Furnizorii privați avertizează! Sistemul de îngrijire a vârstnicilor riscă să intre în blocaj. Costurile și noile reguli împing centrele în „zona gri”

Sistemul de îngrijire a persoanelor vârstnice din România riscă să ajungă într-un blocaj major, după înăsprirea regulilor pentru centrele sociale. Furnizorii privați avertizează că standardele și costurile actuale au împins o parte dintre fostele cămine spre o „zonă gri” de funcționare, în timp ce numeroase familii nu își permit un centru privat, dar nici nu îndeplinesc criteriile pentru un loc într-un cămin public, conform stiripesurse.ro.

Cazul centrelor din Bihor a readus în atenție o problemă mult mai amplă a sistemului social românesc: ce se întâmplă cu bătrânii care au nevoie permanentă de îngrijire, dar nu au acces la un centru public și nici 6.000-7.000 de lei lunar pentru unul privat?

Katia Cicală, avocată și președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale, explică, într-o intervenție pentru MEDIAFAX, că modificările legislative introduse după scandalul „azilelor groazei” au înăsprit puternic condițiile de licențiere.

Efectul, susține aceasta, este că o parte dintre furnizorii care aveau deja spații, personal și beneficiari au început să caute alte forme juridice prin care să continue activitatea.

Foste cămine de bătrâni au început să caute alte forme de funcționare

„Există foste cămine de bătrâni care nu au reușit să-și mai obțină licența din cauza condițiilor extreme. Având deja locațiile funcționând, având deja persoane care erau acolo și primeau aceste servicii, unii dintre ei de ani de zile, au fost nevoiți să caute alte soluții”, afirmă Katia Cicală.

Una dintre variante este desfășurarea activității sub codul CAEN 8710, destinat serviciilor de îngrijire medicală în regim rezidențial.

Problema, spune reprezentanta furnizorilor privați, este că între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății există interpretări diferite asupra unor activități care, în practică, ajung să se suprapună.

„Spre exemplu 8710 s-a transformat în «servicii de îngrijire medicală în regim rezidențial», care apreciem noi că este un cod legal de funcționare, însă există contradicții între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, pentru că, practic, se desfășoară cumva aceeași activitate de îngrijire a persoanelor vârstnice. Însă toate aceste persoane vârstnice sunt persoane cu probleme grave de sănătate, care primesc în fiecare zi îngrijiri medicale”, explică aceasta.

O altă soluție: bătrânul închiriază camera și primește separat îngrijire și mâncare


Alți furnizori au mers și mai departe și au schimbat complet modul de organizare.

Spațiul este închiriat persoanei vârstnice, iar serviciile sunt contractate separat. Bătrânul poate primi asistență medicală la domiciliu, în timp ce mâncarea este asigurată de o firmă de catering.

Din punct de vedere juridic, susține Katia Cicală, modelul este legal.

„Un om care închiriază o cameră este în domiciliul lui. Și atunci, el poate să primească îngrijire medicală la domiciliu, poate să primească mâncarea printr-o societate de catering. Din punctul de vedere juridic este legal”, afirmă avocata.

Apare însă o nouă problemă pentru autorități. Dacă spațiul reprezintă domiciliul persoanei, controalele specifice unui centru social nu mai pot fi realizate în aceeași manieră.

Ministerul Muncii ar ajunge, practic, în situația de „a intra în casa fiecărui bătrân”, explică președinta PFPSS.


Modelul comunităților asistate nu este însă o invenție românească. În alte state există ansambluri de locuințe sau clădiri în care vârstnicii aleg să trăiască împreună și beneficiază de servicii comune sau de îngrijire specializată.

Cazul din Bihor a scos la suprafață problema „zonei gri”

Discuția a căpătat o nouă amploare după cazul centrelor din Bihor și controversele privind modul în care erau îngrijite persoane vârstnice sau vulnerabile.

Katia Cicală precizează că Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale nu susține funcționarea ilegală a unor centre.

„Nu vom susține niciodată o funcționare ilegală. Legea trebuie să fie respectată pentru că de aceea ne aflăm într-un stat de drept”, afirmă aceasta.

Reprezentanții sectorului privat susțin însă că problema nu poate fi rezolvată exclusiv prin controale și închiderea centrelor care nu mai îndeplinesc standardele.

În lipsa unor alternative, beneficiarii trebuie mutați, iar sistemul public nu are suficiente locuri pentru a-i prelua.

Un loc într-un centru privat ajunge la minimum 6.100 de lei pe lună

Una dintre cele mai mari probleme este costul.

Potrivit datelor prezentate de reprezentanții furnizorilor, aproximativ 6.100 de lei pe lună reprezintă costul minim la care un centru privat poate funcționa legal pentru fiecare beneficiar, în actualele condiții.

Standardele impun cerințe privind suprafața disponibilă pentru fiecare pat, numărul persoanelor cazate într-o cameră și personalul necesar.

„La ora actuală, condițiile impun două-trei paturi în cameră, o suprafață mare pe pat, un număr foarte mare de personal, care ridică foarte mult costul. După standardele actuale, costurile sunt imense și oamenii nu și le permit”, spune Katia Cicală.

Aici apare ceea ce furnizorii descriu drept una dintre marile „găuri” ale sistemului.

Un bătrân cu o pensie sub 6.000 de lei și care are rude în viață poate să nu îndeplinească criteriile pentru accesul într-un centru public. În același timp, venitul său nu este suficient pentru plata unui centru privat.

Căminele publice sunt destinate în principal persoanelor fără venituri și fără susținători, iar multe dintre ele au deja locurile ocupate și liste de așteptare, potrivit scrisorii comune transmise autorităților de PFPSS și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici.

Propunerea furnizorilor: cămine de bătrâni „cu două, trei sau cinci stele”

Furnizorii privați cer schimbarea sistemului și propun inclusiv o categorisire a centrelor în funcție de nivelul de confort și serviciile oferite.

Modelul ar putea semăna, cel puțin din perspectiva clasificării, cu cel utilizat în industria hotelieră.

„Cămin de bătrâni cu două stele, cu trei stele sau cu cinci stele și atunci standardele să fie diferite. Cunosc foarte, foarte mulți oameni care își doresc cu disperare să-și aducă părinții, bunicii într-un astfel de loc, dar nu își permit să plătească”, afirmă Katia Cicală.

Ideea este ca standardele esențiale privind siguranța și îngrijirea să fie respectate, dar nivelul de confort și anumite condiții de cazare să poată fi diferențiate.

Astfel, familiile ar putea alege un centru în funcție de posibilitățile financiare.

„Un om care nu are bani să poată să meargă acolo, să fie îngrijit, pentru că este mai bine să fie îngrijit într-un centru specializat decât să moară singur în casă pentru că nu își permite să fie dus într-un centru cu un cost mai mare”, avertizează președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale.

Aproximativ 700 de centre private funcționează în România

În România există aproximativ 700 de centre private care oferă servicii de îngrijire pentru persoanele vârstnice.

Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici au transmis autorităților o scrisoare deschisă prin care solicită modificarea cadrului legislativ și consultarea sectorului înaintea unor noi schimbări.

„Dacă s-ar relaxa procedura de licențiere, toți acești furnizori ar reveni în sistem. Încercăm și facem apel la autorități și special la Ministerul Muncii să ia în considerare materialul nostru și să ne consulte pentru modificarea legislației”, conchide Katia Cicală.

Citește și:
Comisia de disciplină a CJ Bihor analizează situația de la DGASPC, la solicitarea ministrului Muncii