Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
17:35 19 02 2025 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Marşul mediocrităţii - Cum de ne-am obişnuit fără respect?

ro

06 Jun, 2014 00:00 1620 Marime text
Aristotel spunea că omul, prin natura lui, este o fiinţă socială. Situat între zeu şi animal, omul, „animalul social“, înclină însă din ce în ce mai mult spre animalul domestic, urmând tot mai des şi mai uşor instinctul de turmă.
Deşi, în '89, au murit oameni în scopul dobândirii libertăţii, pentru ca noi să avem şansa de a trăi într-o lume mai bună, se pare că nu ne facem deloc vrednici de sacrificiul lor. Diferenţa frapantă dintre noi şi ei constă în faptul că, pe atunci, încă se mai credea în ceva. În schimb, acum, în loc să folosim înţelept libertatea obţinută, ne întoarcem animalic la instinctele primare: căutăm egalitatea. Sentimentul de egalitate, spun filozofii, este primitiv, instinctiv, dominant. Libertatea, pe de altă parte, ţine de individualitatea noastră, de dorinţa de a completa grupul în care ne înscriem prin diferenţe, nu prin acceptarea stilului de viaţă impus de tiparul majorităţii. Deşi pot părea dure, în această situaţie, există două variante: omul cult trebuie să vadă adevărul şi să fie de acord cu ideea expusă, iar individul de rând să se înfoieze atunci când vine vorba de acceptarea oarbă a concepţiilor celor din jur. În cartea sa, „Muşte pe parbrizul vieţii“, Radu  Paraschivescu lansează o întrebare des auzită, dar care, deseori, nu primeşte răspuns: „De ce merg lucrurile prost în România?“ Aceeaşi carte ne oferă şi un răspuns demn de luat în seamă: se vorbeşte prost româneşte.
Cum să mai existe pretenţia de idei strălucite, de acţiuni derulate în favoarea cetăţeanului de rând, când cei promovaţi de media, inclusiv conducătorii din clasa politică, nu vorbesc corect româneşte? E adevărat că se întâmplă, uneori, ca vreo vedetă să greşească pronunţia unui cuvânt. Este jignitor însă ca un politician să declare că primul om care a ajuns în cosmos a fost român. Sau ca un ministru să spună că „vom efectua zborul cu trupurile neînsufleţite a cadavrelor celor decedaţi“.
Cum să mai vrea adolescentul, care visează să devină fotbalist şi să câştige bani mulţi, să meargă la şcoală, să înveţe despre Eminescu şi Nichita Stănescu, când unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din domeniul sportului spune că „te apucă pandaliile tot citind“? Şi, dacă asezonăm totul cu o fină opinie politică strategică, potrivit căreia „dacă nu ştii să conduci organizaţia politică şi eşti pămpălău, te ejaculează“, ce alte pretenţii de ieşire din stupid să mai avem?
Îmi aduc aminte de vocea inegalabilă a lui Florian Pittiş, când povestea, la „Teleenciclopedia“, despre toate acele destinaţii. Într-o singură oră aflam atât de multe lucruri minunate! Îmi amintesc şi gustul regretului, simţit de fiecare dată când aflam vestea că încă un OM a plecat de lângă noi - Dem Rădulescu, Florian Pittiş, Laura Stotica, Adrian Păunescu, Tatiana Stepa şi mulţi, mulţi alţii. Odată cu ei şi alţi colegi de-ai lor, au dispărut şi valorile noastre.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii