Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:07 13 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Ziua Recunoştinţei

ro

23 Nov, 2017 00:00 681 Marime text
Aşa a fost botezată de către primii intelectuali veniţi din toate colţurile româneşti să se aşeze gospodăreşte şi să-i dea provinciei revenite la ţară un viitor. 23 noiembrie 1878. Ziua Recunoştinţei. Armata română trecuse Dunărea şi ajunsese cu nouă zile înainte la Tulcea. La insistenţele prefectului Remus Opreanu, Guvernul aprobă mutarea capitalei Dobrogei la Constanţa. Pentru un timp, prefectul administra ambele judeţe.
 
23 noiembrie a rămas în istorie simbolul Dobrogei. Capul de pod. Începutul prefacerilor, impulsul spre normalitate, muncă, avânt, solidaritate. 23 noiembrie a fost ziua reconcilierii. Nu mai erau supuşi şi stăpâni, erau doar oameni liberi, de oricare etnie şi credinţă, hotărâţi să muncească şi să îşi facă un viitor bun. Dobrogea era ţara făgăduinţei. California românilor, cum o numise, vizionar, Nicolae Bălcescu. Şi a rămas aşa.
 
Un loc al convieţuirii paşnice, un loc al bunei-credinţe. Au venit aici să facă apostolat intelectuali şcoliţi la marile facultăţi ale timpului, dar şi ţărani harnici care ştiau să răstoarne brazda sub plug. Prin muncă şi voinţă, au câştigat valoarea.
 
Dobrogea a fost binecuvântată la începuturi şi cu edili destoinici, devotaţi, cu spirit gospodăresc, oneşti, preocupaţi să dea localităţilor chipul civilizaţiei, ascultând de nevoile cetăţenilor. Modele de primari, de prefecţi, de oameni politici, de dascăli şi preoţi. Modele adevărate.
 
Cine îşi poate imagina astăzi cât de rapid a fost ritmul adevăratelor prefaceri petrecute în Dobrogea în răstimpul a numai şase decenii, străbătute şi acestea de două războaie nimicitoare, în care ea, provincia care înflorea, se lăsa jefuită, distrusă, batjocorită pentru a o lua de la capăt? Să enumerăm marile obiective care s-au ridicat în Dobrogea într-o singură viaţă de om? Nu ne-ar ajunge spaţiul. Scriu doar din respect pentru confraţii mei că au fost peste 700 (şapte sute) de titluri de ziare şi reviste, din care o treime de expresie etnică. Din 1879 şi până în 1944. O perioadă de doar 65 de ani.
 
Succesul Dobrogei s-a datorat solidarităţii. Da. Solidarităţii. În marile momente ale istoriei şi la temelia celor mai importante edificii, fruntaşii ei şi-au dat mâna. Nu a contat partidul, nu au contat interesele de grup, a contat doar Dobrogea. Şi cel mai pilduitor moment al solidarităţii l-a înregistrat istoria anului 1918. Primii care au dat măsura faptei de bine au fost ziariştii. Cu ei alături s-au înfăptuit obiectivele culturale, s-au ridicat monumente, s-a scris istoria pe care o cunoaştem astăzi.
 
Recunoştinţa pe care le-o arătăm astăzi a luat forma unei biblioteci moderne, în mediul virtual, numită Fondul documentar dobrogean de ieri şi de astăzi. Un loc în satul global de unde nu se vor mai şterge poveştile de viaţă cuprinse în pagini de ziare şi cărţi dobrogene. Este darul pe care o publicaţie tânără, aflată în pragul majoratului, dar foarte responsabilă faţă de cititorii săi, ZIUA de Constanţa, îl face dobrogenilor într-o zi a recunoştinţei. Oferindu-le celor de astăzi modelul celor de ieri. Conştientizând rolul şi rostul lor faţă de oameni. Pregătită să consemneze faptele de rezonanţă civică ale fruntaşilor judeţului.
 
23 noiembrie 1878, Ziua Recunoştinţei dobrogenilor şi a începutului prefacerilor.
23 noiembrie 2017, ziua reconcilierii şi a renaşterii voinţei de a sluji Dobrogea.
Arc peste timp, doar la un click distanţă.

Ti-a placut articolul?

Comentarii