Daniel Daianu Cat de potrivite sunt programele sprijinite de FMI? - 05.03.2009

Comunicat de presă - Bruxelles, 5 Martie 2009

Daniel Dăianu : Cât de potrivite sunt programele sprijinite de FMI?

Recent, comisarul Joaquín Almunia a declarat că statele din zona euro care se confruntă cu dificultăţi majore, ar putea beneficia de asistenţă din partea celorlalte state membre. Afirmaţia aceasta poate fi privită în conjuncţie cu înclinaţia Germaniei de a considera, eventual şi chiar dacă cu reticenţă, un astfel de demers. Fiindcă pericolul asupra zonei euro ar putea creşte exponenţial în caz că un  mecanism de solidaritate nu este disponibil. Cu toate acestea, mă întreb de ce acest semnal de răspuns colectiv nu este dat şi pentru statele ce nu fac parte din zona euro. Las la o parte lipsa de solidaritate dintre noile state membre din UE care, în opinia mea este un indiciu că aceeaşi abordare ce a fost atribuită de către unii dintre oficiali lor omologilor din ţări vechi ale UE a prevalat: tentaţia de a adopta  politici în spiritul “scapă cine poate,” în locul formulării unui răspuns politic eficient şi ferm pentru combaterea crizei financiare.

Din nefericire, noile state membre au fost, practic, lăsate să se descurce singure în vreme ce Comisia Europeană şi celelalte instituţii specializate din UE le analizează cererile de la caz la caz. Această abordare nu este neapărat una rea, cu condiţia ca asistenţa oferită să fie una corespunzătoare. Dar este deja aparent faptul că baze analitice ale pachetelor adoptate pentru Letonia şi Ungaria nu sunt adecvate. Reducerea dezechilibrelor mari este fundamental o decizie corectă. Dar felul în care se face acest lucru este extrem de important. Spre exemplu, deficitul extern este probabil să se diminueze, vrând-nevrând, deoarece influxul de capital străin se va diminua în mod dramatic în noile state membre. Aici apare o problemă: trebuie ca deficitul bugetar să fie micşorat considerabil în timp ce sectorul privat îşi restrânge activităţile puternic? O politică bugetară care se bazează pe reduceri brutale ale cheltuielilor şi, adesea, pe creşterea impozitelor, într-o perioadă în care sectorul privat îşi diminuează operaţiunile, ar înrăutăţi situaţia economică fără îndoială. Pro-ciclicitatea unei politici economice trebuie evitată atât în perioade de recesiune cât şi în perioade de expansiune economică. În plus, dacă bugetele publice nu sunt de vină în principal pentru mărimea deficitelor de cont curent de ce ar trebui ele să fie, în primul rând, sub povara încercării de reducere a dezechilibrelor externe? Să ne aducem aminte de criza asiatică de acum circa un deceniu. Este îndreptăţit să subliniem constrângerea valutară intensă sub care funcţionează noile state membre din UE care nu fac parte din zona euro - în condiţiile fugii capitalurilor, apetitului pentru risc cvasianulat şi când obligaţiuni pe termen scurt masive ajung la scadenţă. Sunt de acord că este nevoie de politici bugetare care să ţină cont de imposibilitatea de a face emisiuni de obligaţiuni în condiţiile crizei internaţionale, ceea ce implică deficite bugetare sub control. Pe de altă parte, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale trebuie să ţină cont de circumstanţele actuale extraordinare, mai cu seamă declinul economic generalizat în lume, care pune la îndoială o politică de stabilizare ce împovărează politica bugetară excesiv.

De asemenea, politicile trebuie să identifice căi de descurajare a atacurilor speculative asupra monedelor noilor state membre. Nici reducerea drastică a cheltuielilor bugetare nu va fi de mare ajutor în această privinţă. Dacă se va produce încărcare excesivă a politicii bugetare, intrarea într-un cerc vicios este de neevitat, ceea ce va complica şi mai mult lucrurile. Iar asta fără a menţiona consecinţele sociale şi, poate, politice ale unei astfel de dinamici nefericite a lucrurilor.

Nu este o întâmplare că şeful Băncii Mondiale, Robert Zoellick, şi alţii au atras atenţia asupra pericolului unui nou clivaj în UE. Este posibil ca unii dintre prietenii noştri americani să aibă o perspectivă strategică mai clară decât mulţi politicieni europeni. Comisia Europeană ar trebui să aibă deschiderea necesară în conceperea unei abordări comune pentru asistarea noilor state membre. Să sperăm că reuniunea Ecofin de la mijlocul lunii martie o va transforma în realitate. În acelaşi sens, când FMI este implicat în pachete de asistenţă trebuie să ne gândim dacă abordarea sa tradiţională în ceea ce priveşte corectarea dezechilibrelor macroeconomice este adecvată. Mai ales în circumstanţele actuale.

  Daniel Dăianu - europarlamentar PNL (ALDE), membru în Comisia pentru bugete şi în Comisia pentru afaceri economice şi monetare a Parlamentului European