Mic indreptar al stupefiatului Ganja

Pe la inceputul lunii, o ceata de regi sud-africani descindea in clubul Phoenix. In general, vizitatorii clubului vin din patru motive: sa-si omoare vremea, sa consume substante specifice locului, sa asculte muzica sau sa cante. Majestatile lor, reunite sub titulatura Dreadkings, venisera pentru ultima varianta. In fapt, nu numai ca ne vizitau pentru prima oara clubul si orasul, dar erau si la prima iesire din tara lor, asa ca pareau hotarati sa-si faca de cap temeinic; aveau si cu ce, pentru ca toti purtau plete din alea sarmoase, ca spanul de strung, ca sa-si merite numele de "sperietoare regale". Asta ca o traducere licentioasa, caci particula "dread" (groaza, teama etc.) e legata, de fapt, de simbolistica Reggae si de vocabulele culturii Rastas. Coafura "dreadlocks", asemanatoare cu coama leului, este un simbol al cultului Rastasafari: cei care-si lasa sa creasca o astfel de coama spun ca incearca sa semene cat mai mult cu Lion of Judah si cat mai putin cu blonzii si albinosii de europeni. Adica un soi de anti-arianism sau de rasism rasturnat, dar sa nu intram inca in ecuatii asa complicate. Retinem, deocamdata, ca monarhii sud-africani au adus, pentru prima oara, reggae in Phoenix. Adica reggae original, nu de contrabanda. De fapt reggae "sub licenta", pentru ca originea sa e din Caraibe; se spune, chiar, ca este cel mai important produs de export din Jamaica, dupa cel de bauxita. Si daca spui reggae, ti-a si fugit mintea la regele Bob Marley. Sigur, ar fi fost mai misto daca exportul catre Constanta ar fi fost asigurat chiar de el, personal. Insa cum Marley King e ocupat, de ceva vreme, cu exporturi pe lumea cealalta, ne-am multumit si cu Dreadkings: cum nici Constanta nu e Kingston, nici eu nu-s Egon Erwin Kisch, suntem chit. A fost misto, ne-am distrat, ne-am lasat plete si-am racnit ca leii in jungla; totusi n-as fi ajuns sa scriu despre ei aici daca n-am fi avut, dupa concert, o mica discutie. Asta din cauza ca, mai mult decat coafura lor, mi-a atras atentia un detaliu vestimentar care nu parea sa tina doar de "look", ca la ragitoarele autohtone. Pe straiele crailor sud-africani aparea, in diferite formule, combinatia cromatica rosu-galben-verde, alaturi de un simbol care-a inceput sa fie exportat si la noi in ultima vreme: frunza "ganja" (folcloric spus, "marijuana"), semn care tinde la popularitatea stemei flower-power ("make love, not coffee!", suna o parafraza haioasa), alaturi de steaua si basca revolutionarului Che ori de coama regelui reggae, Bob Marley: icoane moderne ale razvratirilor de tot felul, fie ca impuls autentic, fie ca spirit de turma si oportunism. Unul dintre crai avea si-un abtibild oval lipit pe chitara, ca sa fie mesajul mai limpede: acelasi tricolor, avand ca stema frunza palmata. Bine, si care-i spilu`, care-i mesajul? Ca baietii consumau si altfel de substante decat cele specifice locului, n-ar fi fost o mirare: in "soubiz" e chiar sic, se poarta... V-ar mira sa stiti ce succes are "ganja" chiar si printre vedetele noastre cele mult-ragitoare. Dar sa nu para, cumva, c-o sa dam in patima delatiunii, ca cine stie cine se va mai da ranit... Era interesant de stiut daca regii sud-africani se multumesc sa consume ori fac si rolul de propovaduitori. Dupa traditionalele "God bless Romania", uilaviu, blabla, i-am invitat sa sara direct la partea cu ganja. Usor panicati la-nceput, baietii si-au dat, pana la urma, drumul la reportofon si-au spus toata povestea. Cred ca erau si nitel "fumati", ca sareau de la o schema la alta si-a trebuit sa dau nitel cu peria prin caseta ca sa nu le pierd sirul: "mancam, respiram, traim, bem, fumam, dormim si (bip) reggae; e spiritul Africii, ritmul tropical, e dorinta pura, multumeste sufletul, e un mod de viata, uiti de toate angoasele si dansezi, chiar daca esti la pamant si trist, totul capata culoare si viata cand canti reggae, este o muzica spirituala, foarte patrunzatoare, pentru ca urmeaza ritmul sangelui, vine din radacinile africanilor. Simbolul - kanjali (?) reprezinta tot ce este verde, tot ce este natura, binecuvantare, exprima un proiect in care pledam pentru legalizarea marijuanei". Ups! "Oamenii ar trebui sa stie, sa inteleaga ca ganja este medicament, un dar al naturii, cu virtuti vindecatoare, nu poate face rau, e bun pentru inima si creier, pentru meditatie si te tine in forma". Pentru ca exportul sa prinda pe scara larga la romani, ca celelalte minuni naturiste, ar trebui sa mai adauge cateva zeci de virtuti, de genul: "ganja face bine la reumatism, diabet si osteoporoza, vindeca miraculos cancerul, impotenta si gripa". Insa ei au luat-o mai mult pe partea spirituala: "este raspunsul multor probleme ale oamenilor. Uniformele soldatilor din primul si al doilea razboi mondial au avut ca simbol frunza ganja. Americanii fac sampon, hartie si plastic din ganja pentru ca ganja e planta vietii. Luati Biblia si veti vedea ca este vremea schimbarilor, revolutiilor. Mult razboi, stare de confuzie, diversiuni, sodomia, toate acestea sunt impotriva naturii". Cum deja mi se parea ca tai ganja la caini, am revenit abrupt la-ntrebarea: "si care-i spilu`, care-i, pe scurt, mesajul?". Pai mesajul, "mesajul pe care-l transmitem este ca toti trebuie sa fim una, in iubire. Iar ganja este iubire". Aha. Am lasat chestiunile religioase la urma, pentru ca baietii erau deja varza si n-au fost in stare sa le exprime clar. Iata cum sta treaba, dupa documentatia noastra: partea spirituala a stilului reggae este legata de cultul Rasta. Desi nu exista reguli clare de viata impuse de acesta, consumul de ganja pare sa fie cea mai importanta cutuma. Multa vreme, ganja nu s-a fumat decat in Jamaica, unde a fost importata la mijlocul secolului 19 de imigranti indieni. Initial, nici nu se fuma: ganja (Kaya, sau marijuana) este termenul hindu care desemna o varietate de ierburi ce erau utilizate pentru prepararea unor infuzii, supe si ceaiuri, fie de dragul papilelor, fie in scopuri terapeutice. Mamele o administrau chiar si propriilor odrasle, pentru calmarea durerilor de stomac. Azi, ganja e cultivata pe scara larga in Jamaica, sub privirile "indignate" ale autoritatilor. Asta pentru ca ganja e una din principalele surse de venituri ale insulei, alaturi de exportul de reggae si de bauxita... Primele, de altfel, par indisolubile. Asa cum nu poti desprinde ganja de cultul Rasta, caci e ingredientul de baza pentru "atingerea unei stari anume de contemplatie". Cel mai socant ingredient al cultului Rastafari este faptul ca patronul sau, Haile Selassie, e considerat a fi reincarnarea lui Iisus. Rastafarienii si-au luat apelativul de la numele Dumnezeului lor, Ras Tafari Makonnen. Mai exista un tip, Marcus Garvey, considerat, cu toata seriozitatea, a fi un Moise al negrilor, pentru ca a incercat sa-i conduca spre tara promisa: "Rastas" se considera copiii pierduti ai lui Israel, captivi in Babylon, asteptandu-si eliberarea si intoarcerea in tara fagaduintei. Adica in Zion, Etiopia, considerata a fi raiul de pe pamant Cultul are acum peste 700.000 de membri. Pentru acestia, reggae este considerata "muzica regilor", avand mai degraba functia a ceea ce noi am numi muzica de cult. Iconul ganja deriva, de fapt, de la steagul Etiopiei, doar ca, in locul stemei cu leul, este frunza palmata... Ce m-a mirat la craii sud-africani a fost ca, desi eram doar nitel bronzat, aveam parul saten, nu prea lung si deloc sarmos, m-au invitat, fara menajamente, sa servesc o iarba "tare de tot". Adica au incercat sa ma converteasca, pe blat, la rastafarism! Dar eu m-am tinut tare: tot ortodocsii, cu tamaia noastra, sunt cei mai tari, sac!