Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:09 27 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

centrulnatura.ro Școala la domiciliu, o metodă modernă de educație

ro

16 Jul, 2021 00:00 2120 Marime text
  • Școlarizarea la domiciliu (homeschool) este o direcție de dezvoltare care va câștiga din ce în ce mai multă popularitate.
Am primit un Newsletter de la Editura Dianușa – care m-a impresionat atât de mult, încât mi-am permis să preiau o parte din el și să-l răspândesc mai departe, în site-ul meu, printr-un mic articol.
 
În partea de ”Comentarii” ale site-ului aveți recenzii ale unor cărți ce mi-au schimbat viziunea despre educație și creșterea copiilor.

Pe măsură ce ne detoxifiem, ne ”curățăm” acidoza din creier și începem să vedem lucrurile care nu sunt în regulă din structura noastră socială.

”Trezirea” pe care o facem cu toții în ultimii ani este fără precedent.

Vedem toate problemele tuturor sistemelor create de oameni și începem să nu le mai acceptăm și să căutăm alte soluții.
 
Citiți și verificați și site-urile sugerate – și INFORMAȚI-VĂ!
Transmiteți această informație tuturor părinților cu mintea deschisă.
 
Educaţia!…
Cineva spunea că educaţia nu se predă, ci se dobândeşte. Prin urmare eu cred că acest proces durează toată viaţa, şi nu numai în perioada copilăriei. Personal, am avut multe frământări cu privire la educaţia copiilor mei, şi dacă în perioada în care au fost bebeluşi am fost convinsă că eu, ca mamă, fac tot ceea ce pot pentru a răspunde nevoile lor de cunoaştere, când a venit vârsta şcolarizării am început să mă întreb de ce nu ar fi posibil ca să mă ocup tot eu de hrănirea acestor nevoi.
Băiatul meu, în clasa 1-a fiind m-a întrebat de ce nu pot continua eu să-l învăţ? Întrebare normală în mintea unui copil care până atunci a avut un învăţător precum mama lui. Odată ce s-a născut această întrebare, răspunsurile nu au încetat să apară. Astfel am aflat că în România există deja o asociaţie a celor ce fac şcoala acasă:


http://homeschoolingromania.blogspot.ro/

La vremea aceea – în urmă cu 4 ani – această informaţie a rămas doar la nivel de informaţie şi nu am mai făcut nimic să materializez ideea. Dar cu trecerea timpului găseam tot mai absurdă ideea de a îmi ţine copilul într-un sistem care semăna mai mult cu o slujbă de adult, decât cu un program educaţional. Program de şcoală fix, parcurs de-a lungul a multor săptămâni, materii considerate de bază precum matematica şi limba română, care se parcurg în detrimentul altora ce stimulează creativitatea, imposibilitatea copilului de a-şi alege obiectul de studiu atunci când are interesul mai mare pentru el, în felul acesta scăzând interesul pentru studiu, şi elevul acceptându-şi statutul de persoană care aşteaptă mereu să i se dea ceva de făcut, născându-se astfel dificultatea în aşi contura drumul propriu în viaţă.

Aşa că am căutat tot mai multe înformaţii despre şcolirea acasă, şi despre cât de legal este acest lucru în România. Acum ştiu că deşi ţara noastră nu are un astfel de sistem, de învăţare acasă, este totuşi posibil să înscriu copiii la orice şcoală vreau, fie ea de stat sau particulară, fie ea din România sau altă ţară. O condiţie ar fi pentru echivalarea studiilor, ca ţara în care este înscris copilul să fie semnatara Convenţiei de la Haga, prin care se recunosc reciproc studiile făcute. Eu am găsit o astfel de şcoală, în America:

http://www.homelifeacademy.com/
şi cu toată încrederea că fac ceea ce este mai bine pentru copiii mei am ales acest drum pentru ei.

Ce facem acasă?

Păi, având în vedere că s-au scurs doar câteva luni de când băiatul meu de 10 ani a încetat să mai meargă la şcoala de stat (spre bucuria lui, de ce oare?), a aruncat ghiozdanul cât acolo şi nici nu mai vrea să audă de şcoală, cel puţin nu aşa cum o ştia el. A învăţat în schimb‚ pe viu’ despre multe alte lucruri: despre animalele din curte şi sălbatice, despre plantele din flora spontană şi din grădină, citeşte mult, bucătăreşte, meştereşte, face treburi casnice. Încet se reaprinde în el scânteia cunoaşterii şi altor lucruri, şi altor materii’.

Fetiţa mea de 6 ani, care a fost doar câteva săptămâni la grădiniţă, deşi ar fi vrut să meargă la şcoală, a înţeles repede de la mine, când am încercat eu să o determin să scrie de mână, de ce fratele ei nu mai vrea să audă de şcoală. A determina o persoană să înveţe un lucru poate fi un eşec total dacă acea persoană nu are acel interes. Deci, fără să urmăm o anumită programă, cu toate că avem în casă toate manualele necesare, ba chiar mai multe decât ar trebui, ea ştie să citească, să scrie cu litere de tipar, să numere muuuult şi bine, să facă calcule simple şi fracţii. Mânuieşte bine o foarfecă, ştie să coasă, să taie cu cuţitul. Are grijă de animalele din ogradă şi le adoră! Oare este prea puţin pentru vârsta ei? Este mai puţin decât un alt copil ca ea? Eu nu cred, şi chiar dacă ar fi aşa, nu îmi pasă. Am încredere în copiii mei, ştiu că sunt unici şi că fiecare se va dezvolta în ritmul lui. Tot ce îmi doresc pentru ei este să fie liberi să înveţe tot ceea ce le trebuie lor, astfel fixându-şi cel mai bine informaţiile dobândite, şi mai ales să crească cu spiritul liber, pentru a nu putea fi înrobiţi niciodată de nimeni.

Câteva link-uri ale unor mămici cu aceleaşi dorinţe ca şi ale mele:
http://sorinaopreans.wordpress.com/
http://mama-in-era-varsatorului.blogspot.ro/search/label/Homeschooling;
http://www.micatelierdecreatie.ro/;
 
Şi un link către nişte poze ale unei superbe fetiţe crescute în sălbăticie:
http://www.123inspiration.com/tippi-degre-the-real-life-mowgli/
 
Din ce în ce mai mulți părinți aleg să-și ajute copii să facă față presiunilor anormale ale sistemelor.
Școlarizarea la domiciliu (homeschool) este o direcție de dezvoltare care va câștiga din ce în ce mai multă popularitate, la egalitate cu dieta fructariană sau raw-vegană.

Pentru că răspunde unor nevoi naturale ale familiei omenești – și ne scoate din ”mașinăria” absurdă a sistemelor actuale.
 
Copiii noștri sunt prima generație care va muri mai devreme decât părinții lor.
La fel cum noi – începem să murim mai devreme decât părinții noștri.
Acesta este prețul pe care îl plătim pentru ”civilizație” – așa cum a fost ea înțeleasă, în mod exagerat și absurd.

Ființele umane sunt făcute să se dezvolte PRIN COOPERARE – prin lucru împreună – NU PRIN COMPETIȚIE.

Considerarea COMPETIȚIEI drept principala direcție în școală și carieră este O ERORARE URIAȘĂ.

Învățăm copii să se urască între ei, atunci când unul câștigă și ceilalți pierd.
ESTE ABSURD SĂ PREMIEM DOAR UNII COPII LA FINAL DE AN! Și să-i neglijăm pe ceilalți.

Învățăm copii să nu se mai ajute între ei (dacă se ajută, înseamnă că ”suflă”, că ”trișează” și sunt pedepsiți). Și când se transformă în adulți cu inima împietrită, care nu mai ajută pe nimeni, ne mirăm cum au devenit așa. ȘCOALA îi face să devină așa – NU VĂ DAȚI SEAMA, dragi părinți?

Învățăm copii să mintă, să se ascundă și să accepte compromisuri (câte nu fac, bieții de ei, să scape de corvoada lecțiilor și a sarcinilor impuse – care ar face un adult să-și dea demisia de o mie de ori!).

ȘCOALA ÎI EPUIZAZĂ ȘI OMOARĂ PE COPIII – cel puțin modul în care este ea structurată la ora actuală.
 
INFORMAȚI-VĂ și deveniți conștienți de ceea ce se întâmplă cu noi și copiii noștri.

Și găsiți soluții constructive.
RE-DEVENIȚI CREATIVI – PENTRU A VĂ SALVA VIAȚA ȘI A VĂ SALVA COPIII.
 
Sursă text: centrulnatura.ro
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii