Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
12:58 25 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Povestea partidei de şah în familie Cum au devenit fraţi de cruce la FC Farul Dan Ştefănescu şi Dumitru Antonescu (galerie foto)

ro

03 Oct, 2015 00:00 3796 Marime text
Dan Ştefănescu, unul dintre cei mai buni portari din istoria FC Farul, a evoluat aproape 13 sezoane la echipa constănţeană, la care, în multe meciuri, a fost şi căpitan. A jucat alături de mari fotbalişti şi a făcut meciuri memorabile în tricoul „alb-albastru“. În prezent, locuieşte în Bucureşti, dar a rămas cu sufletul alături de „marinari“ şi de litoral, neputând uita cei 35 de ani petrecuţi la Constanţa

Dan Ştefănescu avea puţin peste 21 de ani când a ajuns la Farul, în iarna anului 1967. Antrenorul de atunci al formaţiei constănţene, Gil Mărdărescu, l-a remarcat într-un meci al talentelor de la Diviziile B şi C şi l-a adus pe litoral de la formaţia Flacăra Roşie Bucureşti. Sosit într-o echipă plină de valori, în acelaşi timp cu un alt tânăr, Dumitru Antonescu, Ştefănescu a debutat la Farul într-o victorie cu 4-1, consacrându-se ca un mare portar.
 
După ce a încheiat activitatea competiţională, s-a dedicat antrenoratului, iar apoi a fost conducător de club. Fiica sa, Alice Rossana, a practicat şi ea sportul, făcând la Constanţa gimnastică ritmică de mare performanţă. Peste două luni, fostul goal-keeper va împlini 70 de ani.
 
Născut la Câmpulung Muscel, pe 17 decembrie 1945, Dan Ştefănescu a început fotbalul la clubul Aro Câmpulung, la vârsta de 12 ani, în urma unei selecţii a antrenorului Nicu Bălaşa. La început, nu a jucat în poartă, ci a fost extremă dreapta, însă, după vreo şase luni, antrenorul l-a distribuit goal-keeper, având nevoie de cineva pe acest post, după ce i se accidentase portarul. Cum Dan era mai înalt, el a fost alesul, iar de atunci a interpretat în teren numai acest rol. La 17 ani, a debutat la echipa mare, iar peste câţiva ani, a părăsit oraşul natal pentru Bucureşti, unde şi-a satisfăcut stagiul militar, în structurile Ministerului de Interne. Fiind fotbalist, a fost repartizat pe perioada armatei la un satelit din capitală al lui Dinamo, Flacăra Roşie, echipă care juca în Divizia C.

„Îi văzusem doar la televizor, iar acum jucam alături de ei“ 


O partidă între jucătorii de perspectivă de la ligile a doua şi a treia din România, în care Dan Ştefănescu a avut o evoluţie foarte bună, echipa sa câştigând cu 3-2, l-a determinat pe antrenorul din acea perioadă al Farului Constanţa, Gil Mărdărescu, să-l solicite pe tânărul portar pentru echipa constănţeană. „Nea Gil l-a trimis pe Gicu Dobrin să mă anunţe că vrea să vorbească cu mine. Am discutat, iar iniţial trebuie să joc un sezon la Farul. Am rămas însă 35 de ani la Constanţa. Am ajuns pe litoral în iarna anului 1967. Pe drum, Gil Mărdărescu m-a învăţat să-i spun preşedintelui clubului, Foti D. Foti, că trebuie să primesc 15.000 de lei, sumă pe care să o achit către Flacăra Roşie, pentru a-mi da drumul. Foti D. Foti nici nu a vrut să audă însă. «Vii de la Divizia C la Divizia A şi mai ai şi pretenţii?», m-a luat tare acesta. Am ajuns la Farul în acelaşi timp cu Dumitru Antonescu. Noi eram copiii de trupă. Jucau pe atunci Uţu - Dumbravă, Tâlvescu, Mareş, Pleşa - Koszka, Manolache - Sasu, Tufan, Iancu, Kallo, iar în lot erau şi alţi fotbalişti de mare valoare. Până atunci, îi văzusem doar la televizor, iar acum jucam alături de ei. Eram entuziasmat“, povesteşte Dan Ştefănescu.

Vizita de la 11 noaptea, „ameţit“ şi cu o sacoşă cu portocale


Debutul său la Farul s-a produs într-un meci cu ASA Tg. Mureş, partidă pe care constănţenii au câştigat-o cu 4-1. „Concurenţa era foarte mare, atât în poartă, cât şi pe restul posturilor. Ceilalţi portari erau Uţu şi Manciu. Primul juca şi la Naţionala mare, iar celălalt, la lotul olimpic. Am beneficiat însă de un gest deosebit al lui Uţu, care mi-a făcut loc în poartă. Într-o seară, pe la 11 noaptea, ne-am pomenit, eu şi soţia, cu el acasă la noi. Puţin «ameţit», dar cu o sacoşă de portocale pentru fetiţa noastră. Aceasta era însă sugar, nu avea cum să mănânce fructe, însă Uţu ţinea foarte mult la noi, avea un adevărat cult al familiei. Iniţial, a vrut să discute doar cu soţia mea, apoi m-a chemat şi pe mine. Voia să-mi lase locul în poartă, simulând o accidentare la un antrenament din timpul săptămânii, premergător partidei cu Tg. Mureş. «Vreau ca duminică să joace Dan. Aveţi familie şi e necesar să intre în poartă şi să câştige, astfel, mai mulţi bani. Joi, la antrenament, o să mă prefac că am întindere», a fost explicaţia sa mărinimoasă. Şi aşa s-a şi întâmplat. Eu am evoluat titular, iar el m-a dirijat tot meciul din spatele porţii. Am învins cu 4-1, iar eu am rămas titular“, îşi aminteşte Dan Ştefănescu.

Din copii de trupă, au ajuns veteranii lotului 


Goal-keeper-ul a avut o prietenie strânsă la Farul, dar şi în afara terenului, cu Dumitru Antonescu, cei doi, între care e o diferenţă de vârstă de nouă luni (în favoarea lui Antonescu), fiind buni prieteni şi în prezent. „Antonescu e «fratele meu de cruce». Am fost opt ani colegi de cameră la Farul. Am împărţit şi bune, şi rele. Din copiii de trupă ai Farului, am ajuns apoi veteranii lotului. Şi între familiile noastre era o legătură strânsă. Îmi amintesc că, într-un an, ziaristul Ion Cupen a venit la Constanţa să facă un reportaj despre mine şi fiica mea, Alice (care făcea gimnastică ritmică), ceva de genul «în familia Ştefănescu, aşchia nu a sărit departe de trunchi». Ion Cupen m-a întrebat şi cine e cel mai bun prieten al meu, pentru câteva poze. Astfel am fost fotografiaţi la o partidă de şah între familiile Antonescu şi Ştefănescu“, arată fostul portar.
 
„Dan Ştefănescu a fost un jucător de valoare şi un coleg foarte bun. Avea toate calităţile. Se împăca bine cu toţi băieţii. Ne completam foarte bine în teren, el portar, iar eu libero“, a spus legenda Dumitru Antonescu, fotbalistul cu cele mai multe meciuri, 400, pentru Farul în prima divizie.

După ce a apărat de două ori de la punctul cu var, s-a împiedicat de „Cocoşatul“


Dan Ştefănescu îşi aminteşte cu plăcere de vremurile de aur ale Farului, în care „marinarii“ făceau mai mereu victime de soi în campionat. „Steaua şi Dinamo se băteau la titlu cu cele mai mari şanse. Urma apoi în clasament Rapid, iar apoi noi sau Progresul. Aveam echipă foarte bună. Mulţi jucători cunoscuţi veneau la Farul, când ajungeau la apogeul carierei. Vara erau multe meciuri internaţionale la Constanţa, iar iarna efectuam cantonamente în străinătate. Se câştiga bine la Farul, la nivelul Stelei şi al lui Dinamo, vara, chiar mai bine. Am prins multe meciuri etalon cu Rapid. Într-un an, am scos-o pe UTA campioană, după ce am învins, scoţându-le din cursa pentru titlu, în ordine, pe Dinamo, Steaua şi Rapid. «Rapid, a treia victimă consecutivă a Farului», a titrat atunci presa. Într-un alt meci, la Hunedoara, ne trebuia cel puţin egal ca să scăpăm de retrogradare. În ciuda unui arbitraj potrivnic, echipa a reuşit o partidă deosebită, iar eu am apărat un 11 m. La Iaşi, într-o altă confruntare, m-am opus de două ori de la punctul cu var, însă apoi, în ultimul minut, am degajat în ceafa unui adversar, căruia noi îi spuneam «Cocoşatul», iar din această fază a ieşit gol. «După ce ai umplut găleata, i-ai dat apoi cu piciorul», cam asta a fost ideea din cronica acelui meci, cu referire la mine“, râde Dan Ştefănescu.

La Constanţa, a cununat-o şi pe Minola Popovici


Dan Ştefănescu are 11 fini la Constanţa, printre care şi Minola Popovici şi soţul ei, fina fostului portar fiind corepetitor pe când fiica acestuia, Alice Ştefănescu, făcea gimnastică ritmică la Clubul Sportiv Şcolar numărul 1 din Constanţa. Fata lui Ştefănescu (Alice Vişan, după căsătorie) are două prenume, Alice Rossana, al doilea fiind ales după actriţa italiană Rossana Podesta, a cărei interpretare actoricească din filmul „Elena din Troia“ (1956) le-a plăcut în mod deosebit părinţilor fostei gimnaste.
 
Alice Rosanna a avut rezultate importante în gimnastica ritmică, fiind multiplă campioană naţională (la toate categoriile de vârstă), de mai multe ori medaliată balcanică şi participantă, cu rezultate deosebite, la multe alte întreceri internaţionale. La CSS1, a fost pregătită de Gabriela Păun. Maestru al sportului, Alice Vişan a activat şi în mediul universitar, în calitate de cadru didactic, iar în prezent, conduce la Bucureşti un mare centru cu activităţi sportive pentru adulţi şi copii.

A învins Craiova şi la… dansuri populare


Ştefănescu nu era talentat numai la fotbal, ci şi în alte domenii. Spre exemplu, pe perioada stagiului militar, a făcut parte dintr-un ansamblu de dansuri populare al armatei, care a luat locul întâi la un concurs, învingând în finală formaţia Craiovei. Pe când juca la Farul, ca toţi jucătorii, era angajat la diferite întreprinderi, cu scoatere din producţie. Printre alte îndeletniciri, Ştefănescu figura la ITC, în calitate de controlor de bilete, sau activa la cariera de piatră de la Sibioara. În anul 1980, a agăţat ghetele în cui şi a trecut pe banca antrenorului, pregătind mai multe echipe din judeţul Constanţa, precum Şoimii Cernavodă, Medgidia, Chimpex, Voinţa, după care a fost conducător de club, la SNC sau la Petromidia.
 
Ulterior, după ce nepotul său, Andrei Radu, care era foarte legat de bunicii săi, a mai crescut şi a fost luat la Bucureşti, Dan Ştefănescu a părăsit Constanţa, stabilindu-se definitiv în capitală. Absolvent de Educaţie Fizică, fostul fotbalist a fost la Constanţa şi profesor de sport, la şcoala din Ovidiu şi la Liceul „Eminescu“.

Acasă are trei câini


Dan Ştefănescu se află la al doilea mariaj, după ce prima sa soţie, Gina, alături de care a avut o convieţuire fericită de aproape 40 de ani, a decedat acum zece ani. În urmă cu cinci luni, fostul fotbalist a oficializat relaţia pe care o avea de 13 luni cu Adriana, cei doi, care se cunoscuseră în timpul liceului, revăzându-se, la Bucureşti, după 50 de ani de la acel moment.
 
Dan Ştefănescu este un mare iubitor al animalelor, iar acasă creşte trei câini, Ozzy („un Terra Nova“ de 70 de kilograme), Nero şi Cati. Fostul portar a rămas cu sufletul lângă Farul, urmăreşte permanent evoluţia şi noutăţile de la club şi participă cu bucurie la întrunirile veteranilor. „Am suferit şi sufăr că echipa lipseşte de câţiva ani din prima ligă. Constanţa merită să aibă echipă de fotbal în prima divizie. Oraşul a fost învăţat cu performanţa“, spune Dan Ştefănescu.
 
Sursa foto: Facebook (Dan Ştefănescu şi Farul Spirit)
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Suporter 03 Oct, 2015 20:24 Cred ca printre echipele pe care le-a antrenat dl Stefanescu ar trebui mentionata si echipa T.C.Ind.Daca ma insel cumva,imi cer scuze.