Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:03 20 01 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Grigore Tocilescu si istoria monumentului de la Adamclisi

ro

02 Jul, 2007 00:00 3475 Marime text
1183310211.jpg

Scufundarea unui slep cu piese decorative de la Monument, in Dunare, este considerata acum, la aproape un veac de la moartea lui Grigore Tocilescu, un zvon menit sa denigreze imaginea marelui arheolog

Ideea amplasarii unei copii a Columnei lui Traian la Bucuresti starneste inca tot felul de discutii. Daca o astfel de "miscare" este oportuna sau nu, ramane de vazut. O copie a celebrului monument exista deja la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Aceasta idee o reitereaza, intr-un fel, pe cea emisa de marele om de stat, Mihail Kogalniceanu, care a avut ideea de a expune si chiar de a reface monumentul triumfal de la Adamclisi intr-una dintre pietele din Capitala. Nu putem vorbi despre Adamclisi fara a aminti despre Grigore Tocilescu. La ordinul sau, in calitate de responsabil al cercetarii si de director al Muzeului National de Antichitati, piesele cu decor ale monumentului au fost transportate la Bucuresti. Sapaturile de la Adamclisi au loc in contextul in care, dupa Razboiul de Independenta, Dobrogea, care revenise la Romania, nu fusese cercetata din punct de vedere arheologic. Nimeni nu se astepta ca „micul, pana ieri necunoscutul si ca si ratacit in pustiile Dobrogei“, asa cum il numea Grigore Tocilescu, catun Adamclisi sa ascunda in pamantul sau asemenea ruine. Din acest motiv, poate parea justa propunerea lui Kogalniceanu de a reface monumentul de la Adamclisi la Bucuresti, pentru a-l proteja. Sapaturile la Adamclisi incep in 1882, iar, zece ani mai tarziu, incep sapaturile la cetate, in mai multe campanii. La ultima campanie, Tocilescu a fost ajutat de catre Otto Benndorf, directorul Institutului de Arheologie de la Viena si de berlinezul George Niemann. Dupa ce au terminat de sapat la Adamclisi, cele doua personalitati ale arheologiei europene s-au apucat de sapaturi la Efes. Cercetarile de la Adamclisi s-au finalizat cu aparitia in 1895, la Viena si Bucuresti, a lucrarii monografice "Monumentul dela Adamcilissi", semnata de Grigore Tocilescu si colaboratorii sai, Otto Benndorf si George Niemann. In acest volum, s-a specificat ca este vorba despre un monument ridicat de Traian, in cinstea lui Marte Razbunatorul. Se stie, si acest lucru este verificat in continuare, ca localnicii obisnuiesc sa foloseasca piatra pentru nevoile gospodaresti. De aceea, inca de cand a inceput sapaturile la Adamclisi, marele deschizator de drumuri al arheologiei romanesti s-a gandit la modalitatile de a proteja pietrele pe care le descoperea in jurul ruinei monumentului. In acest sens, directorul Muzeului National de Antichitati obtine aprobarea Parlamentului roman pentru a transporta piesele la Bucuresti in vederea restaurarii monumentului cu piesele originale. Dupa primele campanii, din 1882-1884, in anii 1885 si 1886 au fost transportate, pe malul Dunarii, la Rasova, majoritatea pieselor ornamentale descoperite. Un an mai tarziu, se facea primul transport la Bucuresti. Al doilea transport, care cuprindea cele mai importante piese din imbracamintea de odinioara a monumentului, a avut loc in toamna lui 1888. O alta etapa are loc in perioada 1893-1894. La Adamclisi, sau abandonate pe drumul spre Rasova, au mai ramas patru sau cinci din piesele mari. Abia in 1902, pietrele au fost duse la Bucuresti. Insa, o parte dintre acestea au ramas imprastiate pe la cimitire sau cismele. Chiar si o parte din cele transportate la Rasova pentru a fi duse la Bucuresti au ramas, ori pe malul Dunarii, ori in apropierea locului de incarcare in slepuri, fie abandonate pe drumul spre fluviu. Insa, pentru recuperarea lor, Tocilescu ii adreseaza primarului din Rasova, in 1908, o scrisoare. O minciuna sfruntata Insa, zvonurile care au aparut dupa moartea sa, potrivit caruia un slep cu piese ornamentale de la Monument s-ar fi scufundat in Dunare, se pare ca nu are sustinere. Potrivit lui arheologului Gheorghe Papuc de la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, acestea sunt "intoxicari ample" ale publicului impotriva marelui arheolog. "E o minciuna sfruntata, pe care a scos-o Iorga, ca o parte dintre piese ar fi cazut in Dunare, o minciuna menita sa-l discrediteze pe Tocilescu. Pentru ca, la acel moment, cand vorbeai despre istorie si arheologie, spuneai Tocilescu, nu spuneai Iorga sau Parvan", a declarat cercetatorul. "Toate piesele care au venit de la Bucuresti au fost reinventariate si exista. Exista toate piesele din rapoartele lui Tocilescu", a adaugat Gheorghe Papuc. Potrivit acestuia, motivul pentru care marele arheolog nu a fost reabilitat in perioada comunista se datoreaza faptului ca acesta era bun prieten cu Carol I, iar profesorii arheologilor de astazi sunt descendentii elevilor lui Parvan. Abia in 1965, piesele au fost aduse inapoi la Adamclisi, datorita lui Vasile Canarache. Directorul Muzeului de Arheologie Dobrogea, care avea niste relatii, a insistat pe langa Vasile Valcu secretar al regiunii Dobrogea sa readuca piesele, acolo unde le era locul. La monument s-a facut un aranjament muzeistic intr-o parte metopele incadrate de friza inferioara si friza superioara si, in spatele monumentului era asezat crenelul cu prizonieri. Abia in 1977, la 100 de ani de la Razboiul de Independenta, s-a restaurat monumentul cu restaurare autoportanta: pe un schelet metalic s-au prins copii in piatra artificiala ale pieselor originale. Monumentul triumfal a fost refacut pe locul zidirii initiale.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}

Ti-a placut articolul?

Comentarii