Baieti buni, rai si soferi criminali

Joia trecuta, pe la miezul noptii, doi bolizi, unul incarcat cu ciment si altul cu fier vechi, s-au ciocnit aproape de Mircea Voda, iar doi oameni, soferii, au murit pe loc.

Autocisterna avea cam 20 de tone de ciment, iar autotrenul, tot atata fier vechi. Cu putin noroc, coliziunea, a facut doar doua victime. Si nu vorbim azi de o catastrofa, ci doar de doi morti: unul vinovat si altul nevinovat. Se pare ca vinovatul este conducatorul cisternei, care a adormit la volan, iar masina lui, in viteza, a izbit in plin tirul. Nenorocirea nu este nici prima de acest gen si nici nu va fi ultima. Vinovatul s-a gasit si este, ca intotdeauna, mortul. Oare numai el? Aceasta este intrebarea care ar trebui sa-i framante pe toti. Si aici ar trebui sa se gandeasca mai mult politia, Ministerul Transporturilor, autoritatile rutiere, dar si operatorii de transporturi marfa si calatori. Pentru ca ar fi fost un adevarat masacru daca pe sosea atunci ar fi fost, in locul tirului cu fier vechi, un autobuz la o ora de varf. Sau un autocar cu turisti straini care ar fi venit pe la noi sa ne viziteze mirificele meleaguri. In acest ultim caz, ni s-ar fi dus vestea ca, pe langa turismul estival mai scump ca oriunde, nici soselele nu sunt sigure. Ceea ce nu se poate spune ca nu ar fi adevarat. Dar sa revenim. Dupa ce s-a constatat ca mortul este vinovat, nimeni nu-si mai pune problema daca este posibil ca asa ceva sa se repete. Politia inchide dosarul, magistratii la fel. Dar cu viitorii morti cum ramane? Cine are grija de ei cat inca mai sunt vii? La fel ca si pana acum. Si revin pentru a-i enumera: nici politia rutiera, nici autoritatile in domeniu, nici Ministerul Transporturilor. Dar nici operatorii de transport, acuzati si de soferii lor, dar si de participantii la trafic, de modul in care isi exploateaza angajatii. Toti cei pe care i-am enumerat si care se fac vinovati de tot ce se intampla pe sosele stiu ca soferii, care transporta marfuri, conduc, continuu, uneori si 14 ore. Fara oprire. Exceptie, escalele pentru necesitati fiziologice. Ca in rest beau apa in mers si mananca asa cum pot. Dar tot din mers. Si-acum vin si ma intreb: ce fac sindicatele, printre care si cel al lui Marin Neagu? Care se intituleaza Federatia Nationala a Sindicatelor Soferilor din Romania? De ce nu se implica in respectarea de catre patronatele din transporturi a legislatiei in domeniu? A timpului de conducere, a celor de odihna? De ce pentru linistea lor si a familiilor lor, dar si pentru siguranta circulatiei rutiere nu exista, pentru cursele lungi, obositoare si urgente, un conducator de rezerva care sa circule alaturi de titular si pe care sa-l schimbe atunci cand oboseste si nu mai este stapan pe volan? Unde sunt tahografele pe care le astepta toata lumea ca pe sfintele moaste, in speranta ca nu vor mai fi tiristi nebuni pe sosele? Dar limitatoarele de viteza? Se afla ele montate pe masini, asa cum se face in toata Europa? Respectam noi legislatia romaneasca si comunitara in domeniu? Politistul cel corect de la rutiera se da mare la un prapadit cu Dacia. La tiristul care sperie traficul se face mic, din mai multe motive, pe care nu vreau sa le comentez aici. Ca a venit vorba de tahografe si de sindicate, parca imi aduc aminte de ce mare taraboi faceau alesii soferilor cu privire la montarea acestora la bordul masinilor. Ca nu este timpul acum, ca sunt foarte scumpe. Si tot felul de motive populiste. Dar asta este: si noi si legea imparte comunitatea in trei: baieti buni, baieti rai si soferi. Dar si aceasta ultima categorie ar trebui impartita intre soferi care respecta legea si soferi criminali.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}