestiri şocante din instanţele constănţene

În loc de scuze din partea instanţei, fata spune că a primit apostrofări cu privire la bunul ei simţ

Într-un număr anterior al cotidianului nostru, prezentam pe larg povestea, pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată, a unei tinere de 22 de ani, condamnată la plata unei amenzi penale pentru o faptă pe care o săvârşise o altă persoană, ce purta un nume asemănător. Roxana Elisabeta Mihai, din localitatea Satu Nou, comuna Mircea Vodă, a fost de acord să ne împărtăşească întâmplarea care i-a schimbat total viaţa şi nu neapărat în bine. Însoţită de mama sa, Elena Mihai, care i-a fost alături pe parcursul întregului circ judecătoresc, şi de Sorin Calaigii, avocatul care se luptă cu instanţa pentru a obţine despăgubirile care i se cuvin pentru drama la care a fost supusă, Elisabeta Mihai şi-a deschis sufletul în faţa presei. „Uneori, când mă gândesc, încă nu-mi vine să cred", şi-a început Elisabeta povestea, „că a fost nevoie de opt dosare separate pentru a se stabili că, de fapt, nu eu sunt persoana căutată de justiţie". „Toţi cei care aveau puterea de a sesiza şi îndrepta greşeala comisă s-au eschivat. Toată lumea a spus că nu se poate face nimic, cum să desfacă o soluţie pronunţată de instanţă". Elisabeta îşi aminteşte cu groază de momentele dificile prin care a trecut, din cauza unei banale erori: „Pentru mine, totul a început în 2005, când m-am trezit cu poliţia acasă, venită să pună în executare mandatul. Atunci am aflat că procesul se judecase în lipsa mea, dar cu numele meu, deşi cauza nu mă privea în niciun fel".

Toţi credeau în vinovăţia ei

„S-a terminat totul pentru mine când am aflat de condamnare. Am fost marginalizată de toată lumea, de colegi, apropiaţi, prieteni, toţi. Numai familia mi-a fost alături". Tânăra povesteşte cum a aflat ulterior că citaţiile din prima fază a procesului, deşi erau emise pe numele ei, se duceau acasă la adevărata făptuitoare, dar şi la sediul Poliţiei din Mircea Vodă. „Toată lumea putea vedea citaţiile la poliţie. Erau pe numele meu şi toţi au crezut că sunt o infractoare. Eram în ultimul an la liceu, la momentul respectiv, dar îmi pare rău să spun că niciun coleg nu prea s-a arătat înţelegător faţă de situaţia mea. Erau convinşi că eu sunt vinovată, pentru că erau toate datele mele acolo, pe mandatul de executare a pedepsei", spune fata condamnată pe nedrept.

„Ai auzit de bun simţ?!"

Întrebată dacă şi-a prezentat cineva din sistemul juridic sau de la poliţie scuze pentru situaţia creată, tânăra a răspuns cu un zâmbet amar: „Nimeni, niciodată, nu şi-a arătat părerea de rău. Din contră, chiar, judecătorul Gârbă, de la Medgidia (n.r., Alexandru Gârbă), m-a făcut nesimţită. S-a întâmplat când am întrebat, la un moment dat, dacă mai durează mult până se clarifică situaţia şi mi se reabilitează numele. Atunci, s-a uitat la mine lung şi m-a întrebat: «Domnişoară, tu ai auzit de bun simţ?!» Eu ce replică să mai dau la o astfel de întrebare?". Elena Mihai, mama fetei, ne-a împărtăşit şi ea din drama suferită de familie: „Situaţia era de aşa natură, încât mai avea puţin şi, dacă nu erau reacţia şi intervenţia mea, o vedeam şi cu cătuşele la mâini". Totuşi, Elena Mihai este convinsă că întreaga situaţie ar fi putut fi evitată şi nu s-ar fi ajuns aici, dacă magistraţii care au analizat cazul ar fi fost mai atenţi la detalii: „Dacă doamna judecător Slate Aida-Iolanda (n.r., vicepreşedintele Judecătoriei Medgidia), care a condamnat-o pe fiica mea, ar fi citit cu atenţie dosarul, şi-ar fi dat seama că nu avea cum să fie ea făptuitoarea, pentru că nu avea cum să facă un copil la 11 ani". Se pare, însă, că rea-voinţă a existat şi din partea adevăratei vinovate, care a declarat recurs şi a semnat cu numele Roxanei Elisabeta Mihai. „Situaţia devenise foarte tensionată acasă", mărturiseşte mama fetei. „Ne certam,adesea, pentru că nu ne venea să credem că se poate întâmpla aşa ceva. Eu, una, mă plimbam toată noaptea prin casă şi nu puteam să dorm, încercând să găsesc soluţii să-i facem pe oamenii ăştia, pe judecători, să-şi dea seama că este vorba de o confuzie. Dar nimeni nu ne arăta înţelegere şi nimeni nu vroia să admită că instanţa a putut greşi în halul ăsta. Se acopereau unul pe altul".

Tribunalul devenise a doua casă

Avocatul Sorin Calaigii a precizat că „dacă sentinţa nu ar fi fost o amendă penală, ci pedeapsa cu închisoarea, clienta mea sigur ar fi fost arestată în această situaţie, fără ca nimeni să stea la discuţie". „Nimeni nu vroia să înţeleagă", a continuat mama tinerei, „judecătorii spuneau că, dacă datele din buletinul de identitate al fetei corespund cu cele de la instanţă, înseamnă că ea este adevărata vinovată. Or, noi tocmai asta încercam să demonstrăm, că aveau datele greşite". În prezent, deşi a câştigat procesul cu statul, privind despăgubirile morale, Elisabeta Mihai şi mama ei sunt neîncrezătoare în justiţie: „Să ajungi pe treptele Tribunalului şi toată lumea să te trateze ca pe o cârpă de spălat pe jos, vă daţi seama că nu-ţi mai vine să ai încredere", spune mama. „Tribunalul devenise a doua casă pentru noi", povesteşte şi Elisabeta. „Am pierdut examenele din cauza proceselor şi culmea este că, deşi stăteam în sală toată ziua, în încheierile de şedinţă tot absente eram trecute". „Acum, am planuri pentru viitor, deşi nu este uşor să-ţi fie viitorul distrus dintr-o prostie judecătorească. Aşa cum am plătit eu, deşi eram total nevinovată, tot aşa aş vrea să plătească şi ei, cu exact aceeaşi monedă. Dar asta nu se va întâmpla niciodată". Procesul privind despăgubirile morale acordate de stat va continua la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Pe de altă parte, potrivit judecătorului Zoiţa Frangu, purtătorul de cuvânt al Curţii de Apel Constanţa, a mai existat un singur astfel de caz la Constanţa, în care o persoană să fie condamnată pe nedrept, din cauza unei potriviri de nume. În precedentul caz, însă, hotărârea nu a fost definitivă, întrucât situaţia s-a clarificat la Curtea de Apel, în faza de recurs, fiind vorba despre infracţiuni privind libera circulaţie. Totodată, în primul caz, era vorba despre o confuzie între doi fraţi.