Clădiri vechi din Constanța și poveștile lor fascinante FOTO. Palatul Manissalian, istoria tragică a falimentului unei companii și distrugerea unei bijuterii arhitecturale

 

• Casa Manissalian, mai tarziu sediul Camerei de Comert din Constanta, a fost printre clădirile distruse de bombe în timpul celui de-al doilea război mondial. Clădirea se afla în stare avansată de ruină la sfârșitul războiului, atunci când s-a luat hotărârea demolării ruinelor respective.

 
Spre deosebire de alte mari oraşe ale ţării, Constanţa nu a moştenit o zestre arhitectonică deosebită, aceasta atât din cauza vicisitudinilor istorice cât şi a trezirii mai târzii la viaţa modernă a acestui oraş atât de încărcat de istorie totuşi.

Casele sale însă, (unele s-au mai păstrat, altele nu), au o istorie a lor, care nu se rezumă doar la datele din fişa de patrimoniu (arhitectul ce le-a conceput, anul construcţiei, destinaţia), dar se leagă şi de constructorii lor, de proprietarii sau locatarii lor.
 
Una din clădirile emblematice care astăzi nu mai există, dar care a lăsat urme puternice în memoria colectivă a orașului este Palatul Manissalian.
 
Cândva o adevărată bijuterie arhitecturală și una din cele mai frumoase clădiri ale vremii, Palatul Manissalian are o istorie bogată, dar și tristă deopotrivă.
 
Imobilul firmei “Fraţii Manissalian”, situat în strada D.A. Sturza nr. 43, colţ cu bulevardul Elisabeta, are şi el un destin tragic, ca și altele din Constanța.
 
Frumoasa clădire, pe locul căreia se afla astăzi un bloc construit după război, era emblema firmei comerciale amintite.






 
Pe de altă parte, Camera de Comerţ din Constanţa, căutase după primul război mondial să-şi găsească un local potrivit pentru desfăşurarea activităţilor sale diverse. După alte încercări nesatisfăcătoare, a achiziţionat în anul 1925, de la firma “Fraţii Manissalian”, clădirea impozantă de la adresa amintită mai sus, compusă din subsol, parter, două etaje şi mansardă, situată în imediata apropiere a portului.
 
Însă soarta avea alte planuri cu proprietarii clădirii, dar și cu imobilul respectiv.

 
„După o activitate de decenii în domeniul exportului de cereale, în toamna anului 1927, societatea în nume colectiv “Manissalian Frères” era declarată de Tribunalul Ilfov, în stare de faliment.
 
Această situaţie era comentată cu consternare în presa vremii. Se credea că Ministerul de Finanţe, fiind păgubit de acea firma cu suma de 7 milioane lei, reprezentând taxele de export ce i se cuveneau din ultimile transporturi, s-a simţit obligat să dea un exemplu sever celor care ar mai încerca pe viitor să evite taxele catre stat. Cercurile comerciale considerau însă că severitatea era excesivă în acest caz, mai ales dacă se avea în vedere că firma “Fraţii Manissalian” fusese în cei 40 de ani de existenţă unul dintre cei mai mari contribuabili la tezaurul public, iar prin conducătorii săi, în anii 1915-1916, a conlucrat cu statul, aducând acestuia mari foloase.
 
Pierderile mari suferite de firmă, circa 32 milioane deficit faţă de activele ei, au determinat şi retragerea bruscă a creditului din partea Băncii Româneşti, care împreună cu Banca Elveţiană de depozite în România, au solicitat tribunalului declararea falimentului”, relatează istoricul Constantin Cheramidoglu.
 
În plus, a intervenit punerea sub acuzare a doi din cei trei acţionari, Kevork şi fiul său Onik, arestarea lor pentru emiterea de cecuri fără acoperire. Împotriva lor, Parchetul din Constanţa a deschis acţiune publică pentru abuz de încredere.
 
Potrivit istoricului Cheramidoglu, în lumea afacerilor se credea că exportul de cereale va primi o grea lovitură în urma prăbuşirii acestei firme, care va produce şi o rea impresie în cercurile importatoare din Franţa şi mai ales din Anglia, unde această firmă avea relaţii strânse de patru decenii.
 
În noul său sediu, Camera de Comerţ din Constanţa şi-a desfăşurat activitatea până la începerea celui de-al doilea război mondial, tot aici funcţionând şi Bursa, precum si Cercul Comercial şi Industrial din Constanţa.






 
Clădirea a fost bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial

De frumoasa și eleganta clădire s-au mai putut bucura constănțenii până la începerea celui de-al doilea război mondial, întrucât a fost printre clădirile distruse de bombe.
 
„În după-amiaza zilei de 3 august 1941, în timpul unui bombardament sovietic asupra oraşului, o bombă a căzut distrugând prin explozie aripa principală aproape în întregime şi deteriorând grav aripa secundară. Imobilul nu a mai putut fi folosit ca sediu, fiind apoi demolat şi naţionalizat (terenul) în anul 1949”, povestește Constantin Cheramidoglu.
 
Clădirea se afla în stare avansată de ruină la sfârșitul războiului, atunci când s-a luat hotărârea demolării ruinelor respective. În locul lor, pe terenul eliberat astfel a fost edificat ceva mai târziu blocul SNC, una dintre primele investiții post-belice din Constanța.
 
 
Citește și
Clădiri vechi din Constanța și poveștile lor fascinante FOTO. Palatul Episcopal, monument istoric și mărturie a unui trecut presărat cu momente frumoase, dar și tragice