Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
04:11 11 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (LIV) - iezuitul Franscisc Gosciecki (Polonia) (galerie foto)

ro

21 Nov, 2016 00:00 506 Marime text
Călugărul iezuit polonez Franscisc Gosciecki a fost capelanul soliei nobilului Stanislaw Chometowski, trimis în 1712 de regele polonez August II la sultanul Ahmed III. În drumul spre Constantinopol / Istanbul, misiunea diplomatică a trecut prin Moldova şi Dobrogea otomană. Această regiune aparţinea eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra, unitate administrativ-teritorială care acoperea litoralul de vest al Mării Negre. În raportul misiunii sale, Chometowski nu a menţionat decât trecerea Dunării în dreptul portului moldovenesc Galaţi.
 
Descrierea călătoriei de către Gosciecki a fost publicată în 1732 în limba poloneză în oraşul Lwow (azi, în vestul Ucrainei). Fragmentul referitor la Dobrogea a fost tradus în română în 1930 de marele slavist Petre P. Panaitescu, în cunoscuta sa lucrare Călători poloni în ţările române. Această traducere a fost folosită şi de Institutul „N. Iorga” în seria Călători străini despre Țările Române.
 
La sfârşitul lui octombrie, solia a parcurs Dobrogea de la nord la sud, dar iezuitul a menţionat doar localităţile de intrare şi ieşire din regiune: Măcinul şi Bazargicul.
 
La trecerea fluviului, călugărul a observat cantitatea mare de peşte pescuit de localnici şi preţul foarte mic al acestuia. Speciile prinse cu plasa erau crapul, ştiuca şi bibanul, care era dat de mâncare porcilor, iar cega, din familia sturionilor specifică Dunării, era pescuită cu undiţa. Pescuitul altor sturioni, precum morunul şi nisetrul, fusese menţionat în secolele XVI-XVII de: nobilul sol polonez A. Taranowski (1569/VIII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), baronul francez F. de Pavie (1585/XV), diplomatul german C. Hiltebrandt (1657/XXXV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1651/XXXVIII.5.B) şi francezul J. Tavernier (1677/XLII).
 
Traversarea Danubiului s-a făcut cu corăbii aduse din portul turcesc Brăila. Solului i s-a rezervat o navă mică, „acoperită cu covoare şi cu perne cu fir de aur”, în timp ce suita şi carele au fost urcate pe patru „poduri plutitoare”, adică bacuri. La îmbarcare şi la debarcare Chometowski a fost salutat cu salve de tun. Cursa a ţinut „mult timp”, din cauza „lărgimii Dunării” şi a necesităţii de a sparge gheaţa de la maluri.
 
Măcinul a fost primul „conac”, adică popas, dar escorta turcească i-a grăbit spre următorul, situat la o distanţă de opt mile. Polonezul a observat că „aici nu se măsoară drumurile în mile, ca la noi, ci în ceasuri”. Măcinul fusese tranzitat în secolele XVII-XVIII şi de alţi călători străini: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII) şi nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX) şi diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII).
 
Călătorul compară situaţia localităţilor dobrogene cu cea a celor moldoveneşti: „locuinţe mai bune ca în Moldova, deşi şi aici erau întinderi sălbatice, dar satele sînt mai dese şi nu aşa de pustii, orăşelele sînt mai mari şi mai populate”. Densitatea mică a populaţiei fusese menţionată anterior de marocanul Ibn Battuta (1330/I) şi G. Angiolello (1476/V).
 
Creştinii din Dobrogea otomană i-au apărut lui Gosciecki „nestatornici” şi păreau „a avea în ei ceva sălbatic”, deoarece atunci când erau obligaţi de autorităţi să cazeze un străin, părăseau temporar locuinţa, luând uneori chiar şi mobila. Acest obicei fusese preluat de la turci, care considerau că: „Între aceşti pereţi nu se pot amesteca ghiauri cu mahomedani, chiar dacă e vorba de oaspeţi”. Clericul catolic arată că termenul „ghiaur”, cu care musulmanii îl desemnau pe „păgîn”, era „un nume de ocară”. El prezintă şi alte obiceiuri ale turcilor şi face aprecieri despre ospitalitatea acestora.
 
Călătorul polonez a constatat că în zonă creştinii sunt „mulţi”, dar într-o stare „decăzută”, adică „se vede că sînt în robie” după locuinţe, haine şi înfăţişare. Casa creştinului era „mică şi joasă”, cu o singură încăpere şi fără sobă, ci „numai o vatră”, care nu îi putea încălzi suficient pe cei îmbrăcaţi cu „haine uşoare”. Nu existau grajduri şi hambare „în această ţară”, deoarece recoltele erau treierate pe câmp, unde rămâneau şi vitele în timpul iernii. Iarna aspră fusese remarcată de marocanul Ibn Battuta (1330/I) şi de cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.B; 1652/XXXVIII.5.C).
 
Gosciecki observă în interiorul Dobrogei „cîmpii foarte roditoare, acoperite cu grîne”, asemănătoare celor din Polonia şi Moldova. Pe de altă parte, a străbătut „mai multe mile timp de două zile, fără să vedem nici o locuinţă”, deoarece satele erau „rare” sau „puţini locuitori” practicau agricultura. Aceştia erau mai preocupaţi să cultive „harbuzi, pepeni şi castraveţi” decât să facă pâine şi „kaşa” (aliment specific slav), în plus fiind şi atraşi „la negustorie sau la meserie”. Cultivarea pepenilor era o ocupaţie a dobrogenilor semnalată de cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X) şi cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.H; 1656/XXXVIII.6.A; 1659/XXXVIII.7.B).
 
În ce priveşte băutura, interzisă de religia musulmană, polonezul observă lipsa berii şi a rachiului, precum şi faptul că şi creştinii, cărora le era permis vinul, nu exagerau, din cauza riscului de a fi pedepsiţi. Deşi se găsea „destul vin şi ieftin”, creştinii economiseau „orice ban din cauza foametei şi a birului greu pentru haraci (impozit)”. Cultivarea viţei-de-vie a fost des amintită de cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.B; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.D; 1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.F; 1659/XXXVIII.7.B).
 
Solia a poposit o zi la Bazargic, „capitala ţării Dobrogei”, după care a intrat în Coslugea, prima localitate din Bulgaria. Bazargicul fusese vizitat în secolele XVI-XVIII de următorii călători străini: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII) şi diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1).
Bazargicul şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Numele „Dobrogea” fusese folosit în secolele XVI-XVII de următorii călători străini: cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV), episcopul catolic bulgar F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653 şi 1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.A; 1652/XXXVIII.5.C; 1652/XXXVIII.5.E; 1652/XXXVIII.5.F; 1656/XXXVIII.6.A; 1663/XXXVIII.3; 1667/XXXVIII.4) şi nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI).
 
Alţi soli poloni care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVII: E. Otwinowski (1557/Călători VII), A. Taranowski (1569/VIII), M. Stryjkowski (1575/X), J. Krasisnki (1636/XXV), Romaskiewicz (1639/XXVI), W. Miaskowski (1640/XXVIII), F. Wysocki (1667/XXXIX), I. Gnisnki (1677/XLI) şi R. Leszczynski (1700/XLIV).
 
Alţi clerici catolici care au traversat regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră în secolele XVI - călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), preotul Mancinelli (1584?1585/XIII), episcopul P. Baksic (1640-1641/XXX), episcopul F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI) şi călugărul iezuit francez P. Avril (1689/XLIII).

Surse foto:

3.bp.blogspot.com
www.info-delta.ro
cartitaplimbareata.ro/
upload.wikimedia.org
2.bp.blogspot.com
eeo.uni-klu.ac.at

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. VIII, Bucureşti, 1983.
www.magazinistoric.ro
images5.okr.ro
upload.wikimedia.org
www.anticariat-unu.ro
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii