Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
04:08 29 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Un singur cod legislativ pentru construcții, urbanism și amenajarea teritoriului! Legea, în transparență decizională (DOCUMENT)

ro

14 Apr, 2022 00:00 1586 Marime text
  • Propunerile, sugestiile sau opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi transmise pe adresa Ministerului Dezvoltării
 
Ministerul Dezvoltării a elaborat un singur cod legislativ pentru construcții, urbanism și amenajarea teritoriului, care va înlocui cele 10 legi în vigoare, vechi de 30 de ani, modificate substanțial în ultimii ani.
 
În temeiul art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei aduce la cunoştinţa publicului textul următorului proiect de act normativ „Lege pentru aprobarea Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor”.
 
Propunerile, sugestiile sau opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi transmise pe adresa Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administraţiei, Bd. Libertăţii, nr. 16, Latura Nord, sector 5, Bucureşti, la adresa de e-mail: transparenta@mdlpa.ro, în termen de 30 zile calendaristice de la publicarea anunţului.
 
Reformarea cadrului normativ din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor reprezintă o prioritate asumată prin Programul de guvernare 2021 – 2024. Totodată, prin Planul Național Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Componenta 5 – Valul Renovării și Componenta 10 - Fondul Local România și-a asumat sistematizarea și codificarea legislației care să sprijine implementarea investițiilor în tranziția spre clădiri verzi concretizată prin intrarea în vigoare în primul trimestru al anului 2023 a Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor.
 
În acest context, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor reprezintă pilonul de bază a procesului de reformă a cadrului normativ și instituțional și are o importanță majoră pentru accelerarea procesului de dezvoltare a României.
Prin intermediul Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, reglementările din domeniile amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor precum și prevederile specifice din domeniile conexe (mediu, energie, transporturi, cadastru, proprietate, zone construite protejate și monumente istorice, gestiunea riscurilor naturale şi industriale etc.) vor fi corelate, simplificate, îmbunătățite și reunite într-o structură unitară în cadrul unui singur act normativ clar, coerent, stabil și adaptat realităților contemporane naționale, europene și internaționale, care să contribuie substanțial la:
  • dezvoltarea echilibrată și sustenabilă a teritoriului național;
  • simplificarea și digitalizarea proceselor administrative;
  • calitatea mediului construit și asigurarea dreptului constituțional la un mediu sănătos;
  • echilibrul între interesul general și cel individual, intre interesul public și cel privat;
  • stabilitatea și predictibilitatea mediului investițional și competitivitate economică;
  • implementarea accelerată a investițiilor.
 
Calitatea vieții oamenilor depinde în mod direct de spațiul în care trăiesc zi de zi, de modul în care acesta este planificat și organizat și de modul în care construcțiile sunt proiectate și realizate. Astfel, scopul reformei asumate prin elaborarea Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor are ca finalitate îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor atât din mediul rural, cât și din cel urban.
 
În vederea fundamentării Codului amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor au fost realizate o serie de analize de fundamentare atât în cadrul procesului de elaborare a tezelor prealabile, demarat în anul 2016 și finalizat prin aprobarea tezelor prealabile prin Hotărârea Guvernului nr. 298 din 10 martie 2021, cât și în cadrul procesului de elaborare a proiectului de Cod, demarat în anul 2019 în cadrul proiectului “Sistematizarea legislației din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi construcţiilor şi consolidarea capacității administrative a structurilor de specialitate din instituțiile publice centrale cu responsabilități în domeniu” SIPOCA 50.
 
Probleme principale identificate
 
Analizele realizate au evidențiat necesitatea îmbunătățirii, simplificării și adaptării cadrului legal din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor la nevoile și oportunitățile actuale de dezvoltare ale populației, precum și la perspectivele de creștere economică.
 
De la desființarea sistemului de planificare centralizată, instituțiile responsabile cu amenajarea teritoriului și urbanismul au acționat în sensul adaptării și modernizării sistemului de planificare, de proiectare și de execuție a construcțiilor în parametrii economiei de piață și ai democrației. Astfel, au fost făcute eforturi pentru construirea unui sistem de planificare spațială care să încurajeze o dezvoltare funcțională în condițiile unei economii de piață în formare, precum și pentru schimbarea percepției și discursului public pe acest subiect, dar în continuare sunt multe aspecte ce necesită optimizare.
 
Procesul de reglementarea a cunoscut de-a lungul timpului un parcurs sinuos, prevalând în anumite momente necesitatea dezvoltării economice mai rapide, transpusă printr-o relaxare a nivelului de normare iar în alte momente prevalând necesitatea creșterii calității și protejării intereselor economico-sociale ale tuturor actorilor interesați de la nivelul societății, transpusă prin standarde din ce în ce mai analitice și reactive la solicitările societății civile.
 
Pe cale de consecință, sistemul de reglementare și cel instituțional  este marcat de o multitudine de legi și alte acte normative aplicabile, având unele prevederi divergente sau chiar contradictorii, problematici supra-reglementate sau dimpotrivă altele neacoperite.
 
Mai mult decât atât, abordarea sectorială la nivelul instituțiilor centrale și elaborarea unor prevederi legislative care derogă de la domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor justificate de necesitate derulării cu rapiditate a proceselor de autorizare a afectat dezvoltarea coerentă și integrată în mediile urbane și rurale.
 
Două dintre legile care au pus bazele reproiectării sistemul de planificare în parametrii economiei de piață și ai democrației și de reglementare a domeniilor amenajarea teritoriului, urbanismului și construcțiilor au fost aprobate în urmă în urmă cu 20 de ani în cazul Legii nr. 350/6.06.2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 373 din 10 iulie 2001) și în urmă cu 30 de ani în cazul Legii nr. 50/29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 163 din 7 august 1991).
 
În timp, deși modificările au vizat îmbunătățirea cadrului normativ în aplicarea actelor normative au fost identificate o serie de probleme având ca principală cauză numărul mare și ritmul accelerat al modificărilor cadrului normativ din domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor și din domenii conexe, precum:
  • insuficienta corelare a actelor normative (contradicţii şi inadvertenţe în conţinutul actelor normative sau între actele normative);
  • vid legislativ, absenţa unor texte legale care să răspundă unor probleme concrete apărute în practica administrativă;
  • insuficienta claritate a unor prevederi și caracterul interpretabil al acestora;
  • ineficiența mecanismelor de control, proceduri inadecvate si ineficace în domeniul disciplinei și controlului în construcții.
 
Problemele menționate anterior au avut ca efecte, în principal:
  • aplicarea neunitară a legislaţiei la nivelul teritoriului naţional;
  • dificultăți în implementarea progamelor naționale de investiții;
  • dificultăți în realizarea controlului statului în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor în mod eficient;
  • vulnerabilizarea autorităţilor administraţiei publice locale responsabile cu aplicarea prevederilor legale;
  • creșterea numărului situaţiilor litigioase sau acţiunilor în justiţie, demonstrabile atât prin numărul din ce în ce mai mare de petiţii înregistrate la nivel central cât mai ales prin jurisprudenţa extrem de bogată din ultimii ani, care a dus inclusiv la anularea unor planuri de urbanism şi a unor autorizaţii de construire.
 
La nivelul autorităților, mai ales cele locale, această stare de fapt a avut ca efect îngreunarea formulării unui răspuns prompt la problemele concrete apărute în practica administrativă, dar și dificultăți economice și sociale cauzate de o dezvoltare teritorială incoerentă. La acestea se adaugă atât contextul cerinţelor comunitare pentru o mai bună guvernare (pe de o parte, simplificarea, coerența, stabilitatea legislativă și a sarcinilor administrative impuse asupra mediului de afaceri și îmbunătățirea încrederii cetățenilor în capacitatea autorităților de a proteja interesul public asupra celui privat), cât și legiferarea europeană dinamică a acestor domenii la nivel tehnic și procedural.
 
În plus, la nivelul dezvoltării teritoriale și urbane din România au fost identificate, mai ales în ultimii 30 de ani, o serie de probleme precum expansiunea necontrolată a perimetrelor construite, presiuni sporite asupra infrastructurii de transport și de utilități sau intervenții urbane ce cauzează perturbări în buna funcționare a localităților. Multe dintre aceste provocări se aliniază la tendințele mai largi manifestate și la nivel european sau chiar global. Altele sunt specifice României sau, în general, spațiului postsocialist, fiind legate de factorii politici, sociali și economici caracteristici economiilor în tranziție.
 
Ritmul rapid de schimbare pe care l-au suferit orașele în ultimele decenii și amploarea dezvoltării urbane neplanificate și necoordonate, necesită o reformă a planificării spațiale. Această schimbare este menită să integreze mai bine impactul globalizării și să sprijine dezvoltarea durabilă și schimbarea practicilor. Sistemele tradiționale s-au concentrat în principal pe reglementarea utilizării terenurilor și au fost suficient sincronizate cu obiectivele de dezvoltare și cu natura dinamică a orașelor contemporane.
 
Contextul actual în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor în care Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, își exercită prezenta inițiativă de codificare a legislației este istoric dominat de ritmicitatea în modificarea actelor normative care a generat o insuficientă corelare a legislației din domeniile conexe, precum și de insuficiența competențelor reale în domeniul planificării spațiale și al implementării investițiilor în cadrul departamentelor specifice ale administrației publice, aspecte care au generat decalaje în asimilarea și aplicarea cunoștințelor în planificarea și proiectarea urbană și la implementarea investițiilor în construcții și infrastructură.
 
Procesele de planificare a dezvoltării și construirii sunt, prin natura lor, procese care implică și afectează activitatea și viețile multor părți interesate. În acest context, înțelegerea, acceptarea și integrarea proceselor de planificare sunt esențiale pentru ca amenajarea teritoriului și urbanismul să fie asumate și considerate eficiente. Educația, transparența, participarea publică sunt atât principii care stau la baza procesului de planificare, cât și premise ale performanței acesteia. Într-o țară în care chiar noțiunea de „planificare” a fost asociată, în cadrul istoriei sale recente, cu politici impuse centralizat, construirea acceptării și conștientizării publice a unei noi perspective a planificării necesită în continuare un exercițiu susținut de comunicare și educare.
 
Din analiza diagnostic elaborată pentru fundamentarea proiectului de Cod, principalele problemele identificate la nivelul domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor sunt gurpate mai jos în 4 categorii:
 
  1. Probleme principale identificate la nivelul domeniului amenajării teritoriului:
  • instrumente de amenajare a teritoriului neadaptate necesităților reale de dezvoltare spațială și a schimbărilor demografice din ultimele decenii;
  • abundența numărului de exerciții de planificare strategică care a dus uneori la o abordare de tipul „formă fără fond” a unora dintre acestea și o necorelare între diferitele documente de planificare;
  • abordarea deficitară din punct de vedere legislativ și instituțional a zonelor metropolitane;
  • absența unei structuri instituționale adecvate de coordonare și suport în domeniul amenajării teritorilui și capacitate tehnică insuficientă la nivelul autorităților publice locale;
  • necesitatea restructurării și actualizării secțiunilor PATN cu accent pe corelarea acestora cu strategiile și planurile adoptate la nivel național;
  • proceduri anevoioase de avizare a documentațiilor de amenajare a teritoriului care determină ineficiența sistemului actual întrucât impune un mare consum de resurse (timp, bani) fără a avea impact real asupra fondului și calității documentației avizate, a implementării ulterioare pe teren sau a produsului final;
  • deficiențe în ceea ce privește participarea publicului în activitatea de amenajare a teritoriului și urbanism;
  • abordare deficitară a elementelor de patrimoniu cultural și natural.
  1. Probleme principale identificate la nivelul domeniului urbanism
  • urbanizare difuză și slaba colaborare între mediul urban și periurban din cauza reglementării deficitare vizavi de zonele urbane funcționale la nivelul localităților;
  • lipsa acțiunilor de control și limitare a urbanizării;
  • exercitarea abuzivă a dreptului de construire, în anumite situații;
  • carențe la nivelul documentațiilor de urbanism prin insuficienta corelare a conținutului acestora atât pe verticală, cât și pe orizontală;
  • proces de autorizare anevoios, birocratic, bazat în mare măsură pe transmiterea documentației prin mijloace tehnologice și birocratice insuficient adaptate contextului actual (hârtie, semnături olografe, ștampile instituționale), responsabilitatea urmăririi și trecerii de la o etapă a avizării la alta fiind în principal a inițiatorilor, nu a autorităților implicate, un aspect ce presupune o povară financiară și logistică asupra inițiatorilor;
  • formalism ridicat în informarea și participarea comunității în deciziile de planificare și dezvoltare;
  • preponderența unui control axat pe conformitatea documentelor, și nu pe calitatea lor sau pe impactul asupra mediului construit și asupra calității vieții cetățenilor;
  • necesitatea unor instrumente specifice pentru o dezvoltare urbană integrată și sustenabilă;
  • insuficienta definire a conceptului de gestiune urbanistică integrată a operațiunilor urbanistice;
  • absența unor reglementări distincte de contencios administrativ specific amenajării teritoriului și urbanismului;
  • reglementarea defectuoasă a prevalenței interesului public asupra celui privat.
  1. Probleme principale identificate la nivelul domeniului construcțiilor
  • definirea incompletă a rolurilor și răspunderii a factorilor implicați;
  • deficit legislativ privind aplicarea și urmărirea cerințelor fundamentale ale construcțiilor;
  • deficiențe în legătură cu procedurile de control privind respectarea condițiilor din avize;
  • carențe privind stadiile ciclului de viață al investiției;
  • proces  uneori deficitar de realizare a recepției;
  • limitări de soluție tehnică, buget și valabilitate la nivel de studiu de fezabilitate și documentație de avizare a lucrărilor de intervenție;
  • proces de proiectare deficitar și dificil de revizuit în timp;
  • legislație permisivă privind intrarea în legalitate a construcțiilor executate fără autorizare de construire;
  • lipsa certificării tehnico-profesionale a operatorilor economici;
  • sistem deficitar de acordare și restituire a avansurilor în construcții;
  • neclarități și măsuri excedente privind sistemul de asigurare;
  • dublarea nejustificată a garanției de bună execuție în contractele de lucrări;
  • control uneori  deficitar al calității în construcții;
  • inexistența unui sistem de stabilire a indicatorilor de costuri cu rol de referință.
  1. Probleme principale identificate la nivel sistemic/orizontal
  • procesul accelerat și continuu de modificare a actelor normative care conduce la o legislație necorelată, reglementări imprecise sau interpretabile;
  • terminologia insuficient corelată sau lipsa unor definiții;
  • insuficienta adaptare a anumitor acte normative la contextul actual;
  • neadaptarea legislației și procedurii de lucru a instituțiilor și autorităților publice implicate la evoluția tehnică și tehnologică;
  • capacitatea administrativă și tehnică redusă a instituțiilor și autorităților publice implicate;
  • bănci de date teritoriale necorelate sau incomplete/neactualizate pentru zonele cărora li se adresează planurile și strategiile;
  • absența/insuficiente mecanisme de monitorizare și sancționare detinute de către autorități;
  • insuficiente prevederi de contencios administrativ specializat;
  • inexistența completurilor de judecată specializate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor;
  • insuficienta corelare a fiscalității cu procesele de dezvoltare.
 
Conform tezelor prealabile aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 298 din 10 martie 2021, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor este structurat în cărți, părți, titluri, capitole și secțiuni. Datorită interrelaționării primelor două componente, acestea sunt tratate împreună în Cartea I a actul normativ, intitulată „Despre amenajarea teritoriului și urbanism”, iar în Cartea a II a ”Despre construcții” au fost incluse prevederi privind domeniul construcții.
 
În cadrul proiectului Codului se propune structurarea reglementărilor din domeniile de interes în două părți complementare care împreună vor reglementa cadrul legal, pornind de la amenajarea teritoriului și trasarea de linii strategice directoare, ajungând la planificarea urbanistică operațională, autorizarea executării lucrărilor de construcții până la abordarea întregului ciclu de viață al construcțiilor, etapele de derulare ale unei investiții, roluri și responsabilități, etc.
 
Mai multe detalii despre proiect, regăsiți în secțiunea „Documente”.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.


Citește și:

Pregătiri pentru sezonul estival! Vega Turism SA, firma controlată de Gabriel Comănescu, își amenajează plaja din Mamaia

 
 
 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii