Au trecut 12 ani de la decesul lui Mihai Irimia, nemțeanul care s-a consacrat ca istoric la Constanța

​

 
Profesorul, arheologul și istoricul Mihai Irimia s-a născut la data 24 octombrie 1942. Este originar din comuna Urecheni, județul Neamț.
 
El și-a finalizat studiile liceale la Liceul „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț. În perioada 1960-1965, Mihai Irimia a învățat la Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Istoria României, din cadrul Universității din Iași. Ulterior, istoricul a urmat și un doctorat. Lucrarea lui s-a numit „Arheologia și istoria populației autohtone din Dobrogea în a doua epocă a fierului” și a fost susținută în anul 1985.
 
În timpul studenției, Mihai Irimia a participat la șantierele arheologice de la Târpești, Gârbovăț, Stăncești și Cucuteni, având posibilitatea să-și însușească valoroase cunoștințe de la renumiți arheologi ca Vladimir și Hortensia Dumitrescu, Silvia Marinescu-Bâlcu, Adrian Florescu și Mircea Petrescu-Dîmbovița.
 
În anul 1965, după ce a obținut diploma de licență, Irimia a fost repartizat ca muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe atunci cunoscut ca Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea. Astfel, a început povestea unei munci dedicate spațiului dobrogean, dusă până la pensionare.
 
S-a specializat în istorie veche şi arheologie, îndeosebi în civilizația geto‐dacă şi raporturile ei cu alte populații.
 
Ca arheolog, a desfășurat o bogată activitate, inițiind și participând la mai multe șantiere, din care le enumerăm pe cele de la Bugeac, Gura Canliei, Rasova, Corbul de Jos și Satul Nou. A participat la peste 150 de manifestări științifice din țară și din străinătate, în orașe precum Sofia, Viena, Roma sau Moscova. Totodată, a fost membru al Comisiei internaționale pentru promovarea studiilor indo-europene și trace.
 
La Muzeul de Istorie, Mihai Irimia a fost, pe rând, director adjunct, între anii 1979-1990 și director al instituției, din 1990 până în 1992. Apoi, vreme de zece ani a lucrat pe postul de cercetător științific.
 
Cariera didactică se leagă de Universitatea „Ovidius” Constanța. Aici a fost mai întâi conferențiar, în perioada 1992-1995, iar apoi decan al Facultății de Istorie, până în anul 2004.  În 2003, a creat Centrul de Studii și Cercetări a Istoriei și Civilizației Zonei Mării Negre, în cadrul facultății.
 
Alte funcții pe care le-a avut au fost:

 
A semnat, ca autor sau co-autor, patru volume de specialitate şi sute de articole, note, rapoarte şi cronici arheologice, apărute în publicații relevante. 
 
La data de 25 februarie 2011, Mihai Irimia deceda în urma unui accident vascular, la vârsta de 68 de ani, în timp ce aștepta ieșirea de sub tipar a monografiei asupra săpăturilor din așezarea fortificată getică de la Satu Nou, unde a avut cea mai însemnată contribuție.
 
În memoria sa, la data de 23 noiembrie 2018, zi care a marcat 140 de ani de la revenirea Dobrogei pe teritoriul României, cotidianul ZIUA de Constanța a organizat evenimentul „Etniile împreună pentru Dobrogea”, prilej cu care i-a acordat post-mortem distincția „Meritul Dobrogean“, însoțită de medalia „Colonel Marin Ionescu Dobrogianu”, pe care le-a primit fiica sa, Monica Irimia.
 
Citește și:

Mihai Irimia - profesor, arheolog şi istoric