Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:29 15 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea - John Newberie (XII)

ro

17 Jun, 2016 00:00 1277 Marime text
 

Negustorul londonez John Newberie a plecat din capitala Angliei în 1580 spre Orientul Apropiat, apoi a călătorit prin Persia, Armenia, Georgia şi Asia Mică (Turcia asiatică) şi a ajuns în Constantinopol (din 1530 Istanbul) la 9 martie 1582.
 
La 4 aprilie se îmbarcă în capitala otomană împreună cu negustorul Antonio din insula Chios (Marea Egee) pe un vas şi se îndreaptă prin Marea Neagră spre gurile Dunării, pentru a ajunge în Moldova. Relatarea în limba engleză a călătoriei sale a fost publicată prima dată în 1625 în Anglia, într-o colecţie de călătorii. În România a fost studiat de M. Beza şi N. Iorga (1912, 1913).


 
Newberie aminteşte că Marea Neagră, în text, „Black Sea”, se numea „în vechime Pontul Euxin”. După două zile, în golful Terapia, se urcă pe un vas încărcat cu vinuri din insula Creta. Apoi, o  puternică furtună a obligat vasul să se întoarcă în portul „Sozopolis” (azi, Sozopol în Bulgaria). De aici, corabia a putut pleca abia pe 12 aprilie şi în aceeaşi noapte a ancorat la promontoriul de lângă un „târg numit Emona”, pentru ca în ziua de 13 să treacă de Varna.


 
În zilele de 14-17 aprilie au acostat lângă „un castel numit Caliacra, care stă pe un promontoriu”. Pe 19 dimineaţa vasul a intrat pe o gură a Dunării „numită Licostomo”, adică Chilia, unde se afla un far şi adâncimea maximă era de opt picioare. Dar istoricii, ţinând seama de descrierea ulterioară, consideră că era vorba, de fapt, de braţul Sulina. Newberie numeşte „ţara” de la sud de fluviu „Dobis”, identificată de istoricii români cu Dobrogea, iar cea de la nord „Bogdania”, care era numele otoman al Moldovei.


 
În ziua de 22 aprilie, corabia a intrat pe gura Sf. Gheorghe, care curgea spre est-sud-est, în timp ce Licostomo, de care se depărtau, curgea spre apus şi apoi cotea brusc spre nord.


 
În aceeaşi zi, au ajuns la un târg, în text „casal”, numit „Dolcha”, identificat cu Tulcea, aşezat la sud de râu şi lângă care se aflau „nişte stânci mici”. Vasul şi Antonio au plătit autorităţilor otomane „o taxă mică” de două-trei coroane, monede englezeşti de argint bătute prima dată în acel secol. Newberie remarcă faptul că aici se găseau „din belşug” peşte, găini şi ouă.



Pe 23 au plecat din Tulcea şi au trecut pe lângă „river of Kelle”, identificat cu braţul Chilia, care era „foarte lat” şi curgea spre nord-est. În aceeaşi zi au ocolit „un ostrov mic”, foarte aproape de „Saxe”, identificat cu Isaccea, unde au ajuns a doua zi. Aici, râul era „foarte lat”, iar în faţa oraşului se afla un alt ostrov. Newberie observă că şi la Isaccea ar fi trebuit să plătească o taxă, dar aceasta a fost achitată la Reni, în raiaua Tighina (azi în Ucraina), unde au ajuns pe 25 aprilie.

Surse foto

Historymaps.ro
Wkimapia.org
Mistereledunarii.wordpress.com
Romaniaforum.info

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. II, Ed. Știinţifică, Bucureşti
Ebooks.cambridge.org

Ti-a placut articolul?

Comentarii