Există reincarnare? Părintele Serafim Rose înfăţişează învăţătura ortodoxă şi explică originile acestei mari înşelări

„Printre ideile oculte mult dezbătute în prezent şi uneori ac­ceptate de cei care trăiesc experienţe „din afară de trup" şi „de după moarte", şi chiar şi de unii oameni de ştiinţă, se nu­mără şi ideea de reîncarnare: adică, după moarte, sufletul nu trece prin Judecata Particulară şi apoi se sălăşluieşte în Rai sau în iad, aşteptând învierea morţilor şi Judecata de Apoi, ci (bineînţeles, după o mai lungă sau mai scurtă şedere pe „pla­nul astral") se întoarce pe pământ şi intră într-un nou trup, de dobitoc sau de om. Această idee era foarte răspândită în Antichitatea păgână din Apus, înainte de a fi înlocuită de ideile creştine; însă răs­pândirea ei de astăzi se datorează în mare parte influenţei hinduismului şi budismului, unde ea este acceptată. În zilele noastre, ideea este de obicei „umanizată", adică oamenii pre­supun că în „vieţile lor anterioare" au fost tot oameni, în vre­me ce ideea mai des întâlnită printre hinduşi şi budişti, pre­cum şi la grecii antici şi romani, este că e destul de greu să te „încarnezi" ca om şi că cele mai multe dintre încarnările" de azi sunt în trupuri de dobitoace, insecte şi chiar şi plante. Cei care cred în ideea aceasta spun că ea justifică toate multele nedreptăţi din viaţa pământească, precum şi anumite frici aparent inexplicabile: dacă cineva se naşte orb sau sărac, aceasta este o dreaptă răsplată pentru faptele lui dintr-o „viaţă anterioară" (sau, după cum spun hinduşii şi budiştii, se în­tâmplă din pricina unei „karme rele"); dacă cineva se teme de apă este pentru că într-o „existenţă anterioară" a murit înecat.

Cei ce cred în reîncarnare nu au vreo concepţie completă de­spre originea şi destinaţia sufletului, nici dovezi convingătoare pentru a-şi sprijini teoria; principalele ei atracţii sunt superficia­le: faptul că pare a aduce „dreptate" pe pământ, că explică unele taine psihologice şi că oferă o oarecare aparenţă de „nemurire" celor care nu acceptă premizele creştine ale nemuririi. Cugetând mai profund însă, teoria reîncarnării nu oferă nicidecum o explicaţie pentru nedreptăţi: dacă omul pătimeşte în această viaţă pentru păcate şi greşeli săvârşite într-o altă viaţă, pe care nu şi le poate aminti şi pentru care (dacă „înainte" a fost animal) nici măcar nu poate fi socotit răspunzător, şi dacă (după învăţătura budistă) nu există nici măcar un „eu" care trăieşte de la o încarnare la alta, iar greşelile trecute sunt literalmente ale altcuiva, atunci nu este nici o dreptate, ci numai o pătimire oar­bă a unor rele al căror izvor nu poate fi aflat. Învăţătura creştină despre căderea lui Adam, din care izvorăsc toate relele din lume, oferă o explicaţie mult mai bună pentru nedreptăţile lu­mii; iar revelaţia creştină despre desăvârşita dreptate a lui Dum­nezeu în judecata pe care El o face oamenilor, spre viaţă veşnică în Rai sau în iad, dovedeşte ca inutilă şi trivială ideea „dreptăţii" făcute prin „încarnări" repetate în lumea aceasta. In ultimele decenii ideea de reîncarnare a dobândit o po­pularitate deosebită în lumea apuseană şi au existat numeroa­se cazuri care voiau să sugereze „amintirea" „vieţilor anterioare"; de asemenea, mulţi oameni se întorc din experienţe „din afară de trup" cu credinţa că acestea sugerează sau vor­besc foarte convingător despre ideea de reîncarnare. Ce să credem despre aceste cazuri? Foarte puţine dintre ele, trebuie spus, oferă „dovezi" care să aibă ceva mai mult decât o legătură îndepărtată cu faptele în sine şi care ar putea foarte bine să fie rodul închipuirii: un co­pil se naşte cu un semn pe gât şi mai târziu „îşi aminteşte" că a fost spânzurat într-o „viaţă anterioară" deoarece fusese hoţ de cai; cineva se teme de înălţimi şi apoi „îşi aminteşte" că a mu­rit căzând în viaţa sa „anterioară", şi tot aşa. Tendinţa firească a oamenilor spre plăsmuirea de închipuiri face ca aceste cazuri să nu aibă nici o valoare ca „dovezi" ale reîncarnării.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2011/11/07/exista-reincarnarea-parintele-serafim-rose-infatiseaza-invatatura-ortodoxa-si-explica-originile-acestei-mari-inselari/