Constanţa de odinioară Ruleta Cazinoului a salvat vistieria oraşului (galerie foto)

Constanţa anului 1930, în plină criză economică. Administraţia continua lupta pentru revigorarea situaţiei financiare pe baza turismului. Modernizarea şi dotarea plajelor, a sanatoriilor, construirea de drumuri pentru atragerea turiştilor şi, implicit, creşterea bugetelor.
 
Campania de promovare a obiectivelor din judeţul Constanţa a fost mai intensă decât în 1929, primul an de criză. După îndelungi întâlniri şi discuţii, s-a decis ca jocurile de noroc să fie autorizate în staţiunile balneoclimaterice constănţene, în ciuda reticenţelor multora. Aceasta părea să fie una dintre puţinele soluţii pe care Constanţa le avea pentru a ajunge pe linia de plutire, aşa că senatorii şi membrii Camerei au dat într-un final undă verde funcţionării cazinourilor.
 
Este de netăgăduit că funcţionarea Cazinoului a animat Constanţa, scriau ziariştii de la „Farul“. Concesionarii Cazinoului, Gheorghiu Iancu, Albert Manuah şi Iacob Navon, şi-au îndeplinit cu corectitudine obligaţiile faţă de stat şi de comună. „Administraţia publică şi-a asigurat un venit mare din funcţionarea Cazinoului. Ar fi de dorit ca activitatea Cazinoului să continue şi iarna. Multe motive militează pentru aceasta. Cazinoul ar atrage vizitatori şi în timpul iernii şi mai ales de sărbători, dând oraşului o înviorare economică: Constanţa este foarte mult cercetată în timpul iernii de multe vapoare care încarcă şi descărcă mărfurile aici, Dunărea fiind îngheţată. Comuna şi statul şi-ar asigura noi venituri pentru asistenţa publică şi spitale. Iată atâtea avantaje care ar justifica pe deplin măsura de a se îngădui Cazinoului să funcţioneze şi iarna. Funcţionarea Cazinoului ar face să dispară puzderia de tripouri clandestine sau pe faţă, neputându-se exercita un control sever şi permanent. În definitiv, funcţionarea Cazinoului este în funcţie de interesele mari ale municipiului Constanţa.“
 
Tot în 1930, în Carmen Sylva, Techirghiol, Mangalia sau Eforie, s-au investit sume importante pentru modernizarea obiectivelor turistice. Turiştii de pe întregul continent au fost atraşi de îmbunătăţirile pe care autorităţile le-au făcut cu mari eforturi. Sunt puse în circulaţie primele trenuri fulger între Bucureşti şi Constanţa, ce parcurg distanţa în trei ore, fără nicio oprire. Erau primele trenuri de acest fel din ţară, numite fulger, faţă de trenurile rapide, care aveau în componenţă şi clasa a lll-a. Ca şi în anii trecuţi, Regia Autonomă CFR acorda reduceri de 50% pentru călătorii care veneau la Constanţa.
 
Primarul Constanţei, G.S. Popescu, analiza proiectul de buget al municipiului, votat de comisiunea interimară comunală în şedinţa din 8 martie 1930. La datoriile rămase neachitate din lipsă de fonduri figurau: plata a trei buchete de flori oferite principesei Ileana, în sumă de 4.500 de lei, rest de plată la lucrările de împrejmuire a cimitirului din strada I.C. Brătianu, 45.000 de lei, mobilier pentru judecătoria mixtă - 8.000 de lei.
 
La subvenţii erau acordate sume diferite şcolii comerciale superioare de fete, şcolii comerciale elementare de băieţi, şcolii comerciale practice curs seral, ateneelor populare, celor două şcoli de ucenici, dar şi bani pentru tipărirea monografiei oraşului Constanţa, o sumă echivalentă cu cea pentru toate ateneele populare.
 
Luna următoare, Primăria municipală a decis scoaterea la licitaţie a lucrărilor de canalizare a apelor menajere din străzile Bogdan Vodă, Dumbrava Roşie şi Maramureş, precum şi repararea străzilor Griviţei şi Fericirii. Printre numeroasele lucrări de amenajare a străzilor se afla inclusă şi şoseaua ce lega Constanţa de Mamaia.
 
Se înfiinţa, în acelaşi an, în cadrul Primăriei Constanţa, un oficiu de ocrotire şi asistenţă socială, cu patru secţii: administrativă, de ocrotire naţională, de ocrotire socială şi ocrotirea locuinţelor. Funcţionarii oficiului de ocrotire erau sub directa coordonare a primarului. Din comitet făceau parte medici, preoţi, reprezentanţii operelor de asistenţă socială, publică şi privată, cadre didactice. Interesante domeniile în care se îndrepta prioritar atenţia instituţiei sociale: ocrotirea familiei normale, ocrotirea femeii în perioada prenatală, ocrotirea mamei şi a sugarului, ocrotirea copiilor preşcolari, ocrotirea tineretului şi combaterea plăgilor sociale.
 
Funcţionau în Constanţa, la acea dată, şase cinematografe: Tranulis, Regina Maria (strada Ştefan cel Mare), Majestic, Capitol (strada General Manu), Odeon, Popular (fost Regal, apoi Palat-regal). Primele trei funcţionau în localuri special construite.
 
Constanţa avea şi 15 hoteluri: Palas, Bulevard, Francez, Regina, Elita, Modern, Central, Regal, Bristol, Grand, Continental, Palace, Căciulă, MonaSTIR, Princiar. Hotel Bulevard era pe strada Remus Opreanu, lângă Palace, hotel Central şi Modern, vizavi de Bancorex, Bristol (magazinul Plugul) şi Regal, azi cinema Popular, Căciulă (între Carol şi Scarlat Vârnav, la intersecţia cu Mangaliei, pe locul Poştei de astăzi). Hotel MonaSTIR - pe strada Carol, spre intersecţia cu strada Decebal, Princiar, pe strada Ştefan cel Mare, spre Atelierelor, hotel Elita, în Piaţa Ovidiu.
 
La Ministerul Instrucţiunii Publice a fost înaintat un memoriu colectiv pentru înfiinţarea unei şcoli de arte şi meserii. Motivaţia este demnă de recitit: „Oraşul Constanţa este lipsit de o şcoală de arte şi meserii, care are o importanţă covârşitoare pentru noi. Puţine oraşe din România mare au fericirea Constanţei de a găsi în sânul lor o clasă românească de mici meseriaşi, de mici industriaşi, toţi muncitori vrednici, care cinstesc şi meseria şi oraşul. Aceşti meseriaşi şi industriaşi nu trebuie lăsaţi la propriile lor mijloace de învăţătură şi perfecţiune. Situaţiunea în care se găsesc ei acum, fără o cultură generală, care să împodobească oraşul şi să-l înalţe, fără o cultură profesională sistematică, care să distingă meseriaşul, trebuie să dispară.
 
Deci numai o şcoală de arte şi meserii este menită să umple acest gol, răspunzând nevoilor de educaţiune profesională sistematică a viitorilor meseriaşi români. Administraţia municipiului Constanţa, cu toate că finanţele sale sunt sleite, din cauza timpurilor de prefacere prin care trecem, s-a gândit să facă jertfe materiale spre a se înfiinţa această şcoală“.