Drept la viață spulberat de mâinile care trebuiau să protejeze. Copil de 3 ani, mort după ce a fost lovit, umilit și ținut în frig

Există o convingere simplă, aproape instinctivă și anume că acasă trebuie să fie locul cel mai sigur pentru un copil. Brațele unui părinte ar trebui să reprezinte primul scut împotriva răului, prima promisiune de protecție, prima formă de iubire. Cel puțin asta ne spune teoria.

Realitatea demonstrează însă, dureros și repetat, că pentru unii copii pericolul nu vine din lume, vine chiar din interiorul familiei. Din locul în care ar trebui să existe siguranță, căldură și sprijin.

Cazul petrecut recent în satul Turda, din județul Tulcea, reprezintă una dintre acele tragedii care zdruncină profund orice urmă de încredere în ideea de umanitate. Un copil de doar 3 ani, aflat la vârsta inocenței absolute, a murit în urma unor agresiuni greu de imaginat. Moartea nu a venit dintr-un accident, nu a venit dintr-o boală, a venit din violența celor care aveau datoria să îl apere. Nu există explicații capabile să justifice o asemenea cruzime. Nu există argumente care să transforme violența asupra unui copil într-un gest de înțeles. Ceea ce înspăimântă cel mai mult rămâne contextul: o locuință obișnuită, o familie, o zi care ar fi trebuit să fie una normală.

Ancheta arată că agresiunile nu au fost un act de moment. Ele au însemnat un șir de violențe repetate, întinse pe durata mai multor ore. Lovituri, umilință, expunere la frig, suferință continuă. Pentru agresor, durerea copilului a devenit o formă de pedeapsă. Pentru victimă, fiecare clipă a însemnat ....neputință.


Pasivitatea mamei, un alt aspect greu de înțeles. Potrivit anchetatorilor, ea s-a aflat în locuință în timpul agresiunilor. A avut un telefon. A avut posibilitatea să ceară ajutor. Nu a făcut nimic. Uneori răul se naște din brutalitate. Alteori apare din tăcere sau pru si simplu, din indiferență. Indiferența față de o parte din tine, de copilul tău.

Această tragedie depășește drama unei singure familii. Este cât se poate de clar un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Întrebări sunt multe... dar una la care mă gândesc acum este oare câți copii trăiesc în tăcere în medii similare, fără ca cineva să observe suferința lor?

Un copil nu se poate apăra singur. Nu are puterea să plece. Nu știe să ceară ajutor. El depinde complet de adulți. Atunci când acești adulți devin sursa pericolului, copilul rămâne, din păcate, doar o amintire.


Fragil este dreptul la viață atunci când depinde exclusiv de responsabilitatea celor din jur.
 
 Citește și:
Detalii revoltătoare în cazul copilului mort la Tulcea. Minorul ar fi fost supus unor torturi cumplite