De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
23:22 24 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu medicul primar Laurenţiu Leica „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea“

ro

17 Oct, 2015 00:00 5646 Marime text
Poveştile oamenilor de lângă noi sunt multe, frumoase, vesele, senzaţionale, captivante. Un medic veterinar are povestea lui de viaţă, are cazuri de necuvântătoare pentru care transpiră în săli de operaţie şi are în memorie ochii rugători ai stăpânilor de animale care vin la el ca la un Dumnezeu. Dr. Laurenţiu Leica, fondatorul singurului spital veterinar constănţean, s-a rupt pentru o vreme de lângă animalele pe care le îngrijeşte şi a răspuns unei serii de întrebări. 

Există oameni care iubesc animalele şi persoane care nu o fac, din diverse raţiuni. Ce crede medicul Laurenţiu Leica? E bine ca o familie să aibă un animal de companie?

Dragostea pentru animale se imprimă din copilărie, atunci când, prin educaţia copilului nostru, îl facem să înţeleagă că toate animalele au sentimente, au personalitate, că depind într-o mare măsură de grija noastră faţă de ele şi că nimic nu se compară cu dragostea necondiţionată a unui animal. Un animal de companie schimbă mult viaţă unui om, a unei familii... Ştiu oameni care spuneau că până să aibă un căţel sau o pisică nu credeau că se pot ataşa atât de mult de un animal.
 
Alegerea unui animal de companie nu este o decizie atât de uşoară pe cât ar părea. Acesta nu este „o jucărie vie”, ci va trebui tratat ca un adevărat membru al familiei. Deoarece un animal are nevoie nu numai de hrană, ci şi de îngrijire atentă, trebuie să fim convinşi că atât tu, cât şi celelalte persoane de lângă tine sunt dispuse să-i acorde timp suficient.
 
Să nu uităm şi de alte beneficii pe care le poate avea prezenţa unui animal într-o casă, de la pază, până la nivelul medical, psihologic etc.

Aţi încuraja constănţenii să îşi ia drept animal de companie un hamster, dat fiind că trăieşte puţin? Poate afecta din punct de vedere psihic moartea hamsterului un copil care s-a ataşat de el?

Un animal de companie este, de cele mai multe ori, un adevărat prieten pentru copii, un membru al familiei cu statut special şi de aceea bucuria de a avea un astfel de prieten este asociată, inevitabil, cu tristeţea de a-l pierde la un moment dat (din cauza vârstei, a unei boli sau a unui accident). Mai mult decât adulţii, copiii resimt astfel de pierderi ca pe adevărate tragedii foarte personale şi adesea le este greu să depăşească momentul şi să accepte situaţia ca atare.

Cum îi dăm vestea copilului?

Este partea cea mai dificilă şi reacţiile copilului depind, în mare parte, şi de modul în care primeşte vestea. Trebuie să ai grijă ca, atunci când îi spui, să nu fie agitat deja din alte cauze. Trebuie să alegi un moment prielnic, în care copilul să se simtă confortabil. Trebuie să-i dai toate explicaţiile pe care vrea să le audă, oricât de multe ar fi acestea.
 
Dacă animalul în cauză este foarte bătrân, ideal ar fi să îi vorbeşti copilului despre moartea inevitabilă a animalului înainte ca aceasta să se producă, făcându-l să înţeleagă că este ceva absolut natural şi firesc.
 
Dacă intenţionăm să apelăm la eutanasie, trebuie să nu uităm să îi precizăm copilului că:
- medicul veterinar a căutat tot ce i-a stat în putinţă pentru ca animalului să îi fie bine;
- animalul nu s-ar mai fi făcut niciodată bine indiferent de tratamentele aplicate;
- eutanasia este cel mai blând mod de a lua durerea animalului care suferă de o boală incurabilă;
- animalul va muri în linişte, fără să simtă durere şi fără să fie speriat.

În unele mitologii, precum cea egipteană, animalele erau trimiși ai zeilor pe pământ sau înșiși zeii și trebuiau respectate și adorate. Dvs. ce credeţi? 

Trebuie să ne raportăm la secolul nostru, căci în acele timpuri animalele erau asociate cu diverse zeităţi şi atât. Acum, îl considerăm un membru al familiei. Şi când ajungi la spital cu un animal, ai pretenţii. Din iubire şi respect pentru acel animal, îi oferi toată îngrijirea necesară.

Se observă o tendinţă a oamenilor de a-şi achiziţiona un căţel drept animal de companie, în locul unei pisici. Există avantaje dacă optezi pentru câine şi dezavantaje dacă îţi cumperi o pisică? 

Citeam un studiu referitor la diferenţele dintre proprietarii de pisici şi cei de câini. Potrivit acestui studiu, subiecţii care au declarat că preferă câinii sunt mai plini de viaţă şi mai energici şi, de asemenea, au tendinţa de a respecta regulile îndeaproape. Pe de altă parte, iubitorii de pisici sunt mai introvertiţi, mai creativi, mai deschişi la minte şi mai sensibili decât iubitorii de câini. De asemenea, cei care preferă pisicile au tendinţa de a fi nonconformişti şi aleg mai degrabă să fie de folos decât să urmeze regulile.
 
Diferenţele dintre acele categorii derivă din modul de viaţă al celor două animale de companie. Este normal ca o persoană care preferă câinii să fie mai plină de viaţă, pentru că ei vor să iasă afară, să se plimbe, să discute şi să relaţioneze cu alte persoane. În timp ce, dacă eşti mai introvertit sau mai sensibil, vei dori să rămâi acasă, să citeşti o carte; iar pisica nu are nevoie să iasă afară pentru o plimbare. Oamenii îşi aleg animalele de companie care se potrivesc cu propria personalitate şi cu stilul lor de viaţă. De exemplu, pisicile sunt văzute ca animale independente şi autonome, precaute în ceea ce priveşte noutatea şi care oferă loialitate dacă primesc atenţia de care au nevoie. S-a constatat că iubitori de câini au tendința de a fi mai extrovertiţi şi mai conștiincioşi.

Care este cel mai ciudat/exotic animal pe care l-aţi tratat?

În cadrul unei clinici veterinare, nicio zi nu se aseamănă cu cealaltă, având tot timpul surprize, o cazuistică foarte diversă, precum şi pacienţi de toate felurile. Am tratat şerpi, iguane, un uliu. Chiar zilele trecute am operat un uliu, despre care se crede că a fost lovit de o pală de eoliană. A trebuit operat la aripă, deoarece avea oasele frânte. Am refăcut fractura prin introducerea unor broşe. Uimitor, dar se reface foarte bine.

Am avut o broască ţestoasă până acum vreo patru ani. Nu am găsit niciun medic care să o trateze. Ce fac cei care au astfel de animale?

Nu este chiar aşa. În ultimii ani, şi în medicina veterinară au apărut specializări în anumite domenii cum ar fi dermatologia, oftalmologia, imagistica, ortopedia şi, bineînţeles, medicina animalelor exotice. Şi la broasca ţestoasă se pot face o serie de investigaţii şi tratamente, de la analize de sânge până la radiografii. Există tratamente specifice şi medicul veterinar, înainte de toate, trebuie să cunoască foarte bine bolile acestor animale, să aplice tratamentul corect şi diagnosticul să fie unul cât mai precis.

Vrând să explice proprietăţile și originile animalelor, oamenii și-au imaginat încă din cele mai vechi timpuri legende și mituri, în care aceste ființe, obișnuite în ziua de astăzi, capătă însușiri fabuloase. Năpârca, cocorul, broasca, taurul, calul, furnicile, lăcustele, corbul, cocoşul, păianjenul, peştele, scorpionul, porumbelul, scorpionul, şacalul, ţestoasa, şarpele au intrat, rând pe rând, în mitologie. Ce aţi sugera constănţenilor care vor să aleagă un animal de companie?

Alegerea unui animal de companie trebuie să se facă după anumite reguli. Să nu alegem impulsiv. Să încercăm să nu adoptăm sau să cumpărăm un animal din capriciu. Decizia trebuie să fie gândită şi deliberată. Cumpărarea unui animal de companie dintr-un pet-shop pe motiv că este „foarte, foarte, foarte drăguţ“ nu este o modalitate bună de a adăuga (pe termen lung) un nou membru familiei tale. Trebuie să ne informăm cât mai mult despre ce tip de animal vrem să achiziţionăm, informaţii pe care le putem colecta foarte uşor din cărţi sau de pe Internet. Dacă plănuim să achiziţionăm un câine, trebuie să ne informăm despre caracteristicile rasei respective. Diversele rase de câini au personalităţi, abilităţi şi nevoi diferite. Trebuie să te întrebi: ai spaţiu suficient? Ai o curte? Este îngrădită? Dacă stai cu chirie, ce va zice proprietarul despre noua ta achiziţie?

Într-o perioadă grea din punct de vedere economic, aţi înfiinţat un spital pentru animale. Cum v-a venit ideea? Cine v-a ajutat? Este nevoie de un astfel de spital în Constanţa?

Locul unde ne desfăşuram activitatea devenise neîncăpător. Pretenţiile oamenilor, ale proprietarilor de animale, au crescut foarte mult în ultimii ani, iar într-un oraş precum Constanţa se impunea practic deschiderea unui spital veterinar care să asigure nişte investigaţii mai sofisticate, permanenţă pe timp de noapte, precum şi ridicarea la alt nivel a actului medical. Într-un spital, monitorizarea pacienţilor internaţi, atât postoperator, cât şi în tratament, reprezintă un procent foarte mare în succesul tratamentului. În cadrul spitalului din Constanţa, suntem singurii care efectuăm endoscopie, cu manoperă neinvazivă, care poate rezolva multe probleme fără a apela la chirurgia clasică. Putem efectua radiografii. Nu în ultimul rând, într-un spital, personalul medical se specializează doar într-un anumit domeniu medical, având astfel o eficienţă mult mai mare în tratarea anumitor afecţiuni.
 
Aceasta este o afacere de familie. Şi soţia mea este medic. După 11 ani de activitate într-o clinică veterinară, a fost nevoie de ceva eforturi financiare, atât ale noastre, cât şi prin împrumuturi bancare. Toate aceste eforturi au meritat, căci ne-au făcut să ne împlinim un vis şi să le oferim constănţenilor servicii medical-veterinare de înaltă calitate.

Cât de avansată este aparatura într-un spital veterinar? Cât de scumpe sunt intervenţiile chirurgicale? 

Se ştie că medicina este într-o permanentă evoluţie şi că nu poţi pune un diagnostic fără ajutorul diferitelor aparate. Şi în cadrul spitalului veterinar pe care îl conduc, există aparat de anestezie inhalatorie care reduce foarte mult riscul de deces în cazul intervenţiilor chirurgicale, monitor de anestezie, care ne furnizează permanent informaţii cu privire la funcţiile vitale, cameră hiperbară, folosită postoperator, ecograf, aparat Roentgen, incubator cu nebulizator şi multe altele.
 
Preţurile diferă în funcţie de complexitatea intervenţiei şi de materialele folosite şi pot varia de la 500 la 1.000 lei, de exemplu, pentru o intervenţie de osteosinteză. De fiecare dată, în calculul efectuat, se pune în balanţă tipul de anestezie, în funcţie de vârsta pacientului, de tratamentul postoperator necesar vindecării, şi, bineînţeles, de manopera în sine. Preţul consultaţiei diferă în timpul zilei, faţă de consultaţia de noapte, între 20 şi 60 de lei. De exemplu, solicitarea ambulanţei, pe raza oraşului Constanţa, este de 40 de lei, la care se adaugă consultaţia aferentă.

Credeţi că ar fi cazul să fie decontate de stat asemenea intervenţii?

Ţinând cont de faptul că în cadrul societăţii româneşti avem probleme mai grave, şi mă refer la bugetul pentru asigurările de sănătate, este departe ideea ca statul să intervină în participarea cheltuielilor în acest sector. În ultimii ani, timid, firmele de asigurări au încercat introducerea pe piaţă a unor asigurări pentru anumite afecţiuni la animale, dar impactul faţă de proprietarii de animale până în momentul de faţă nu a fost cel aşteptat. Dacă ne raportăm la alte ţări din Europa, medicul veterinar pentru animale de companie are cele mai mici preţuri, iar tendinţa medicilor tineri este să lucreze peste hotare.

Ar trebui să se practice terapia cu animale la copiii bolnavi de diverse boli? Se pare că medicii din alte ţări susţin această practică.

Bineînţeles! Delfinul este cel mai bun animal pentru o astfel de terapie. Constanţa, fiind un oraş cu deschidere la mare, s-ar putea încerca o astfel de terapie, în special pentru copiii cu autism. Din câte ştiu, există deja specialişti psihologi care au rezultate foarte bune în acest tip de terapie, dar efectuată cu ajutorul cailor. Este dovedit ştiinţific că există o legătură între animale şi copii, legătură bazată pe gesturi, şi mai puţin pe comunicare verbală.

De ce fac animalele cancer?

Cele mai întâlnite forme de cancer întâlnite la animalele de companie apar pe fondul unor dezechilibre hormonale, biochimice, care au ca punct de plecare lipsa sterilizării în perioada optimă. În cadrul spitalului, ne confruntăm cu o patologie diversă a tumorilor mamare, tumorilor de piele, a limfoamelor. Riscul de a face astfel de boli scade considerabil dacă proprietarul de animale înţelege că automedicaţia cu tratamente hormonale, atât la pisici, cât şi la câini, pentru a întrerupe ciclul de călduri, nu este indicată şi că sterilizarea la o vârstă potrivită (pisica - opt luni, căţeaua, în funcţie de rasă - 8-10 luni) ar prelungi viaţa companionului nostru.
 
Pentru a stabili cât mai are de trăit animalul nostru, cu orice formă de cancer, este nevoie de un examen citologic şi histopatologic al formaţiunii respective, buletin de analiză care ne spune în ce stadiu este boala şi cu ce fel de tumoră avem de-a face. Există anumite tipuri de cancere care, la fel ca şi în medicina umană, pot fi încetinite sau stopate cu diferite tipuri de medicamente din clasa citostaticelor care completează actul chirurgical.

Cât de avantajos este să fii medic veterinar la oraş? Se ştie că medicii de la sate mai beneficiază de carne, lapte, ouă. La oraş, nu.

Ca în orice domeniu, există concurenţă şi fiecare zi este o luptă continuă. Din această profesie nu pot să spun că te poţi îmbogăţi din mai multe motive. În primul rând, lucrând într-un mediu privat, trebuie să investim permanent în aparatură, să participi la multe congrese naţionale şi internaţionale pentru a fi tot timpul la curent cu noutăţile medicale, toate acestea reprezentând de fapt o investiţie în profesionalismul medical.

Câţi tineri aleg profesia de medic veterinar? V-aţi îndruma copiii în această direcţie?

Dacă aş alege să fac din nou o facultate, Medicina Veterinară ar fi aceeaşi opţiune. De mic copil mi-am dorit să fiu aproape de animale, să le tratez, iar tinerii care aleg să devină medici veterinari trebuie să înţeleagă că a ajunge un bun specialist presupune sacrificii mari, iar dacă nu există pasiune şi abnegaţie, riscăm ca această profesie să nu ni se potrivească. Este genul de activitate în care nicio zi nu seamănă cu cealaltă. Nu există monotonie, iar arta în medicina veterinară, spre deosebire de alte domenii, este să pui un diagnostic unor necuvântătoare. Aşa cum a spus Louis Pasteur, „medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea“.

Ti-a placut articolul?

Comentarii