26 ianuarie la Constanța de-a lungul timpului Scrisoare deschisă a asociației Orfanii de război din Dobrogea către Regina Maria

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
În materialul de astăzi, MINA Constanța prezintă o scrisoare deschisă adresată Maiestății Sale Reginei Maria și semnată de asociația Orfanii de război din Dobrogea, ai cărei membri se declarau „ultimii dezmoșteniți ai soartei din lumea întreagă”. Aceasta a fost publicată pe prima pagină a ziarului „Dobrogea Jună”, ediția din 26 ianuarie 1919.
 
Trebuie înțeles contextul istoric: Primul Război Mondial se încheiase, România suferise pierderi considerabile (umane și materiale), dar făcea parte din tabăra învingătorilor. Basarabia, Bucovina și Transilvania se uniseră cu Regatul României (Vechiul Regat), iar la Paris începuse Conferința de Pace ce avea să redeseneze harta politică și administrativă a Europei. Casa Regală a României și membrii Guvernului făceau vizite în orașele tricolore, mult încercate în Marele Război. Printre urbele vizitate s-a numărat și Iașiul, capitală a Moldovei și, totodată, centrul țării în timpul conflagrației mondiale, când Bucureștiul fusese sub ocupație germană.
 

Ținând cont de aceste aspecte, redăm materialul din ziar: “Profitând de pompa cu care a fost înconjurată vizita Maiestății Voastre în cea de a doua capitală a țării,… Excelența sa George Mârzescu, ministru al trebilor dinăuntru, a ținut să comunice, urbi et orbi, însemnata danie ce urmează a se face, pe provincii, orfanilor de război. Prin gura excelenței sale, vitejii morți din Moldova, Muntenia, Ardeal, Oltenia, Basarabia și Bucovina au primit asigurări că se pot odihni liniștiți: guvernul României Mari are toată solicitudinea pentru urmașii lor, lipsiți fără de vreme de sfatul și sprijinul părintesc. Dar Dobrogea, Majestate, n-a făcut ori nu mai face parte din teritoriul României? Sufletul și graiul nostru, biserica și școala noastră, până și jocurile noastre, ne-au spus întotdeauna că suntem, ne-au învățat neîntrerupt ca să fim români iar părinții noștri au murit ca atare, pentru o cauză de a cărei sfințenie ei s-au îndoit, Măria Ta, mai puțin decât oricare altul… În timp ce Românimea întreagă sărbătorește această isbândă a dreptății veșnice, în ziua în care România Mărită acoperă cu aripile ei protectoare pe fiii săi cei mai depărtați – noi, orfanii de peste Dunăre, ai căror părinți au contribuit, cu viața lor și cu norocul nostru, la făurirea acestei bucurii naționale, noi suntem îndepărtați până și de la mila publică…Nu jinduim la belșugul îmbuibaților… Ținem numai, Majestate, să afirmăm înaintea Tronului și a României întregi, dreptul nostru la existență. o existență demnă, meritorie și românească“.
 
Scrisoarea este impresionantă și scoate în evidență situația tragică în care se aflau numeroase familii din Dobrogea (județele Constanța, Tulcea, Caliacra și Durostor). Trebuie să facem câteva completări. Pe 1 decembrie 1917, la Iași, s-a înființat Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război, iar apoi, pe 22 aprilie 1918, Guvernul României a aprobat Dispozițiile generale referitoare la despăgubirea orfanilor de război. Primarii tuturor comunelor urbane și rurale au fost obligați să identifice toți copiii orfani de război și să îi înregistreze ca atare.

În această categorie intrau cei cu tați decedați în timpul și din cauza războiului, cei cu tații invalizi de război – internați sau în neputință de a se îngriji de ei, cei orfani de tată și cu mama fără posibilitatea de a-i crește și cei cu tați dispăruți în timpul conflagrației. În 1920 s-a stabilit că pe teritoriul existau 296.000 de orfani de război, dintre care 127.135 doar în Muntenia și Dobrogea.


Nemulțumirea publicată pe 26 ianuarie 1919 în Dobrogea Jună a pornit de la faptul că ministrul de interne, Mârzescu, nu a menționat explicit Dobrogea în discursul său de la Iași. Omiterea a fost fie o greșeală, fie a rezultat din considerarea provinciei pontice ca fiind laolaltă cu Muntenia (ambele făceau parte din Vechiul Regat). Dobrogea nu a fost însă exceptată de la despăgubiri, iar orfanii de război de aici au beneficiat de aceleași drepturi ca și cei din alte provincii.

Scrisoarea deschisă, despre care nu știm dacă a ajuns să fie citită de Regina Maria, rămâne totuși un document de natură să prezinte situația extrem de dificilă în care se aflau mii de familii din județul nostru, în acei primi ani de după Primul Război Mondial.
 
La 26 ianuarie 1984, într-o cercetare întreprinsă de către E. Bârlădeanu într-o necropolă plană de la Mangalia, anticul Callatis, a fost documentat un mormânt de inhumație feminin, din al cărui inventar făceau parte și o pereche de cercei din aur.

Bijuteriile sunt păstrate fragmentar în colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și sunt încadrate tipului de cercei de formă verigă cu pandantiv. Acesta din urmă este lucrat din tablă de aur, cu o formă tronconică, fațetat și din interiorul căruia iese un fir de aur, înnodat la capăt. Pe acesta a fost probabil fixată o mărgică din sticlă, o perlă sau o piatră prețioasă, astăzi pierdută.


Întregul mormânt, împreună cu inventarul său funerar a fost datat între secolele IV-V d. Chr.

Astfel de bijuterii ne amintesc întotdeauna că frumusețea este fragilă, însă în condițiile potrivite, ea poate rezista trecerii timpului.
 
Reclama zilei – Aprovizionați-vă de pe acum cu Cărbuni englezești Cardif. Se vinde cu prețuri cari desfid orice concurență. La cantități mari se fac reduceri. M. Embiricos&Comp – Str. Lascăr Catargiu no.28 Constanța. (1924).
 
Citește și:
Constanța de altădată. Cum se sărbătorea „Sfânta Zi a Unirii”