Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:30 24 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Mâine este ziua de naştere a ierarhului Tomisului Fascinanta poveste de viaţă a ÎPS Teodosie. De la strungar la arhiepiscop (galerie foto)

ro

11 Dec, 2013 00:00 4657 Marime text
Pe 12 decembrie, Arhiepiscopul Tomisului ÎPS Teodosie împlineşte 58 de ani. S-a născut în 1955, într-o familie de buni creştini, Procopie şi Elisabeta Petrescu, în localitatea Gheorghieni, judeţul Suceava, fiind cel de-al şaptesprezecelea copil şi ultimul, primind la botez numele de Macedon.
 
Copilăria şi-o petrece în localitatea natală, alături de părinţii săi, oameni cu frică de Dumnezeu, de la care a învăţat primele noţiuni creştine. A urmat şcoala generală la Dorna-Arini, din judeţul Suceava, între anii 1962-1970. Ulterior, între anii 1970-1975 a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar între anii 1976-1980 - Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde îşi va lua licenţa în Teologie la disciplina „Îndrumări Misionare", avându-l ca îndrumător pe regretatul pr. prof. univ. dr. Petre David. Se înscrie la doctorat în octombrie 1980, specialitatea „Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba Ebraică". După promovarea examenului de admisibilitate, a trecut la elaborarea tezei de doctorat. În anul 1982 este încadrat cântăreţ bisericesc la paraclisul patriarhal „Sf. Antim", iar la 1 octombrie 1986 a fost titularizat, prin concurs, în postul de asistent universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti, secţia Practică.
 
Tuns în monahism
 
În anul 1987 a intrat la Schitul Crasna (jud. Prahova) ca frate de mănăstire şi unde a fost tuns în monahism, la 6 decembrie 1990, primind numele de Teodosie. La 24 februarie 1991 este hirotonit ieromonah, având ca atribuţiuni activitatea de asistenţă religioasă şi de misiune caritabilă la spitale şi casele de copii orfani din Bucureşti. În perioada 1 octombrie 1992 - 1 aprilie 1993 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea Birmingham din Anglia. Ca slujitor al Domnului, a desfăşurat o intensă activitate liturgică şi omiletică la Catedrala Patriarhală, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, la Paraclisul „Sf. Ecaterina" al Facultăţii de Teologie, iar ca preot misionar, în cadrul programului de asistenţă religioasă şi caritativ-filantropică „Diaconia" de la Centrul Patriarhal.
 
Ridicat la rang de episcop-vicar
 

La 22 martie 1994 Sfântul Sinod al BOR l-a ridicat la rangul de arhimandrit şi a aprobat alegerea sa în funcţia de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu titlul de Snagoveanul. În ziua de 3 aprilie 1994, la biserica „Sf. Spiridon cel Nou" din Bucureşti, a fost hirotonit Arhiereu. În anul 1999 obţine titlul de Doctor în Teologie, cu teza „Cartea psalmilor şi importanţa ei în viaţa pastoral-misionară a bisericii". Din anul 2000, Prea Sfinţia Sa este înscris la cel de-al doilea doctorat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia Muzică Bisericească, obţinând titlul de Doctor în Muzică, în decembrie 2005.
 
Ales pentru scaunul vacant de Arhiepiscop al Tomisului
 
Ca urmare a sănătăţi precare în care se afla, IPS Lucian Florea Tomitanul, Arhiepiscopul Tomisului, a depus cererea de retragere la pensie şi Sfântul Sinod întrunindu-se în aula Palatului Patriarhiei în ziua de 21 februarie 2001, sub Preşedenţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, i-a aprobat retragerea la pensie la vârsta de 78 de ani. De asemeni, Prea Fericirea Sa a arătat că Sfântul Sinod a chibzuit în şedinţa sa din 4 octombrie 2000, ca voturile membrilor Colegiului Electoral să se îndrepte spre doi candidaţi: PS Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului şi PS Teodosie Snagoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Colegiul Electoral Bisericesc a declarat ales pentru scaunul vacant de Arhiepiscop al Tomisului pe Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul. În aceeaşi zi, la 21 februarie 2001, Sfântul Sinod a examinat, a cercetat canonic şi a validat alegerea de către Colegiul Electoral Bisericesc a Prea Sfinţitului Teodosie Petrescu în scaunul de Arhiepiscop al Tomisului. În prezent este şi prorector la Universitatea Ovidius din Constanţa.
 
Întronizat în Duminica Floriilor
 
Festivitatea de Întronizare a Înalt Prea Sfinţitului Teodosie a avut loc la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Constanţa, în ziua de 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, în cadrul Sfintei Liturghii, slujba fiind oficiată de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod, preoţi şi diaconi, în prezenţa a mii de credincioşi.
 
Pe 12 decembrie, 2008, cotidianul ZIUA de Constanţa a publicat un interviu acordat de Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. (/stiri/deschidere-editie/ips-teodosie-ca-la-20-de-ani-galerie-foto-si-audio-246034.html)
Aţi ajuns o înaltă faţă bisericească, dar părinţii vă pregătiseră o altfel de carieră... v-au trimis, la un moment dat, să învăţaţi strungărie...
 
Au vrut, dar încă nu am învăţat. Au vrut pentru că erau mai mulţi tineri care lucrau la o întreprindere de lângă oraş. Făceau naveta şi se gândiseră că ar putea să aibă şi ei această bucurie. Să fac naveta, să merg ziua la muncă, iar seara să vin acasă, să port grijă de gospodărie. Şi pentru că iubeam munca şi animalele, şi îmi plăcea să fie făcute toate la locul lor şi îl însoţeam pe tata la toate treburile, iar cu surorile făceam împreună toate treburile, şi fânul şi cartofii. Au gândit că aş fi potrivit pentru gospodărie, pentru că îngrijeam de animale, chiar am muls vacile de la vârsta de 6 ani şi aveam o pasiune, iubeam foarte mult animalele. S-au gândit că, dacă iubesc gospodăria, ar fi bine să rămân în gospodărie şi sigur că eu nu am gândit dintr-o dată altceva.. dar pentru că mi-a plăcut să învăţ, să citesc, sigur am vrut să le îmbin. Nu vedeam eu atunci, copil fiind, cum aş putea să le îmbin şi gospodăria şi o pregătire intelectuală şi o muncă intelectuală. Da... eu trebuie să spun că am avut o copilărie nu bogată material, dar foarte frumoasă şi foarte tihnită.

Fiind prima casă din sat, nu prea m-am jucat, că nu aveam cu cine. M-am jucat oarecum cu surorile mele mai mari. Şi cu nepoţii, că am nepot mai mare decât mine cu un an. Nu am fost un iubitor de sport în copilărie, aşa cum sunt copiii. Copilăria s-a contopit mai mult în muncă. Chiar de la 6 ani, şi nu m-a pus nimeni, eram supărat pe mama dacă nu mă trezea de dimineaţă să merg pe deal, destul de departe şi chiar de cu noapte, la vite, să le mulg, să le îngrijesc. Îi era milă şi eram supărat dacă nu mă trezea vreodată. De multe ori dormeam iepureşte, ca să mă trezesc eu singur. Sigur că îmi aduc aminte multe momente frumoase. Cele mai frumoase au fost cele petrecute lângă părinţi, pe care îi iubeam foarte tare sau aşteptam la sărbători să vină fraţii mai mari acasă. Acestea erau momentele cele mai frumoase, că veneau acasă, ei lucrau departe. Eu eram cel mai mic. Veneau acasă cu toţii şi era o atmosferă minunată.

Cred că asta este cea mai frumoasă pentru orice familie. Să fie cât mai mulţi, să se bucure împreună. Trebuie să spun că au fost câteva momente când s-a terminat totul şi au existat situaţii când n-am mâncat nimic în zilele acelea, dar ne-am găsit şi mi se pare că au fost cele mai frumoase zile de sărbătoare. Să ştiţi că belşugul de bucate nu aduce fericirea. Fiind împreună, aceasta era cea mai mare bucurie. Noi ne-am iubit unii pe alţii şi ne-am îngrijit hainele foarte bine. Noi nu aveam decât un singur rând de haine şi de aceea eram cei mai eleganţi şi mai îngrijiţi.
 
Se spune că cei care provin din familii numeroase îşi doresc copii. Nu v-aţi dorit niciodată urmaşi?
 
Nu. Niciodată n-am regretat calea pe care am luat-o. Poate, când eram prin în clasa a VIII-a, în primul an de seminar, m-am gândit în treacăt, crezând că mă voi căsători. Dar, în anul II de seminar, eu am fixat în inima mea că voi merge pe calea aceasta. Şi, atunci, era inutil să mă gândesc la urmaşi. Ştiam care îmi este drumul. Nu puteam să mă abat. Drumul îl alegem noi, Dumnezeu nu alege niciodată înaintea noastră.
 
Când eraţi mic şi vă întreba lumea ce vreţi să fiţi când veţi fi mare, ce răspundeaţi?
 
Mi-aş fi dorit să fiu contabil, pentru că de aceea am urmat Liceul Economic, dar, pe atunci, nu mă gândeam să devin preot. Nu ştiam sigur ce voi urma, dar, în primul rând, vroiam să-mi asigur un viitor. Surorile mai mari făcuseră liceul cu specializare contabilitate”
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii