Mos Craciun e turc

Când un vizitator ajunge la Istanbul primul lucru pe care îl întreabă este dacă luminile decorative care pavoazează bulevardul Istiklal „sunt pentru Crăciun". Nu. Sunt aici de la începutul anului. Sunt luminile sponsorizate de compania de telefoane mobile Türkcell. Chiar şi aşa în Turcia se serbează Crăciunul, din ce în ce mai mult. Iar aceasta nu pentru că turcii s-au convertit la creştinism, ci din alte motive, notează ziarul El Periodico, citat de Agerpres.

La capătul bulevardului Istiklal, un vânzător îmbrăcat în Moş Crăciun împarte bilete de loterie. Are tot dreptul să fie costumat aşa pentru că Moş Crăciun este... turc. Nu ştiaţi? Nicolae din Mira, cunoscut ca Sfântul Nicolae, San Nicolas şi, în final, Santa Claus, s-a născut în secolul al III-lea, la Patara, actualul Demre (sudul Turciei), iar pentru bunătatea şi minunile sale a fost recunoscut de creştini ca protector al copiilor şi ca patron al marinarilor. Ulterior, italienii i-au transferat relicvele la Bari, apoi nordicii şi l-au însuşit, iar în final a fost costumat în roşu şi alb de Coca Cola, în culorile sale.

La Demre, autorităţile au transformat biserica Sfântul Nicolae în obiectiv turistic pentru cei 300.000 de ruşi care o vizitează în fiecare an, iar un îndrăzneţ om de afaceri turc, Muammer Karabulut, a creat Fundaţia Noel Baba pentru a strânge donaţii în jurul simpaticului sfânt din întreaga lume şi a acorda premiul Moş Crăciun în onoarea acestui „simbol al păcii, dragostei şi omenirii". Dar în Turcia nivelul suprarealismului este depăşit de cazuri mai suprarealiste ca al acestui domn Karabulut, care a fost până la urmă arestat şi acuzat că face parte din periculoasa reţea ultranaţionalistă Ergenekon, al cărui obiectiv este de a pune la punct o lovitură de stat. Totuşi conexiunile dintre Moş Crăciun, armată şi mafie nu sunt un impediment pentru ca turcii să-i instaleze figura la gura coşului, pe acoperişuri sau pe balcoane, asemeni unui hoţ care ia cu asalt casele, dar nu să lase cadouri.

În Turcia cadourile nu se fac pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, şi nici de Crăciun (care nu este o zi festivă decât pentru elevii şi profesorii de rit catolic) ci de Anul Nou, potrivit unui nou obicei. De fapt, toată această paradă de Crăciun, într-o ţară aşa-zis laică, dar unde majoritatea cetăţenilor sunt musulmani, se justifică prin celebrarea doar a sfârşitului de an, singura zi de odihnă în acest calendar plin de date roşii ale europenilor.

În noaptea de 24 decembrie, comunitatea redusă a minorităţii creştine se reuneşte în biserici pentru a participa alături de familie la slujba naşterii celui pe care îl consideră profetul lor. Între timp, în exterior, mii de turci din Istanbul colindă magazinele şi îşi bucură ochii cu luminiţe şi toate pavoazările tipice de Crăciun sau de Anul Nou, regăsite în restul ţărilor europene.

Într-un colţ al pieţei din Taksim, un violinist din estul Europei, poate rus, cântă cunoscuta melodie Jingle Bells, care răsună ciudat în această piaţă în care tronează la loc de cinste uriaşul steag naţional cu semiluna roşie. Oare unde ne aflăm?