#ConstanțaEsteBine Ziua 248 – 5.09.2022. Astăzi sărbătoresc învățătura

Începe școala.

Chiar dacă se tot mută ziua propriu-zisă a începerii anului școlar, perioada rămâne aceeași: debutul toamnei. Vremea începe să se răcească, ziua să se scurteze, petrecem tot mai puțin timp în aer liber, așa că statul în săli de clasă, cititul și activitățile intelectuale se potrivesc ”natural” pe programul biologic.

Școala înseamnă ”învățătură”, adică procesul prin care se acumulează informații și se realizează descrierea lumii și a vieții.

Primim cărți și indicații despre cum să interpretăm tot ce vedem cu ochii fizici.
Cărțile sunt scrise de oameni pe care nu îi cunoaștem. Și ni se spune că ”trebuie” să-i credem pe cuvânt că aerul este format din niște chestii numite oxigen, hidrogen și azot (eu nu le-am văzut și nu le-am putut demonstra prezența, voi ați putut?), apa este și ea formată tot din asemenea ”chestii”, numite hidrogen și oxigen (tot ce am putut eu experimenta este senzația apei asupra corpului) iar pământul este într-un fel (simțurile mele îl percep, de multe ori, altfel decât ni se descrie în cărți).

Cu alte cuvinte, corpul meu are experiențele sale concrete, cu orice din lumea asta (aer, apă, foc, pământ, ca elemente de început, dar și restul de structuri ale lumii), iar cărțile și oamenii numiți profesori îmi spun o poveste despre cum pot să interpretez prin cuvinte aceste experiențe. Am primit de multe ori fraze de genul: ”nu este adevărat ce simți / vezi / auzi / miroși, este adevărat ce-ți spun eu că este”. În perioada comunistă în care am crescut, în copilărie, nu am pus la îndoială acest tip de programare mentală. Văzând că acest tip de manipulare continuă în prezent, am realizat că nu este vorba despre comunism, ci de o strategie mai cuprinzătoare de a explica lumea într-un fel.

Mi s-a părut interesant că cea mai mare parte a profesorilor pe care i-am întâlnit în lumea asta (și am întâlnit destui) nu aveau ei înșiși experiențele practice pe care le descriau artistic elevilor. Dar am întâlnit și profesori care realmente își aduceau experiența personală în procesul de învățare – și asta se simțea. De când am întâlnit astfel de oameni, i-am căutat și i-am urmărit, până am primit darul cunoașterii lor, atât cât s-a putut.

Prima mea amintire este a unei profesoare de geografie din clasa a V-a, care călătorise aproape în întreaga lume (și eram în plină perioadă comunistă!) și ne descria, cât reușea, ceea ce văzuse și simțise, nu numai ce scria în cărți. Descrierea Africii de nord, pe unde umblase în schimburi de experiență m-a făcut să iubesc cărțile de aventură și hărțile de geografie, până la a se transforma într-o pasiune pentru călătorie și descoperire. Învățătura transmisă în acest fel poate ghida eficient viața unui elev.

Această învățătură doresc să o celebrez astăzi. Cea în care învățătorul își aduce experiența în transmiterea mesajului și devine o parte din proces.

De când deschidem ochii în această lume învățăm continuu despre noi înșine și tot ce este în jurul nostru. Avem continuu ghizi care ne descriu drumul, iar învățătura nu este la voia sa, ci este foarte direcționată și îndreptată clar în direcții definite.

Când creștem suficient de mari și filtrul conștienței începe să funcționeze (pentru că este prezent și activ la toată lumea, chiar dacă îl amorțim cu distracțiile lumii), învățăm să ne alegem ghizii și profesorii.
Precum și modalitățile de învățare.

Moda timpului ne împinge spre zona de tehnologie, dar aceasta singură nu este capabilă să ofere învățătură ființei tridimensionale care suntem (unii spun că suntem multidimensionali, dar până nu am această experiență personală, povestesc doar ce trăiesc).

Sărbătorind astăzi începerea ”oficială” a școlii, mi-am propus să intru și eu într-un nou ”an școlar” al vieții, în care să învăț și să perfecționez o deprindere corporală pe care mi-o doresc de mult timp. Lucrez cu ea și la ea, dar îi acord minim de atenție (și uneori o neglijez) – ați ghicit despre ce este vorba: respirația.

Caut învățători și tehnici să-mi perfecționez și să-mi eficientizez respirația.

Corpul meu fizic are nevoie de o respirație eficientă mai mult decât de mâncare sau mișcare. Fără respirația corectă, toate celelalte funcții se derulează mult mai greu.

Am găsit tehnici noi, pe care doresc să le aplic, să le învăț și dacă se dovedesc utile și eficiente, să le pot oferi mai departe și altora, într-o modalitate simplă și practică, pentru viața noastră. Așa că intru și eu ”la școală” începând de astăzi, pentru următorul an de învățătură.

Sărbătoresc astăzi învățătura și școala, onorându-vă pe voi toți, care participați activ la sistem, care sunteți profesori sau elevi, ghizi sau îndrumători pentru alții, sau căutători neobosiți ai răspunsurilor la întrebările minții. Toți avem nevoie să ne ”reciclăm” periodic.

Să avem o zi interesantă, dinamică, activă și foarte prezentă astăzi. Începe școala.

Cu iubire, tuturor!

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda