Proiectul noii legi a salarizării aduce sporuri și reguli noi pentru personalul din sănătate

Proiectul noii legi a salarizării stabilește cadrul legal pentru remunerația personalului din sănătate, asistență socială și unități medico-sociale, punând accent pe continuitatea serviciilor, complexitatea muncii și condițiile specifice în care aceasta se desfășoară.

Personalul care lucrează în regim de trei ture sau în sistem de 12 cu 24 poate beneficia de un spor de 15% din salariul de bază, în locul sporului pentru munca de noapte.

Activitatea prestată în aceste zile în cadrul programului normal de lucru se plătește cu un tarif orar majorat cu 30%, fără posibilitatea compensării cu timp liber corespunzător.



Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale
 
 
În unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, unde activitatea se desfăşoară fără întrerupere, în trei ture, personalul care lucrează lunar în toate cele trei ture, precum şi personalul care lucrează în două ture în sistem de 12 cu 24 pot primi, în locul sporului pentru munca prestată în timpul nopţii, prevăzut la art. 17 din prezenta lege, un spor de 15% din salariul de bază pentru orele lucrate în cele trei, respectiv două ture.(2) Sporul prevăzut la alin.(1) nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 21 alin.(2) din prezenta lege. 


Munca prestată de personalul din unităţile sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, în vederea asigurării continuităţii activităţii, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul programului normal de lucru, se plăteşte cu un tarif orar cu 30% mai mare decât tariful orar aferent salariului de bază.
 Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător.
 

Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi de urgență pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în zilele lucrătoare, se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Tariful orar al gărzilor de monitorizare reprezintă 75% din cel al gărzii de urgență.

Gărzile de urgență efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se plătesc cu un tarif orar cu 20% mai mare decât tariful orar aferent salariului de bază.

Gărzile de monitorizare efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se plătesc cu tariful orar aferent salariului de bază.


Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.
 


Personalul sanitar cu pregătire superioară cu funcţie de conducere care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază va beneficia de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor art. 3 din prezenta anexă; pentru determinarea tarifului orar se utilizează salariul de bază al funcţiei de execuţie stabilit pentru funcţia şi gradul profesional în care acesta este confirmat prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă.
 

Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii.
Pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin.(1) în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă.
Contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază face parte din suma salariilor de bază, în sensul art.21 alin.(2) din prezenta lege.
 

Personalul didactic medico-farmaceutic desfăşoară activitate integrată în unităţile sanitare în care funcţionează catedra sau disciplina didactică.
Personalul didactic de la catedrele sau disciplinele care funcţionează în alte unităţi decât cele sanitare este integrat în unităţile sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) şi (2), cu excepţia rezidenţilor, desfăşoară activitate integrată prin cumul de funcţii în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă, în limita posturilor normate şi vacante.
 Prin excepţie de la prevederile alin. (3), cadrele didactice care ocupă funcţiile de şef secţie, şef laborator sau şef serviciu medical desfăşoară activitate integrată, prin cumul de funcţii, în baza unui contract de administrare cu o durată de 7 ore zilnic şi beneficiază de drepturile salariale aferente contractului de administrare.
 
La încetarea raporturilor de muncă cu unităţile de învăţământ, cadrele didactice care au fost integrate o perioadă mai mare de 5 ani îşi pot continua activitatea, cu normă întreagă, în unităţile sanitare în care au fost integrate, în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Cadrele didactice prevăzute la alin. (1) și alin.(2), care desfăşoară activitate integrată în baza unui contract individual de muncă cu 1/2 normă, beneficiază şi de o indemnizaţie lunară egală cu 50% din salariul de bază al funcţiei de medic, medic stomatolog sau farmacist, corespunzător vechimii în muncă şi gradului profesional deţinut, şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 21 din prezenta lege.
  
Indemnizaţia prevăzută la alin. (6), pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, prin transferuri către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
 
Indemnizaţia prevăzută la alin. (6), pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice care nu se află în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, respectiv din bugetul ordonatorului principal de credite pentru instituţiile subordonate.
 

 
n raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale beneficiază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă/activitățile respective, de următoarele categorii de sporuri:

a) pentru condiţii deosebit de periculoase nivelul I un spor de până la 50% din salariul de bază
b) pentru condiţii deosebit de periculoase nivelul II, un spor de până la 30% din salariul de bază;
c) pentru condiţii periculoase, un spor de până la 15% din salariul de bază;
d) pentru condiţii grele de muncă, un spor de 5% din salariul de bază.

Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la federațiile reprezentative la nivel de sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, cu condițiiile cumulative de încadrare în plafonul stabilit de ordonatorul principal de credite în baza art. 21 alin. (2) din prezenta lege şi în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Personalul beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în unitățile sanitare care îndeplinesc cel puțin una din următoarele condiții: sunt aflate în localitățile izolate; sunt situate la altitudine; au căi de acces dificile; atragerea personalului se face cu greutate. Localitățile, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

Sporul prevăzut la alin.(3) nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 21 alin.(2) din prezenta lege.

Sporurile prevăzute la alin.(1) nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane.

Personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică poate beneficia, în raport cu condiţiile de muncă, de sporurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul care beneficiază de aceste sporuri.

Sporurile prevăzute la alin.(1) se acordă personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială după cum urmează:
a) la cel mult 10% din personal pentru sporul prevăzut la lit.a);
a) la cel mult 20% din personal pentru sporul prevăzut la lit.b);
a) la cel mult 20% din personal pentru sporul prevăzut la lit.c);
a) la cel mult 20% din personal pentru sporul prevăzut la lit.d).

Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sistemul sanitar se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea organizaţiilor sindicale la nivel de sector Sănătate.
   
Metodologia privind încadrarea şi promovarea personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare publice în funcţii, grade şi trepte profesionale se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector Sănătate.
 


Nivelul coeficienților de salarizare pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unități sanitare și unități de asistență medico-sociale se stabilește în funcție de categoriile unităților sanitare, subunităților sanitare și secțiilor din cadrul acestora, între limite. Limita maximă corespunde coeficienților de salarizare prevăzuți la Cap.I pct. 1, 2 și 3  din prezenta anexă, majorați cu 15% și limita minimă corespunde coeficienților de salarizare prevăzuți la Cap. I pct.1, 2 și 3 din prezenta anexă, diminuați cu 15%.
Nivelul coeficienților de salarizare diminuat cu 15% prevăzut la alin.(1) se aplică pentru unitățile de asistență medico-sociale și unitățile/subunitățile ambulatorii.
 Nivelul coeficienților de salarizare majorat cu 15% prevăzut la alin.(1) se aplică pentru specialitatea medicină legală.
 
Criteriile pentru clasificarea pe categorii a unităţilor, subunităţilor sanitare şi secțiilor din cadrul acestora, coeficienții de salarizare prevăzuți la alin.(1) precum și nivelul de salarizare pe grade pentru personalul cu funcţii de conducere, se stabilesc prin hotărâre de Guvern inițiată de Ministerul Sănătăţii, cu respectarea prevederilor alin.(2) și (3).
Criteriile și coeficienții de salarizare prevăzuți la alin.(4) se stabilesc astfel încât, la nivelul de ansamblu al unităților sanitare, cheltuielile suplimentare cu salariile de bază, rezultate în urma majorării coeficienților de salarizare, să fie compensate de reduceri ale acestora, aferente diminuării coeficienților de salarizare.
 
Medicii angajaţi ai unităţilor de asistenţă socială/serviciilor sociale cu sau fără cazare şi ai serviciilor publice de asistenţă socială care administrează servicii sociale sunt salarizaţi la nivelul de salarizare din unităţile sanitare, altele decât cele clinice.
 
Personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare se încadrează pe bază de contract individual de muncă.

În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

a) pentru condiţii deosebit de periculoase, personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi personalul din unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologic, un spor de până la 40% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
    b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de 5% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
c) pentru personalul care lucrează în unităţi de asistenţă socială aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 15% din salariul de bază;
d) pentru al II-lea copil dat în plasament, asistenţii maternali profesionişti pot beneficia de un spor de până la 10% din salariul de bază;
e) pentru asigurarea continuităţii în muncă, asistenţii maternali profesionişti pot beneficia de un spor de până la 5% din salariul de bază.

Cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) lit.c) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 21 alin.(2) din prezenta lege.

Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.