Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Întâlnirea
Lumea poeziilor: Irina Lucia Mihalca - Întâlnirea
09 Jan, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
4018
Marime text
4018
Marime text
Jocuri de linii, de umbre, de lumini, clare,fără egal, plutesc pe-obraz,
se întrevăd prin lazuritul din priviri.
Regină devine, pentru o zi, în frumuseţea
colorată în nuanţe aurii, melancolice
- culori cum n-ai mai văzut -,
împrăştiate, ca un abur,
pe pânza care-ţi captează inima!
Cuvintele urcă, în acelaşi timp cu ea, spre cer.
Mii de vise, cu ochii deschişi pentru poveşti de fericire!
Mii de vise, frumoasă reverie, două fugi spre-acelaşi punct!
Farmec şi fermecător! Ai nevoie de timp
pentru-a asculta, a observa,
a contempla
şi a iubi o lume mai bună,
pribegi trecători prin viaţă, ca nişte inimi!
La intervale regulate, totu-i simbol,
traversează spaţiul încântător.
În spate, pădurea de copaci mângâie peisajul paradisiac.
O paletă de culori întrepătrunse subliniază
o clipă nostalgică
de adaptare la un alt ritm!
O mână s-a relaxat, în timp ce cealaltă
a susţinut un cap cu bucle de-abanos.
În intenţie, o minune, o bucurie divină!
Cu vârful degetelor abia-i atingi braţele,
acoperite de voaluri diafane de un mov vrăjitor.
Ochii ei sinceri, visători, cu privirea-ntr-o parte,
de o delicată candoare!
Iubirea care rămâne!
O prinţesă de ieri şi de azi!
Ah, soarta mea! Tu cine eşti? De ce aşa un dor? întrebi.
Credinţă şi mister! Ardentă apropiere!
În imagine, un întreg univers - picături în mişcare,
potirul cu mir, un portret, o pictură discretă, realistă-n splendoare!
Privind-o în adâncuri - o tainică durere,
istovitoare sete, nelinişti înfloresc.
Povestea călătoare emană parfum suav de floare.
Sub perna ta, aievea, un zâmbet ai ascuns.
Rătăcit, confuz, nu poţi să-nţelegi,
dar, crezi sau nu,
primăvara
este fără frică, mereu inocentă!
Despre Irina Lucia Mihalca
Originară din Piatra Neamţ, poeta Irina Lucia Mihalca s-a născut pe 5 mai. În prezent, locuieşte în Bucureşti. Pentru artistă, poezia „are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie”.
De asemenea, poezia, a mai spus poeta, „este vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare”.
Comentarii
