„Am cutreierat Dobrogea în lung și-n lat” Interviu cu Josef Sallanz despre comunitățile germane și memoria uitată (VIDEO)

Biblioteca Universitară „Ioan Popișteanu” a Universității Ovidius din Constanța a găzduit pe 8 decembrie lansarea volumului „Dobrogea. Coloniștii germani între Dunăre și Marea Neagră”, semnat de cercetătorul german Josef Sallanz și tradus în limba română de Maria Muscan. Evenimentul a atras un public numeros, format atât din specialiști și pasionați de istorie, cât și din studenți și elevi, prezența tinerilor fiind unul dintre aspectele care l-au bucurat cel mai mult pe autor.

„A fost o prezentare foarte frumoasă, cu foarte mulți vizitatori, în special tineri. Mă bucură enorm că istoria Dobrogei ajunge la noile generații”, a declarat Sallanz pentru ZIUA de Constanța, imediat după eveniment.

Volumul, publicat de Editura Cartier, reconstituie istoria comunităților germane stabilite în Dobrogea începând cu anul 1841, cu mult înainte ca regiunea să devină parte a României. Cercetarea îmbină documente de arhivă, vizite în fostele colonii, interviuri cu descendenți ai coloniștilor și o amplă analiză academică asupra transformărilor sociale, economice și culturale din zonă.

De ce au venit germanii în Dobrogea

În interviul acordat, autorul explică motivele pentru care primii coloniști au părăsit Basarabia și alte provincii rusești precum Herson, Taurida sau Ekaterinoslav. Pierderea privilegiilor oferite de țarul Alexandru I – inclusiv scutirea de înrolare militară și dreptul de a folosi limba germană în școli – i-a determinat pe mulți să caute o nouă viață.

Dobrogea, aflată atunci sub administrație otomană, le-a promis pământ „cât pot prelucra”, ceea ce a reprezentat o atracție majoră pentru comunități cu familii numeroase și resurse limitate. Migrația nu a fost organizată de stat, ci spontană, întinzându-se până în anii ’20 ai secolului trecut.

O comunitate distinctă, dar integrată în multiculturalitatea Dobrogei

Potrivit lui Sallanz, coloniile germane propriu-zise au fost puține, dar comunitățile germane au coexistat armonios cu cele românești, turcești și tătărești, fiecare grup având propriile cartiere, dar împărțind aceleași spații de viață.

În 1940, numărul germanilor dobrogeni ajunsese la aproximativ 16.000–17.000 de persoane, majoritatea agricultori. Ei au influențat decisiv modul în care se practica agricultura în regiune, aducând tehnici moderne și menținând legături constante cu Germania.

„Ei se pricepeau foarte bine la agricultură și au influențat populațiile vecine prin metodele lor avansate”, a precizat cercetătorul.

Trauma relocării din 1940

Punctul final al istoriei acestei comunități în Dobrogea îl reprezintă relocarea impusă în 1940, în urma acordurilor dintre România și Germania nazistă. Aproape toți germanii au fost mutați în teritoriile ocupate din Polonia și Cehoslovacia – o experiență dureroasă, marcată de dezrădăcinare și dezamăgire.

Mulți nu au primit casele și pământurile promise, fiind ținuți inițial în lagăre. Un grup de circa 100 de germani din Malcoci a încercat chiar să se întoarcă în România, dar a fost forțat să accepte relocarea.

Urmele lăsate în Dobrogea și munca de cercetare

Astăzi, în Dobrogea mai trăiesc foarte puțini germani de origine dobrogeană, însă vestigiile comunității lor rămân vizibile: biserici catolice transformate, foste școli, clădiri restaurate sau ruine care încă vorbesc despre trecut. Autorul a documentat în detaliu aceste locuri, fotografiile regăsindu-se în volum.

„Am cutreierat Dobrogea în lung și în lat, am vorbit cu localnicii, ba chiar am întâlnit și câțiva dintre ultimii germani dobrogeni, care atunci aveau peste 80 de ani”, a mărturisit Sallanz.

Cercetările sale au fost sprijinite de arhive din Constanța, Tulcea și importante instituții din Germania, precum asociațiile și institutele dedicate istoriei germanilor din Europa de Est.

Un turneu al memoriei

Lansarea de la Constanța face parte din turneul de promovare care include și București, Tulcea și Târgul Gaudeamus. Lucrarea este apreciată de specialiști, criticii germani descriind-o ca pe „o contribuție remarcabilă” la recuperarea memoriei germanilor din Dobrogea.

Prin această carte, Josef Sallanz reușește să readucă în atenția publicului o pagină de istorie aproape uitată, dar esențială pentru înțelegerea multiculturalității Dobrogei.

„Sper ca această lucrare să ajute la reamintirea istoriei germanilor din Dobrogea”, a spus autorul la finalul interviului.