Artă populară pe coajă de ou. O colecție bogată la Muzeul de Artă Populară din Constanța

Joia Mare este ziua din Săptămâna Patimilor când se vopsesc ouă roșii, pentru că este ziua când Iisus a fost răstignit pe cruce. Culoarea consacrată a oului de Paște este roșul, deoarece amintește de sângele care s-a scurs din rănile Mântuitorului.

Potrivit reprezentanților Muzeului de Artă Populară Constanța, oul simbolizează totodată perfecțiunea creației, dar și mormântul Mântuitorului care s-a deschis în ziua Învierii. De aceea, ciocnind ouăle roșii, credincioșii rostesc formulele „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!”, spre mărturisirea celei mai mari minuni a creștinătății, Învierea lui Iisus Hristos.

Meșteșugul artistic al încondeierii ouălor de Paște a fost consemnat prima dată la 1700 de către Antonio Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care descrie obiceiurile de Paşti de la Curtea Domnească din Bucureşti.
Ouăle astfel decorate se numesc „închistrite” - în Moldova, Bucovina de Nord, Banat și „încondeiate” sau „scrise” - în Valahia și Ardeal, dar se făceau în zona Vrancei și ouă „în relief” cu ceară de albine colorată aplicată pe coaja oului.

Pentru decorarea ouălor de Paști, se foloseau borcane de lut pentru prepararea culorilor și „chișița” sau „condeiul” - un bețișor cu un tub din alamă prin care picură ceară de albine fierbinte, pentru trasarea motivelor.

În vechime, toate culorile se preparau de gospodine numai din buruieni, din flori , frunze și fructe, din lemn de diferite esențe, apoi s-au folosit prafuri și aniline cumpărate de la prăvălii.

Rețetele vopsitului ouălor cu plante sunt numeroase. Roșul se obținea din sfeclă roșie, galbenul și nuanțele de maro din frunze de dud sau arin, din răchită, sunătoare și coji de ceapă. Culoarea albastră se scotea din flori de viorele. Pentru verde se întrebuințau drobița, frunze de nuc, coaja de arin și măr dulce. Pentru culoarea neagră se utilizau coaja verde a nucilor, rădăcina de ștevie, fructe coapte de boz. Culorile se fixau cu piatră acră sau alaun, mai punctează sursa citată. 


Desenarea ouălor cu condeiul presupune îndemânare și pricepere. Se începe cu împărțirea câmpurilor ornamentale cu linii trasate cu ceară, apoi oul este introdus pe rând în culori, de la cea mai deschisă culoare la cea mai închisă, pe măsura îmbogățirii desenului pe fiecare spațiu. La sfârșit, ceara se șterge cu o cârpă încălzită, rămânând o compoziție policromă de o rară frumusețe.

Motivele reprezentate pe ouă sunt inspirate din natură, din viața rurală și cea spirituală: crucea, pristolnicul, steaua, calea rătăcită, frunza de stejar, crenguța bradului, spicul de grâu, albina, coarnele berbecului, uneltele de muncă, cusăturile de pe cămăși.

În patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța se află o colecție de ouă încondeiate achiziționate din sate specializate în acest meșteșug din Bucovina precum: Paltinu, Vicovu, Sucevița, Vatra Moldoviței, Brodina și Lupcina; din Bran și Câmpulung Muscel - Muntenia; din Maramureș, dar și din Dobrogea, unde ouăle se „scriau” cu ceară în bicromia alb-roșu, meșteșugul fiind învățat local de la femeile pricepute venite în Dobrogea din nordul Moldovei.


Citește și:


Florin Mitroi, mesaj special pentru toți cetățenii județului cu ocazia Sărbătorilor Pascale