Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:41 20 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

De vorbă cu muzicianul Paul Prisada, despre cea mai recentă lansare Accent și despre proiecte de viitor „Voi ajunge la Constanța, anul viitor, și cu vinilul și cu «Porto Franco»”

ro

29 Oct, 2019 00:00 669 Marime text
La Casa Avramide din Tulcea, zilele trecute, fondatorul trupei Accent, Paul Prisada (31 ianuarie 1955), a lansat vinilul „Accent 40 - Cascadorii anxietăţii", odată cu împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea formaţiei de rock progresiv. 

Evenimentul de lansare a presupus atât prezentarea unor clipuri ale unor melodii, cât şi discursuri ale membrilor trupei şi prietenilor despre impactul trupei asupra lor.
Vinilul „Accent 40 - Cascadorii anxietăţii" a fost realizat cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Tulcea şi al Aşezământului cultural „Câinele enot”.
Trupa „Accent" a fost înfiinţată în anul 1979, la iniţiativa tulcenilor Paul Prisada, Nicolae Sava şi Georg Torz, pe primul lor disc fiind prezenţi alături de trupele „Sfinx”, „Semnal M”, „Pro Muzica" şi „Basorelief".

Înainte de 1989, trupa de rock progresiv din Tulcea a trecut prin cei mai grei ani, sistemul încercând să controleze apariţiile acesteia. Totuşi, membrii trupei au reuşit să scoată pe piaţă la acea vreme trei discuri, după 1989 oferind alte apariţii.
 
De ce ați ales formula vinil, într-o eră dominată de tehnologia 5G?
Există un trend de revenire la vinil, și asta am urmărit-o în toată Europa, dar mai ales în Statele Unite și în Anglia. Și se revine pentru că vinilul are o capacitate de ascultare mult mai bună decât CD-ul, care este un pic mai rece. Vinilul, fiind înregistrat analog, pe mai multe piste, este un pic mai... cald, decât audierea unui CD.
În momentul în care am făcut rezervarea, prin aprilie, la fabrica din Germania, de altfel una dintre cele mai bune, mi-au garantat că va fi gata pe 28 august. Mi-am dorit să fac lansarea pe 7 septembrie, pentru că venea și Mircea Dinescu, prietenul meu, pe ale cărui versuri am câteva piese. Dar nu au reușit să mi-l facă, pentru că erau comenzi imense, de ordinul a 500.000... un milion de exemplare și le-au onorat mai întâi pe acestea. Față de tirajul pe care l-am comandat eu...
Tendința revenirii la vinil este puternică și se va vedea în câțiva ani. 
Sigur, vorbim de o aparatură un pic mai sofisticată în casă, pentru că toți tind să-și perfecționeze sistemele audio de ascultare cu patru, cinci... șapte boxe, fiecare cu frecvențe diferite.
CD-ul este bun de ascultat în mașină, undeva la petreceri, dar când asculți vinilul unui produs mai special, să spunem așa – și eu nu fac muzică - să spunem - comercială, atunci trebuie să auzi cu finețe toate instrumentele și cam ce am vrut să sugerăm fiecare. Mai ales că muzica noastră este un pic psihedelică, un pic rock progresiv... e mai complicat. Dar muzica asta comercială o asculți pe orice.

Așadar muzica dvs nu se ascultă în mașină și nici la căștile telefonului...
În mașină se poate asculta. Spre exemplu, în 2007, am scos un digibook „Coincidențe premeditate”, cu două cd-uri și un dvd, cu booklet în el. Eu și colegii de la Accent am mai scos în 2017 un disc de autor - „Porto Franco”, pe care am introdus și câteva noi piese personale. Mi-am făcut un fel de best-off al compozițiilor mele și acela se poate asculta sigur și în mașină.
 
Iar vinilul de față ce piese cuprinde?
„Accent 40 – Cascadorii anxietății” este tot un fel de best-off al celor patru decenii de existență a trupei, dar dat fiind faptul că suportul este limitat ca timp și pe-o față și pe alta, n-am putut să cuprind decât 10 piese – cinci pe-o parte, cinci pe alta. Sunt piese care au stat pe primele locuri în topuri mai mult de 10-20 de săptămâni. Pe acest criteriu le-am selecționat. Dar și cel care ține de time-ul pe care-l suportă vinilul.
 

Proiecte viitoare...

În perioada 20-24 noiembrie, la Romexpo, la GAUDEAMUS Târgul de carte, voi fi la stand cu Nicu Alifantis, de care mă leagă o prietenie de vreo 45 de ani, și unde își va vinde discurile. Iar eu voi fi prezent cu actualul vinil, pentru că am primit numeroase solicitări din partea bucureștenilor care nu pot veni la lansări.
Săptămâna aceasta voi perfecta – funcție de ce sală găsesc liberă în perioada asta de mjiloc de noiembrie – lansarea la București. Eu aș fi vrut în sala specială a Muzeului Țăranului Român, unde am lansat și celelalte discuri, dacă nu la Club A. Voi anunța din timp.
Pe 28 decembrie, voi mai face o lansare, tot la Casa Avramide, la Tulcea, pentru că au fost numeroși doritori, care nu au putut fi prezenți săptămâna trecută, întrucât erau plecați din localitate, cu diverse treburi fie în țară, fie în străinătate. Și va mai exista o lansare, împreună cu Patrick de Hillerin și Așezământul cultural „Câinele Enot”, în cadrul unei manifestări artistice pe care noi o ținem de vreo șase ani tot la Avramide, pe 28 decembrie, și care se cheamă „Postmana porcului”. Am considerat-o așa pentru că între Crăciun și Anul Nou este o perioadă de relaș, în care lumea nu prea mai are activități. Va veni atunci și flautistul trupei, care este plecat în Germania din 1981 – Georg Torz, și cu colegii pe care îi mai am pe aproape, vom cânta vreo opt-zece piese reci, cu flaut, chitară, percuție, bass. 
Pentru anul viitor, am primit tot felul de invitații și, ca de obicei, de la Sibiu, de la Cluj, de la Iași, pe care va trebui să le perfectez, dar să treacă puțin iarnă și să vedem cum sunt drumurile.
 

Dar Constanța?
Chiar au fost la lansarea de vineri (25 octombrie – n.r.) vreo trei amici din Constanța care m-au tot invitat să vin acolo, mi-au dat adresa unui spațiu care se pretează la un spectacol și voi ajunge și cu vinilul și cu „Porto Franco”, discul din 2017, cu tot dragul.

 
Cine își dorește acum să intre în posesia acestui proaspăt lansat vinil, cum îl poate procura?
Îmi scrie un mesaj privat pe pagina de Facebook și le pot trimite.
 
Ați vorbit și despre o carte în care povestiți influenţa Securităţii din regimul comunist asupra dvs. şi a evoluţiei trupei.
O vom lansa în luna septembrie a anului viitor, la Tulcea, în cadrul Festivalului Danubius C’Art, aflat la a treia ediție. 
Soţ al regretatei noastre colege Loredana Prisada, de la a cărei dispariție în decembrie se împlinește un an, muzicianul Paul Prisada este tatăl a doi copii minunați - Radu (un excelent pianist) și Roberta.
 
Citește și:
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii