Cum e sa fii roman in Uniunea Sovietica

In Basarabia traiesc romani. Ei au platit de multe ori pentru acest "pacat". Basarabia este o tara salbatica, cu un frate mai mare si destul de indiferent fata de soarta mezinului. Atunci cand ar fi putut sa-l primeasca in casa, nu a facut-o, dar a construit un pod de flori peste Prut, in replica la Kalashnikov-urile rusilor. Apoi i-a pus sa plateasca energia electrica, pe principiul "frate, frate, dar... curentul e pe lovele". Ceva mai tarziu, nimeni nu si-a mai amintit de entuziasmul acela al primilor ani si fiecare si-a vazut de treaba. Mai greu a fost pentru basarabeni care, din cauza saraciei, s-au prefacut ca sunt rusi si au uitat de poeziile lui Eminescu si de Stefan. Nu de alta, dar nu prea este rentabil sa fii roman. Mai ales in Uniunea Sovietica. Atunci cand nimeni nu se mai astepta, la ceas de seara, cativa copii au inceput sa ingane melodios "Miorita" si sa-l recite pe Eminescu si o soapta aproape s-a trezit in fiecare roman. Ea s-a transformat intr-un cantec si apoi intr-un strigat, zile in sir, in marsuri de protest si intr-un suvoi ce anunta ca nu va putea fi oprit in orasul in care singurul loc in care poti sa mananci fara sa te imbolnavesti este McDonald`s si in care meseria de ziarist de poate costa viata. Fratii nostri din Basarabia au serbat sambata Ziua Limbii Romane. In Romania, PNTCD a organizat sambata, in spirit de solidaritate, mitinguri, conferinte de presa si dezbateri publice. Tinerii din filiala Constanta a PNTCD au invitat la sediul partidului profesori, scriitori si ziaristi pentru a evoca problema romanilor din Basarabia, dar si din Bucovina, intr-un dialog franc si, adesea, incomod pentru toti cei de fata. Pentru ca am fost nevoiti sa recunoastem ca s-ar fi putut face mult mai multe. Cel mai trist este ca, intr-o zi, ne-am putea trezi ca suntem batranii nostalgici care spun o poveste celor mai tineri, care nu mai au chef de mituri. Desi poate am prefera ca deznationalizarea romanilor din Basarabia si Bucovina sa fie un mit. Imi amintesc ca am mers in Bucovina, imediat dupa semnarea tratatului dintre Romania si Ucraina. Pe atunci eram student si am avut sansa sa particip la o actiune organizata de Liga Studentilor si sprijinita de Presedintie. Presedintele Constantinescu anuntase oficial vizita noastra oficialilor ucraineni si nu parea a fi nici o problema. Inca de cand am trecut de obcinele Bucovinei romanesti si am trecut granita, am intrat intr-o alta lume. Am fost cazati la satenii din Voloca, o localitate de romani. Oameni gospodari, care fac rochii de mireasa; din asta traieste tot satul. Singura lor vina este ca sunt romani. De aceea, in satul Voloca este oprit curentul electric mai multe ore pe zi si nimeni nu cunoaste programul. De aceea, atunci cand merg in Cernauti pe la magazine si vorbesc intre ei in graiul natal li se atrage atentia amenintator ca nu sunt in Romania. Poate tot din acelasi motiv si noi am fost priviti cu antipatie, peste tot unde am mers in Ucraina. Mai ales ca in cimitirul din Cernauti ne-am gasit sa facem fotografii la cavourile in care erau ingropati romani si care fusesera profanate - capacele sparte si oasele aruncate peste tot. Erau aceleasi morminte pe care le vazusera cativa studenti care fusesera acolo cu un an in urma si nimeni nu se obosise sa ingroape mortii la loc. Nu stim cat i-au ajutat pe romanii din Bucovina cele cateva mii de carti pe care le-am dus noi atunci, dar imi amintesc ca le-am descarcat noaptea, ca ilegalistii. Le-am dat din mana in mana, de la autocare pana in beciul unei scoli, in timp ce cantam Imnul golanilor din Piata Universitatii. La Universitatea din Cernauti, in fiecare an, studentii romani au tot mai putine cursuri in limba materna. Cu toate acestea, ei erau atat de timorati, incat s-au temut sa se planga de acest lucru, mai ales ca profesorii ucraineni au asistat la intalnire, iscodind in toate partile. La Hotin am gasit urmele lui Stefan, iar la Codrii Cosminului ne-am rugat pentru sufletul capitanului Cosma si al altor soldati moldoveni care s-au luptat cu polonezii, dar sunt sigur ca, daca ar fi banuit ce va urma, s-ar fi luptat si cu rusii. Pe toata perioada sederii in Ucraina am fost escortati de niste baieti care chiar aveau ochi albastri, desi se schimbau in fiecare zi. Cei care aveau grija de noi, ba erau turisti francezi (!) in Ucraina si filmau dintr-un BMW, cu o camera video, hora romaneasca pe care noi o incinsesem la Cetatea Hotin, ba erau ucraineni sau chiar romani care, culmea, aveau acelasi drum ca si noi. In ultima seara, atunci cand trebuia sa participam la o seara romaneasca la caminul cultural din Voloca, doi astfel de baieti binevoitori au venit la locul nostru de intalnire si ne-au spus ca nu ne mai putem intalni pentru programul pe care ni-l propusesem si ca cel mai intelept ar fi sa plecam in Romania in aceeasi seara. Pentru a fi siguri ca nu vom merge, totusi, la caminul cultural, baietii de la "intelligence" au avut grija sa se opreasca curentul pana dimineata. Socanta experienta din Ucraina s-a terminat a doua zi, atunci cand am incercat sa facem o bataie cu zapada in vama, iar un soldat ucrainean ne-a ordonat sa ne urcam in autocar si, pentru a fi mai convingator, a indreptat pusca spre noi.Aplicarea legilor fondului funciar - o piatra mult prea grea pentru autoritatiIn Constanta au fost eliberate 84% din titlurile de proprietateDesi Legea 18 a fost aprobata inca din 1991, nici pana acum aceasta nu a fost finalizata. Mai mult decat atat aceasta lege a generat nenumarate procese care au trenat punerea in posesie a adevaratilor proprietari. La 11 ani de la adoptare, mai sunt persoane care asteapta sa fie puse in proprietate sau care doresc un act de proprietate. Si chiar daca aplicarea Legii 18 nu a fost finalizata, parlamentarii s-au gandit ca ar fi bine sa mai faca o lege pentru retrocedarea terenurilor agricole si forestiere. Asa s-a nascut, la inceputul anului 2000, vestita lege Lupu sau cum o mai numesc taranii "legea lu`50 de hectare". Desi, prin promovarea acestei legi, alesii poporului promiteau sa simplifice procedura de retrocedare a terenurilor agricole si sa poata, prin aceasta, sa relanseze agricultura, si aplicarea Legii 1/2000 se dovedeste aproape la fel de anevoioasa ca si predecesoarea ei. In acest sens guvernul Adrian Nastase ia masuri pentru ca aceasta promisiune sa fie indeplinita. Astfel, atat primul ministru, cat si ministrul administratiei publice, Octav Cozmanca au cerut prefectilor tuturor judetelor sa ia masuri pentru ca pana la sfarsitul anului eliberarea titlurilor de proprietate sa atinga procentul de 90 %. Neindeplinirea acestui obiectiv atrage automat schimbarea din functie a prefectilor, precum si caderea altor capete ale celor care se ocupa de agricultura in judetul respectiv. La acest capitol putem spune ca stam relativ bine. Pana la aceasta ora au fost eliberate 84% din titlurile de proprietate, si exista sanse reale ca obiectivul sa fie indeplinit. Totusi, cu palosul lui Nastase deasupra capului, prefectul Gheorghe Martin incearca sa impulsioneze comisiile locale si comisia judeteana sa lucreze cat mai eficient. Prefectul constantean recunoaste ca s-a muncit lent pana acum, si nu intotdeauna cei care se ocupau de aplicarea celor doua legi si-au facut si datoria. Gheorghe Martin crede ca odata cu punerea in posesie a taranilor, exista premisele de relansare a sectorului agricol. Cand se va intampla acest lucru, nu se stie. Cert este faptul ca prefectul a afirmat in mai multe randuri ca doreste sa faca din agricultura constanteana o activitate rentabila. Asteptam si noi cu nerabdare acest lucru.