#ConstanțaEsteBine Gălăgie și liniște

Vocea interioară din capul nostru vorbește continuu. Zgomotul mental este non-stop - indiferent dacă suntem treji sau dormim. Mintea pălăvrăgește continuu, pentru că asta știe să facă cel mai bine: să ruleze cuvinte.

Cele mai multe cuvinte spuse în interior sunt cuvinte de critică și de judecată. La adresa altora sau la adresa noastră. Auto-critica și auto-judecata se întâmplă continuu, 24 de ore, pentru că orice mic gest considerat "greșit" de standardele interioare este "taxat" rapid: „ce proastă am fost! Cum am putut face asta?", „iar nu m-am abținut", „iar am dat-o în bară" și tot așa.

Nu ne-am născut așa. Nu suntem „defecți" din naștere. Ne-am născut cu ochi luminoși și curiozitate natural„ față de lumea în care am venit.
Mintea a fost învățată și antrenată să facă așa de părinții noștri, apoi de profesori, de prieteni, de colegi, de mass-media, de tot ce-am citit și de exemplele tuturor celor din jur.

Când încercăm să deprogramăm mintea să nu ne mai auto-agreseze, folosim exerciții și tehnici tip „exercițiul" oglinzii propus de Louise Hay - în care ne spunem zilnic în oglinda „te iubesc, te valorizez, îmi place maxim de tine, ești minunată, ești realmente o persoană specială". Dacă repetam zilnic acest exercițiu, el începe să funcționeze. Vorbăria minții se schimbă, devenim mai încrezători în propriile puteri și încetul cu încetul, vocea critică se estompează. Dar poate apărea o altă voce a importanței de sine care ne face să ne simțim „diferit" de ceilalți - mai buni, chiar superiori.

Adică schimbăm o direcție cu alta opusă.
Cu alte cuvinte.....apare CONFLICTUL.
Și atunci, ce soluție avem?
Tăcerea interioară.
Oprirea dialogului continuu al minții. STOP MAȘINI.
Cum?
Exersând zi de zi - SECUNDE de tăcere interioară. Respirăm Contemplăm răsăritul sau apusul soarelui. Ascultăm păsările. Ne uităm în ochii copiilor sub 2 ani, așa cum se uită ei la noi. ÎN TĂCERE INTERIOARĂ. Fiecare secundă în plus, contează.
Acumulăm tăcere interioară, și mintea se va retrage, secundă cu secundă, din dominația să zgomotoasă. Este un exercițiu interesant. Merită să-l încercăm.
Măcar să vedem cum este.
După ce trăim o viață în gălăgia din cap, este o provocare să faci liniște.
Dar pentru asta suntem aici, acum.
Să experimentăm opțiuni.
Să aveți o săptămână liniștită, cu Tăcere interioară.
Vă iubesc.

Sursa text și foto: Facebook Zyanna Orinda