Editorial Cine plătește prețul? Tăierile de la sănătate și iluzia eficienței fiscale

• Tăierea acestor scutiri nu va aduce o reformă, ci o înrăutățire a sănătății publice, creșterea inegalităților și, paradoxal, costuri mai mari pe termen lung.

 
 
Guvernul a decis: începând cu septembrie 2025, mai mulți români vor fi scoși de pe lista scutirilor de la plata contribuțiilor la sănătate. Afectați sunt, printre alții, soții neasigurați, părinții întreținuți și mamele cu copii mici. Măsura vine în numele „responsabilității fiscale” și al „corectitudinii sistemului”, dar ridică întrebarea: pe cine pedepsim cu adevărat și cu ce preț?
 
O reformă care lovește în cei mai vulnerabili
 
Argumentul oficial e simplu și sună bine în teorie: „Plătești dacă beneficiezi”. Numai că în practică, această filosofie nu ține cont de realitățile sociale. În România, numeroase familii trăiesc cu un singur venit, iar mamele rămân acasă în primii ani de viață ai copiilor, deseori fără contracte de muncă. În zonele rurale sau în gospodării sărace, părinții în vârstă sunt întreținuți de copii, iar soții/soțiile neasigurați nu au sursă proprie de venit.
 
A cere acestor oameni să plătească contribuții lunare la sănătate, fără venituri proprii, echivalează cu o taxă pe vulnerabilitate. Nu este o măsură de eficiență, ci una de amputare socială.
 
Sănătatea, tratată contabil
 
E de înțeles că bugetul trebuie echilibrat. Dar atunci când sănătatea este văzută doar ca o cheltuială și nu ca o investiție, statul pierde din vedere costurile reale: boli netratate, mame care nu mai ajung la control, copii fără acces la servicii medicale, vârstnici care evită spitalul din lipsă de bani.
 
Tăierea acestor scutiri nu va aduce o reformă, ci o înrăutățire a sănătății publice, creșterea inegalităților și, paradoxal, costuri mai mari pe termen lung.

 
Avem nevoie de eficiență, nu de simplificări cinice
 
România are un sistem de sănătate dezechilibrat, subfinanțat și birocratic. Dar soluția nu este să tăiem de la cei fără apărare, ci să găsim mecanisme eficiente și echitabile:

• o contribuție de solidaritate pentru familii cu venituri sub un anumit prag;
• posibilitatea de a include în pachetul de bază contribuția pentru persoane aflate în întreținere;
• digitalizarea reală a sistemului, pentru a elimina frauda și risipa;
• taxarea suplimentară a celor care nu contribuie dar încasează venituri din surse multiple (dividende, chirii, jocuri de noroc etc.).

Între cinism și reformă există o linie fină
 
Nu putem construi o societate sănătoasă pe baza unui sistem care îi taxează tocmai pe cei vulnerabili. Reforma sănătății trebuie să existe, dar nu așa. Avem nevoie de soluții inteligente, nu de simplificări contabile cu efecte sociale dezastruoase.
 
Într-o țară în care statul se plânge constant de lipsa natalității, îmbătrânirea populației și exodul medicilor, poate n-ar fi rău ca reforma să înceapă nu cu tăierea de pe listă a părinților și a copiilor, ci cu redefinirea priorităților și a umanității în guvernare.
 

Citește și

Guvernul taie de la sănătate Soțul, părinții și mamele cu copii mici vor plăti CASS