Doliu în lumea actoriei Actorul Virgil Andriescu, director al Teatrului Ovidius, a murit la 89 de ani

Virgil Andriescu, director al Teatrului Ovidius din Constanța și actor la Odeon din București a decedat astăzi, 20 noiembrie 2025, la vârsta de 89 de ani, afirmă surse apropiate actorului.

Acesta a fost decorat, gratulat, posesorul unui premiu Gopo, consacrat de media, de public.

În anul 2020 a fost distins cu premiul Gopo pentru întreaga carieră. În acelaşi an i-a fost acordat titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Constanţa. În anul 2023 i-a fost acordat titlul de Artist emerit al Teatrului de Stat Constanţa.

Pe data de 9 iunie 2025, Virgil Andriescu și-a lansat volumul „Șapte gânduri pentru un timp trecut” la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” Constanța​.

Povestea Omulețul Gopo de la malul mării

Povestea ar putea începe în anul 1957. Atunci când Gopo s-a dus cu Omulețul lui pe covorul roșu de la Cannes și s-a întors în țară cu Marele Premiu Palme d'Or.
 

„Se pregătea în lume Anul Geofizic, ziarele vorbeau despre proiecte îndrăzneţe, de a se lansa sateliţi în jurul Pământului, cele mai serioase ştiri ştiinţifice comunicate în ziare erau romane captivante ştiinţifico-fantastice şi este firesc că m-am hotărât să trimit Omuleţul în cosmos, scria cândva Ion Popescu Gopo. Ce să facă el în cosmos? Să facă acelaşi lucru ca pe Pământ: să răsădească flori. Să umple cosmosul cu flori.

 
Şi-am desenat cosmosul ca o grădină imensă cu flori. Curios, dragă soare, cum acest Omuleţ rupt din tine a descoperit acest grăunte delicat rupt tot din tine, această floricică pentru care tu ai atâtea slăbiciuni. Curios, dragă soare, cum acest Omuleţ poate să te întreacă cu înţelepciunea lui. Fereşte-te: s-ar putea ca într-o zi să folosească căldura razelor tale şi să fiarbă Calea Laptelui!“

 
În clipa în care am aflat că am primit premiul la Cannes, m-am speriat foarte tare, mărturisea Gopo. Filmul care cuprindea „10.000.000 de secole în 10 minute“, reuşise să convingă un juriu al cărui preşedinte de onoare era în persoană însuși poetul, dramaturgul, cineastul francez Jean Cocteau.
 
În anul 2007, în onoarea lui Ion Popescu Gopo şi la împlinirea a 50 de ani de când acesta obţinuse Premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc a înfiinţat Premiile Gopo, care răsplătesc cele mai bune performanţe în industria filmului din România, iar trofeul are forma Omuleţului lui Gopo, o sculpură ingenioasă realizată de Adrian Ilfoveanu.
 
Au mai fost distinși cu același premiu în edițiile trecute: Lucian Pintilie (2007), Jean Constantin (2008), Marin Moraru (2009), Draga Olteanu-Matei (2010), Ion Besoiu (2011),  Iurie Darie (2012), Mitică Popescu (2013), Radu Beligan (2014), Coca Bloos (2015), Florin Piersic (2016), Ion Dichiseanu (2017), Vladimir Găitan și George Mihăiță (2018), Ileana Stana-Ionescu (2019).

În 2020 alături de actorul de teatru, film și televiziune Virgil Andriescu, omagiat cu Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră, s-a aflat actrița Adela Mărculescu distinsă cu Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate.


Scriitorul Virgil Andriescu

De peste trei ani a devenit scriitor. Și-a lăsat să curgă amintirile, apoi să dea curs bogatei imaginații și din tot travaliul să ajungă să editeze cea de-a treia carte a sa, aflată sub tipar. Prima sa carte s-a numit „O viață așa cum s-a nimerit” și a apărut în anul 2022. A urmat „Întâmplări adevărate cu și fără chițibușuri”,  în 2023, iar cea de-a treia, „Șapte gânduri pentru un timp pierdut” se află în tipografie.
 
Despre prima sa carte de confesiuni spuneam cândva, la momentul lansării: „Și-a confecţionat cartea din pusee memorialistice, gânduri, fapte mărunte, numite chiar de el chițibușuri. Sunt experienţe, trăiri retrospective, filtrate prin conştiinţa autorului, un actor cunoscut, de faimă, pe de-o parte, şi a trăitorului unei experienţe  de viaţă mărturisite în premieră, pe de altă parte.
 
Gil, după cum îi este felul, ia în zeflemea lucruri serioase, alteori se apleacă cu duioșie către amănunt, narează lejer despre ai lui și despre sine, nu se cruță, decupând fragmente din viața familiei.
 
Bărbatul priveşte înapoi senin, fără încrâncenări, îşi redescoperă anii tinereţii, povestind lejer, fără patimă, despre faptele sale și a celor apropiați lui.
 
Cartea se citește în oglindă. Crochiurile sunt aparent disparate, dar personajul îți apare în față brusc, te împiedici de el, iei seamă de câte se poate întâmpla omului într-o scurtă viață cu de toate, autorul tușează, nu-i pasă, ia în derâdere orice, gustă singur gluma, apoi o lasă și altora. Are un umor care pare dus până la frivol, dar știe să se oprească la timp, șuntează unele reguli ale limbii române, dar rămâne în plasa lor, are ce are cu femeile, le-ar devora dar se mulțumește oftând cu portretul lor prins în epitete.



Citește și.
#Invitațielateatru: Virgil Andriescu în rolul propriei sale vieți (GALERIE FOTO + VIDEO)