A inceput Concertul Crama mica rastoarna Crama Mare?

La Murfatlar, lucrurile se schimba, pe repede-inainte. De fapt, o fac intr-un ritm atat de alert si de neasteptat incat scenariul se desfasoara in maniera ultimului film al Radu Mihaileanu (sigur ati vazut „Le Concert" - povestea hazos-dramatica a clonei-orchestra a celebrului, dar rigidului Balshoi, insufletita de un dirijor genial, care, dintr-o trupa pestrita de fosti instrumentisti moscoviti, se transforma peste noapte intr-o redutabila filarmonica ce cucereste Parisul, interpretand magistral cea mai grea partitura posibila, aglutinati in jurul unei viziuni geniale: Poti fi ceea ce doresti sa devii, daca crezi cu adevarat ca poti sa faci asta).
Dincolo de inevitabilul Deus ex Machina din film, care face totul posibil printr-un nemaipomenit (si cinematografic) concurs de imprejurari, Murfatlarul pe care l-am vazut astazi ma duce cu gandul la viziunea din filmul regizorului roman in acelasi registru: al posibilei reveniri, oarecum peste noapte in liga mare a vinurilor romanesti, pentru ca o echipa coordonata de un dirijor genial crede cu adevarat ca poate face asta.
Si iata cheia comparatiei pe care am facut-o: Noua orchestra Balshoi, cea al carei suflet face ca lucrurile sa se intample, e Crama mica, a carei partitura extrem de grea - aceea de a face vinuri ce n-a vazut Parisul - e deja in plin concert, cu Razvan Macici la pupitru si cu managerul Cosmin Popescu in culise. Si, chestia frumoasa e ca, exact ca in film, cred ca Crama mica nu are decat o sansa sa schimbe rigiditatea Balshoi-ului Murfatlar orientandu-l spre partitura cea mai grea: aceea de a-i dovedi, printr-o interpretare magistrala, ca rigiditatea poate fi invinsa si ritmul poate fi schimbat. Si pentru asta, eu, cel din public, stau cu sufletul la gura, ascultand muzica noua ce se naste, tinandu-le pumnii atat de stransi cum n-am mai facut-o niciodata pentru nimeni. Tocmai pentru ca miza e atat de mare. Si atat de tangibil posibila!

Sursa: Vinsiplec.winespot.ro