Istoria sportului constănţean / Ciclism (I) Călugării au primit cu „sudălmi şi ocări” un ciclist

În vârstă de 86 de ani, Gogu Cojocaru este o adevărată enciclopedie sportivă. De-a lungul anilor, a strâns date, cifre şi evenimente, la multe dintre ele fiind martor sau direct implicat, şi le-a adunat în istorii ale sportului constănţean, pe discipline. Studiul său şi munca-i migăloasă s-au axat pe nouă sporturi: fotbal, hipism, karting, tenis de masă, ciclism, automobilism, bridge, motociclism şi volei. Încep cu începutul şi se opresc în jurul anilor 2000. Gogu Cojocaru a pus la dispoziţia cotidianului ZIUA de Constanţa tot materialul său documentar, astfel că, pe parcursul mai multor episoade, vă invităm să cunoaşteţi preţioase file de istorie sportivă constănţeană, aşa cum le-a pus pe hârtie, cu migală şi răbdare, fostul fotbalist în echipa de legendă a Constanţei, Locomotiva PCA, şi marcatorul primului gol al Constanţei în Divizia A. Astăzi, începem prezentarea istoriei ciclismului.

În România, startul la sportul cu pedale a fost dat de societatea Tirul din Bucureşti, care, în anul 1869, a început să închirieze membrilor săi şi amatorilor de plimbări pe două roţi velocipede - mijloace la modă pentru mişcare în acea vreme. Mai multe biciclete apar după anul 1886, fiind aduse de constructorii italieni. În acest an, se organizează, ca o manifestare turistico-sportivă, o excursie în grup, pe biciclete, pe traseul Bucureşti - Ploieşti - Bucureşti. Primul român care a folosit bicicleta ca mijloc de locomoţie a fost un angajat al fabricii de hârtie Letea Bacău, care, spre admiraţia unora şi uimirea altora, o folosea pentru deplasarea la serviciu. Printre marii amatori de mers pe bicicletă se numărau dr. Urechia, Al. Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Al. Macedonski. Prima cursă ciclistă cu caracter sportiv, care marchează naşterea acestei ramuri sportive, s-a organizat în anul 1891, pe distanţa Otopeni - Băneasa, şi a fost câştigată de D. Dumitrescu. Mersul pe bicicletă a fost primit cu mari rezerve de feţele bisericeşti. Astfel, ciclistul D. Dumitrescu, trecând pe lângă mănăstirea Curtea de Argeş, a fost primit cu „sudălmi şi ocări” de călugări, stigmatizându-l ca Satana pogorâtă pe pământ. După 1891, ciclismul se dezvoltă şi se răspândeşte cu o uimitoare rapiditate, mai ales în Bucureşti, datorită interesului material manifestat de proprietarii de biciclete şi organizatorii de competiţii. În 1893, se organizează prima cursă de anvergură, pe distanţa Bucureşti - Ploieşti - Bucureşti, la care au participat 32 de concurenţi, printre care şi constănţeanul Tudor Manu. De-a lungul vremii, ciclismul a cunoscut o prodigioasă activitate, de înalt nivel tehnic. S-au organizat competiţii de mare întindere, ca Circuitul României, Turul României, Circuitul Ardealului, Turul Judeţelor, Cupa Victoriei, Cursa Scânteii, Campionate Naţionale de Viteză şi Fond, Cursa Eliberării, la care s-au format şi au participat ciclişti de mare valoare.